Locații

Biertan / Birthälm Biertanul a câştigat în importanţă în Evul Mediu ca o localitate care avea drept de a organiza piaţă, la întrecere cu Mediaşul şi Moşna şi între 1572 – 1867 ca sediu al episcopatului săsesc. Aşa se explică ansamblul impresionant, cu cele trei ziduri de apărare, două zwingeruri şi numeroase bastioane şi turnuri. Biserica-hală cu trei nave, conservată foarte aproape de forma ei originală, a fost ridicată în 1500 pe fundaţiile unei construcţii romanice anterioare. Dintre cele două caturi de apărare ale corului, cel din lemn este demolat în 1803. Interiorul acoperit cu bolţi în plasă pe nervuri adăposteşte numeroase valori, precum amvonul de piatră din 1523, împodobit cu scene în relief şi altarul triptic gotic târziu, cu 28 de panouri pictate susţinute de o structură delicată. Cu mare măiestrie a fost lucrată uşa sacristiei, de factură gotic târziu, bogat ornamentată cu intarsii şi prevăzută cu o încuietoare complicată, prezentată la Targul Mondial de la Paris din 1889. Încuietoarea acţionează un sistem central complicat, care blochează uşa în 13 puncte, astfel încât tezaurul bisericii să poată fi păstrat în siguranţă în sacristie. Așezarea Cu precădere în secolele XVII-XVIII mai-marii comunităţii din Biertan au purtat lupte crâncene împotriva declinului moralităţii. Au încercat să se opună abaterilor în creştere cu reguli stricte şi pedepse straşnice. De exemplu, era interzis băutul în anturaje dubioase şi lâncezeala prelungită la han. Dacă apăreau „incidente premaritale imorale”, nunta se făcea într-o manieră degradantă. Acestea şi încă multe alte poveşti pot fi descoperite de vizitatori la biserica fortificată din Biertan. Aşa-numita „închisoare matrimonială” pentru cuplurile care doreau să divorţeze a rezistat până azi, dar fără să-şi fi păstrat şi funcţiunea. Clădirea care o ascunde se află în incinta cetăţii Biertan, una dintre cele mai mari şi mai impresionante biserici fortificate din Transilvania. Datând de la începutul sec. al XVI-lea, cetatea este apărată de 3 ziduri de fortificaţie şi 9 turnuri defensive.Odată pe an are loc aici întâlnirea saşilor care locuiesc în Transilvania cu cei care au emigrat în Germania, această întâlnire fiind cel mai mare eveniment de acest gen. Cheile sunt la: Parohia Biertan Tel.: +40/269/842 660 și la d-na Erna Weinrich Tel.: +40/749/231 199 Librărie pentru vizitatori 

Bistrița / Bistritz Pe locul unei biserici construite în secolul al XIII-lea a fost ridicată un secol mai târziu actualul edificiu. Înflorirea economică cunoscută de Bitriţa în acea perioadă a permis edificarea unei bazilici cu trei nave, cor poligonal şi două turnuri de o parte şi de alta a intrării principale. Importanţa bisericii pentru comunitate se poate citi şi din etapele succesive de reconstruire care au urmat: refacere în forma unei bazilici gotice, cu navele despărţite de stâlpi octogonali, apoi transformare în sală gotică, cu zid de incintă şi turn de supraveghere şi apărare a oraşului. Iniţial independent, noul turn, construit în mai multe etape, a fost inclus în corpul bisericii în 1487 şi este cel mai înalt turn medieval de biserică din ţară. Astăzi biserica este un valoros reprezentant al arhitecturii de tranziţie de la gotic la renaştere. Turnul, care a fost afectat de un incendiu puternic în 2008 a fost refăcut şi astăzi oferă turiştilor ocazia de a parcurge cei cca.75m cu liftul, pentru a admira panorama oraşului Bistriţa. Aşezarea Oraşul Bistriţa reprezintă centrul istoric al Ţării Năsăudului, care formează ţinutul de nord al Pământului Crăiesc al saşilor transilvăneni. În aceste locuri s-au stabilit în secolul al XII-lea colonişti vorbitori de limbă germană, care au avut drept de autoadministrare şi au format, până în 1944, populaţia majoritară. Două atacuri nimicitoare ale mongolilor şi tătarilor în secolul la XIII-lea nu au putut opri dezvoltarea economică a Bistriţei, care pe atunci se numea Năsăud. În secolul al XIV-lea oraşul a primit dreptul de a ţine piaţă şi de a avea propriul sigiliu. În perioada care a urmat au fost edificate numeroase clădiri de mare valoare, precum biserica parohială evanghelică, care împreună cu turnul înalt de 75m reprezintă unul dintre punctele de reper al oraşului. De-a lungul secolelor, Bistriţa a aparţinut Principatului Transilvaniei, care până în 1918 a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, apoi a decis să se unească cu Regatul Român. Pînă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, cei mai mulţi dintre germani au părăsit Ţinutul Năsăudului şi doar puţini dintre ei s-au mai întors. Dar încă mai există acolo o comunitate importantă, vorbitoare de limbă germană şi de confesiune evanghelică-lutherană. Cheile sunt la: Oficiul Parohial Bistritz P-ţa Centrală Nr. 13 RO-420040, Bistritz tel.: +40/263/214679 sau d-na Mrs. Lungu tel.: +40/758/101 761

Bod / Brenndorf Biserica fortificată din Bod a cunoscute vremuri grele, fiind distrusă, pe rând, de incendii și cutremure. Bazilica romanică construită în secolul al XIII-lea și prevăzută cu clopotniță este grav afectată de un incendiu două secole mai târziu. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea evenimentele se precipită: clopotnița se prăbușește, în 9 ani un alt turn este construit peste ruina acesteia, dar numai 3 ani mai târziu biserica este complet distrusă de un cutremur. Și nu doar biserica, ci și zidul de fortificație este grav afectat. Incinta poligonală, cu zwinger și turnuri de apărare este demolată aproape complet după acest episod. Astăzi la Bod poate fi admirată biserica ridicată în 1806, al cărei turn afectat de cutremurul din 1977 a fost ulterior stabilizat. Interiorul bisericii adăpostește altarul din 1869, care împreună cu orga din 1816 formează un tot unitar. Clopotele originale, datând din perioada catolică a bisericii, au fost distruse odată cu prăbușirea turnului. Slujbele de astăzi sunt acompaniate de singurul clopot care a scăpat de rechiziționările războiului și de alte două din bronz, datând din 1922. Aşezarea Deşi locuitorii Bodului au îndurat de-a lungul secolelor multe lovituri ale sorţii, nu au cedat niciodată. Astfel că urmele istoriei lor, plină de evenimente, se mai pot citi şi astăzi pe biserica aflată în centrul localităţii. După ce satul este menţionat pentru prima dată în secolul al XIV-lea, creşte numărul rapoartelor despre atacuri devastatoare: numai între 1421 şi 1658 Bod a fost incendiat şi a ars aproape complet de cel puţin 5 ori. În aceeaşi perioadă, locuitorii au fost obligaţi să participe la fortificarea Braşovului şi să contribuie cu materiale de construcţii. În 1718-1719 ciuma face aproape 500 de victime în Bod. În 1779 inundaţiile provoacă daună majore, urmate îndeaproape de două cutremure (1790 şi 1802) care produc noi distrugeri. La toate acestea se mai adaugă şi două incendii majore în 1844 şi 1867, care au afectat zone extinse din sat. Cu toate acestea sătenii au construit şi apoi reparat biserica mereu. În ultimii ani, datorită implicării guvernului federal german şi a saşilor emigraţi din Bod au putu fi executate lucrări de reparaţii însemnate la biserică. Cheile sunt la: d-na Emilia Schuster tel.: +40/268/283 172

Boian / Bonnesdorf Biserica din Boian a fost ridicată în jurul anului 1400, dar este dificil de spus care părţi din construcţia iniţială se păstrează şi azi. Se ştie însă că pe la 1500 edificiul de cult a fost fortificat, peste cor construindu-se un cat de apărare. Zidul de fortificaţie a fost prevăzut cu drum de strajă, parţial dezvoltat pe două niveluri şi întărit cu turn de poartă. Acesta servea şi de clopotniţă şi avea intrarea protejată de o hersă (grilaj culisant din lemn, întărit cu fier). Un detaliu interesant de remarcat este decorarea cornişei cu cărămizi poziţionate în unghi, metodă des întâlnită la bisericile ortodoxe din Moldova şi Muntenia. Atât la turnul de poartă, cât şi deasupra intrării de nord a bisericii se află blazonul lui Ştefan cel Mare, sub a cărui domnie s-a aflat şi Boian pentru scurt timp. Aşezarea Nu e ceva obişnuit să găseşti simbolul bourului la intrarea într-o biserică evanghelică. Şi totuşi la Boian, pe portalul de nord al bisericii fortificate, se află sculptat simbolul Moldovei sub foma reliefurilor a două capete de bour. Spre deosebire de majoritatea satelor săseşti, localitatea nu era situată pe Pământ Crăiesc (teritoriu săsesc autoguvernat), ci ţinea de Comitatul Cetăţii de Baltă. Coloniştii Pământului Crăiesc îi erau supuşi doar regelui Ungariei şi se bucurau de un statut deosebit şi de privilegii, pe când locuitorii comitatelor, unităţi administrative ungureşti, erau iobagi aflaţi sub autoritatea lordului feudal. În 1498, Regele Ungariei, Matei Corvin dăruieşte Domeniul Cetatea de Baltă voivodului moldovean Ştefan cel Mare. Acesta sprijină finalizarea masivei fortificaţii din jurul lăcaşului sfânt, lucru sugerat de prezenţa blazonului său, capul de bour. Cheile sunt la: d-l Ciprian tel.: +40/743/156 948 În prezent, nu este posibilă o vizită la biserica fortificată.

Boz / Bußd bei Mühlbach În centrul satului Boz de lângă Sebeș se află o biserică-sală din perioada goticului târziu, înconjurată de un zid scund. Biserica datează, conform inscripției, din anul 1523. Nava și corul se îmbină armonios fiind de aceeași lățime. Bolta cu penetrații care acoperă nava este decorată cu nervuri din cărămidă. Fațadele bisericii sunt divizate de contraforți. Deasupra acestora precum și la nivelul consolelor au fost construite două caturi de apărare. Accesul la gurile de turnare dintre console se făcea la nivelul catului inferior, în timp ce catul superior de apărare dispunea de guri de tragere. La ambele niveluri se poate ajunge pe o scară în spirală, care se află în partea de nord-est. Construcții asemănătoare se întâlnesc la bisericile din Cloașterf și Dupuș. Constructorul bisericii din Cloașterf este Ștefan Ungar; este posibil ca celelalte două biserici să i se poată atribui tot lui. În partea de nord, există încă un turn de poartă cu drum de strajă. Inventarul bisericii datează în mare parte din secolul al XIX-lea, în afară de altarul din perioada barocului timpuriu. Cheile sunt la: familia Crișan tel.: +40/258/764 334

Braşov / Kronstadt Cea mai importantă biserică aparținând perioadei gotice din Transilvania este rezultatul numeroaselor reconstrucții ale celor două clădiri anterioare, prima basilică gotică fiind distrusă de un cutremur. Dincolo de importanța arhitecturii, biserica se remarcă și prin faptul că în 1642 s-a ținut aici pentru prima dată un serviciu religios protestant în limba germană, devenind astfel punctul de răspândire a reformei în Transilvania. În urma mai multor cutremure din sec. XVI-XVII a fost nevoie de reparații și intervenții structurale atât la ziduri, cât și bolțile clădirii. În plus, cel de-al doilea turn, care conform planurilor originale trebuia să fie construit în partea de vest, nu a mai fost ridicat niciodată din cauza riscului seismic. Și totuși cea mai mare distrugere a fost provocată de Marele Incendiu din 1689. Biserica a ars complet, iar bolțile s-au prăbușit. Au urmat lucrări de reconstrucție până în 1772, combinația de elemente gotice și baroce definind interiorul bisericii hală. În timpul altor lucrări de restaurare încheiate în 1999 piatra a fost curățată, schimbând complet aspectul exterior și trimițând numele de ”Biserica Neagră” în istorie. Fațadele sunt bogat decorate cu ornamente și sculpturi figurative din piatră de gresie, unele dintre ele fiind înlocuite cu cópii, pentru a le proteja de poluarea aerului. Originalele se păstrează în biserică. Tot aici sunt expuse 104 covoare orientale, aduse în Transilvania în urma schimburilor comerciale dintre sași și Orientul Mijlociu și donate parohiei cu ocazia diverselor festivități. Așezarea Puţine localităţi din România se pot mândri cu un număr atât de vast de atracţii turistice ca Braşovul: de la locuri şi monumente înfăşurate în legende, cum ar fi „Poarta Spovedaniei“, „Pietrele lui Solomon“ sau „Lacul Vrăjitoarelor“, până la valoroasele opere de sculptură şi arhitectură atestate istoric, precum „Turnul Alb“, „Casa Sfinţilor“ sau renumita Biserică Neagră. Ultima este considerată a fi cel mai mare monument sacral din România, cea mai importantă construcţie bisericească în stil gotic din sudul Europei şi cel mai impunător edificiu ridicat de saşi în Transilvania Evului Mediu. Consacrată Sfântei Maria înainte de Reforma Protestantă, biserica a devenit o ruină îndoliată după devastatorul incediu ce a cuprins Braşovul în 1689, de unde şi denumirea ce s-a născut în popor şi a devenit oficială în sec. al XIX-lea. Cu o impresionantă înălţime de 42m şi lungimea de 90m, titanul de piatră protejează un clopot de 6 tone, cea mai bogată colecţie de covoare orientale pe plan European în afara Turciei şi cea mai mare orgă mecanică din ţară. Programul de vizitare a Biserica Neagră: noiembrie-aprilie: după amiază doar până la ora 15.00 Internet: www.bisericaneagra.ro

Brateiu / Pretai Prea puţin se păstrează din bazilica gotică timpurie din secolul al XIV-lea, actuala biserică purtînd semnele prefacerilor din sec. al XV-lea. Navele suferă multiple transformări: arcadele dinspre sud sunt demolate, iar zidul este supraînălţat. Deosebit de interesante sunt arcadele rămase pe partea de nord, prevăzute cu coloane profilate şi capiteluri diverse. Pentru a face faţă atacurilor, biserica a fost fortificată: s-a construit un cat de apărare peste cor, un drum de strajă la turnul clopotniţă, iar ansamblul a fost împrejmuit cu zid de apărare cu turn de poartă pe 5 niveluri. În 1906 se construieşte o sală pentru comunitate cu materiale rezultate din demolarea parţială a zidului de incintă. Aşezarea Călătorind pe valea Târnavei Mari, drumeţului i se înfăţişează la doar câţiva kilometri est de Mediaş biserica fortificată din Brateiu, ridicată în mijlocul satului. Turnul clopotniţă se vede de la mare distanţă, iar de pe catul de apărare al acestuia se pot admira împrejurimile până departe. După ce fortificaţia a apărat vieţile şi bunurile sătenilor, astăzi face parte dintr-un centru de formare profesională, rezultat al cooperării dintre Biserica Evanghelică C.A. din România şi Biserica Evanghelică din Kurhessen Waldeck din Germania. Începând cu anul 2008 aici sunt pregătiţi meşteri în diverse domenii de construcţii, pentru a putea ulterior să execute lucrări corecte de reparaţii ale bisericilor fortificate. La marginea de vest a satului, la ieşirea spre Mediaş căldărarii din Brateiu îşi expun marfa: o ofertă pe cât de strălucitoare, pe atât de bogată de vase din cupru, de toate mărimile şi pentru multe utilizări. Cheile sunt la: d-na Rosemarie Popşor tel.: +40/269/863019 Cazare: Camere de oaspeți în fosta casă parohială D-na Rosemarie Popșor tel.: +40/269/863015 sau +40/269/863019

Bruiu / Braller Bazilica romanică din sec. al XIII-lea a fost puternic afectată de multiple demolări şi reconstrucţii, mai ales în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, când au fost reconstruite navele laterale cu nivel pentru tribune şi a fost ridicată o absidă. Pe faţada sudică s-a păstrat totuşi un ancadrament de uşă romanic cu arc în plincintru. Biserica a fost înconjurată de un zid circular, apărat de un turn vestic cu drum de strajă. Un alt zid poligonal de incintă este ridicat în jurul celui dintâi, fiind prevăzut cu 4 bastioane şi drum de strajă pe 3 niveluri, după cum mărturisesc gurile de tragere aşezate pe 3 rânduri, vizibile încă pe zidul de nord. O clădire lungă de pe partea de SE, dezvoltată pe 3 niveluri era folosită pentru depozitarea bunurilor, dar şi ca locuinţă, fiind la rândul ei prevăzută cu sisteme defensive. Așezarea Legendele locale povestesc de un gropar care, săpând în cimitirul cuprins de întuneric, ar fi găsit un schelet. Râzând sarcastic şi lovindu-l cu piciorul, omul îl invită la cină. Mai târziu, pacea bărbatului ce tocmai lua cina cu familia este brusc întreruptă de un ciocănit puternic: scheletul luase chemarea în serios şi, nu se ştie dacă în semn de recunoştinţă pentru invitaţie sau ca răzbunare, îl răpeşte pe bărbat şi-l duce într-o călătorie mitică. Se spune că groparul s-a întors acasă în aceeaşi noapte, mai bătrân însă cu o sută de ani şi că în zborul său secular ar fi văzut paradisul. Însă raiul nu putea fi cu mult mai frumos decât locul său de baştină, păzit de zidurile bisericii fortificate. Cetatea a apărat atât viaţa locuitorilor, cât şi istoria lor. Amvonul bisericii evanghelice din Bruiu este o adevărată capodoperă, iar cele 860 de tuburi ale orgii păstrează încă în metalul lor aminitirea spirituală a cântecelor. Cheile sunt la: d-l Michael Ehrmann tel.: +40/269/586 515

Fortificarea bazilicii romanice târzii, ridicate la sfârşitul sec. al XIII-lea, s-a petrecut devreme: navele laterale au fost demolate, iar peste nava principală şi peste turn s-au ridicat caturi de apărare. Corul va fi înălţat şi el în 1500 cu un cat de apărare, prevăzut cu maşiculiuri. Imaginea actuală a bisericii este îmbogăţită de turnul ridicat în 1847. Interiorul îngust şi înalt impresionează prin proporţiile sale, subliniate de tribuna pe două niveluri de pe partea de nord, realizată între 1680-1775, ale cărei panouri au fost pictate de familia Rössler, bunic şi nepot. Zidul de fortificaţie din sec. al XIV-lea a fost prevăzut cu 4 turnuri şi cămări pentru provizii pe partea interioară. Aşezarea Versurile “Transilvania, fund de mare al unei inundaţii de mult restrase, o mare de spice care se odihneşte acum la pieptul raiului” din imnul “Transilvania, dulce casă” spune povestea unei mări care acoperea regiunea în mezozoic. Biserica fortificată Buneşti a fost construită din rocă marină sedimentară, fosilele vizibile în zidărie purtând mărturia acelor timpuri. În schimb, casele ridicate în aceeaşi perioadă erau construite din lemn. În timpul atacurilor mereu însoţite de incendieri, sătenii se refugiau în fortificaţia rezistentă la foc. În vremuri de restrişte turnul masiv servea şi drept adăpost preotului. Pereţii încă mai poartă inscripţionate cuvinte de îmbărbătare, scrise în acele vremuri îngrozitoare. Preotul Johannes Nösner a scris aceste înţelepte vorbe, în timp ce se adăpostea în încăpere: „Hör! Hast Vor eIne gVte SaCh, aber`s geht Von statt geMaCh, fahre getrost fort, nICht Verzag, es fäLLt keIn aLt EICh aVff eInn SChlag”. (Ascultă! Eşti pe drumul cel bun, chiar dacă mersul e încet, nu dispera, nici un stejar bătrân nu cade sub o singură lovitură). Literele accentuate în textul original sunt numere romane, care fomează anul 1680. Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 510.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Contact: Cheile se găsesc la fam. Wagner Tel.: +40/268/248702 și la d-na Ella Wagner Tel.: +40/727/344/718 Bunești nr. 14

Buzd / Bußd bei Mediasch Data exactă a construirii edificiului nu este cunoscută. S-a păstrat însă corul clădit la sfârşitul sec. al XIV-lea şi care odată cu fortificarea realizată în scopul apărării bisericii dinspre partea dealului a fost înălţat prin construirea a trei caturi de apărare, ajungând astfel să se ridice cu mult deasupra navei bisericii. Dispozitivele de apărare, la care se ajunge printr-o mică scară spiralată sunt situate deasupra bolţii pe nervuri. Înălţimea zidului de apărare, care pe vremuri ajungea la peste 6 m a fost redusă, iar turnul de poartă a fost transformat în locuinţă pentru paznicul cetăţii. Portalul gotic din partea de V cu trei retrageri succesive prezintă particularităţile stilistice caracteristice zonei Mediaşului. Interiorul navei bisericii este modelat de tribunele laterale neoclasice, în timp ce altarul baroc domină corul. Aici, lângă tabernacolul gotic se află portalul de acces în sacristie, datând din aceeaşi perioadă. O particularitate interesantă o reprezintă accesul în cetate, realizat în trepte şi închis cu lemn. Aşezarea Ce impresionează de la prima vedere la biserica din Buzd este impunătorul cor fortificat. Vârsta respectabilă a edificiului nu este greu de remarcat. Acesta, aşezat pe un versant abrupt, dă impresia că ar fi avut odată intenţia vitejească de a urca pe munte, dar sleit de puteri ar fi renunţat la jumătatea drumului, rămânând să-şi odihnească trupul masiv pe panta abruptă. De fapt în aspectul clădirii se pot deosebi mai multe faze de construcţie, corul şi sala fiind ridicate în etape diferite. În plus, înălţarea neobişnuită a corului a fost dictată de raţiuni defensive: astfel cetatea putea fi apărată şi dinspre partea înaltă a reliefului, poziţia sa avantajoasă permiţând sătenilor să vadă peste vîrful dealului din apropiere, tocmai în valea secundară a Târnavei Mari. Astfel duşmanii care se apropiau erau observaţi din vreme, iar localnicii aveau astfel timp să se pregătească de atacul iminent. Activități Program întreţinere acoperişuri Finanţator: Consistoriul Districtual Mediaș Costuri: 5.000 EUR Perioadă: junie-septembrie 2009  Cheia se află la domnul Nicolae Rafa, în incinta fortificaţiei.

Cetatea din Câlnic a fost ridicată în jurul anului 1270, fiind prevăzută cu donjon, zid de apărare şi înconjurată de un şanţ cu apă, accesul fiind posibil doar pe  podul ridicător. După preluarea cetăţii de către comunitatea săsească, aceasta a fost extinsă prin construirea unui al doilea zid de fortificaţie şi a unui turn în partea de sud. Pentru a face faţă asediilor au fost construite în interiorul incintei camere de provizii şi locuinţe, care însă nu s-au păstrat. Fortăreaţa a fost dotată la sfârşitul sec. al XV-lea cu o mică biserică sală cu absidă. La mijlocul sec. al XVI-lea şanţul este umplut, iar podul este înlocuit de o casă de poartă cu hersă. În prezent ansamblul este administrat de către o fundaţie a Universităţii din Cluj. Aşezarea În Câlnic se păstrează una dintre ultimele reşedinţe ale greavilor din Transilvania. Datorită valorii şi semnificaţiei sale excepţionale, cetatea este acum sit UNESCO aflat pe lista Patrimoniului Mondial. În sec. al XIII-lea, greavul Chyl de Kelling (numele german al aşezării, provenit de la numele familiei de stăpâni) construieşte în sat un turn, pentru a-şi marca reşedinţa. Din cauza deselor atacuri otomane, turnul este fortificat cu cat de apărare şi înconjurat de un zid uriaş de apărare. Familia greavului Chyl nu a avut niciodată relaţii prea bune cu personalităţile marcante ale aşezării. Ca urmare, în 1430 ultimul greav se mută şi vinde fortificaţia sătenilor. Aceştia folosesc ansamblul ca refugiu în caz de atac otoman şi îi construiesc sisteme defensive suplimentare, precum şi spaţii de depozitare. În 1658 atacatorii reuşesc să distrugă satul, dar cetatea rămâne necucerită. Vizitare: vara: zilnic, orele 09.00 – 19.00 iarna: zilnic, orele 10.00 – 17.00 Cetatea adăpostește un muzeu și un punct comercial. Biserica evanghelică, situată direct lângă cetate, poate fi vizitată deasemenea, după o anunțare prealabilă. tel.: +40/258/747 220 e-mail: marpoacd@yahoo.com Cazare: Cazarea este posibilă atât în cetate cât și în casa parohială evanghelică. tel: +40/258/747 220 e-mail: marpoacd@yahoo.com

Caţa / Katzendorf O basilică cu contraforţi, uşor de recunoscut după caracteristicile ei principale constituie nucleul bisericii fortificate din Caţa. Pilaştrii cu arcade din interior sunt o construcţie tipic romanică pentru relaţionarea spaţiului navei principale cu cel al navelor laterale. În registrul superior din partea de nord pot fi observate două ferestre oarbe. Corul romanic şi absida au fost reconstruite în sec. al XV-lea în stil gotic. În anul 1894, odată cu prăbuşirea turnului de vest a fost distrusă şi bolta în cruce, urmând mai târziu să fie înlocuită cu un planşeu drept. Turnul nu a mai fost reconstruit. Zidul de incintă masiv din sec. al XV-lea păstrează încă patru din cele şase turnuri înalte de apărare construite iniţial. Turnul Preotului, de formă pentagonală are vedere înspre grădina casei parohiale. Ansamblul a fost dotat încă din sec al XVII-lea cu un al doilea zid de incintă şi zwinger. Partea de nord a fost însă demolată atât în anul 1884, cât şi în 1937, materialul rezultat fiind folosit la ridicarea şcolii, respectiv a căminului cultural. Aşezarea Nu este cunoscută data exactă a întemeierii satului Caţa. În timp ce prima atestare documentară datează de la începutul sec. al XV-lea, deja din anul 1250 s-au pus în centrul localităţii bazele unei basilici romanice, care a fost mai apoi fortificată. Satul s-a dezvoltat la intersecţia a două drumuri principale, fiind astfel afectat de-a lungul timpului de incendii şi atacuri inamice. În sec. XVII-XVIII satul a fost prădat şi incendiat de şase ori. Biserica fortificată la rândul ei a fost puternic degradată de un incendiu în jurul anului 1706, iar şcoala şi casa parohială au fost arse din temelii. Caţa, cu cei circa 2.500 de locuitori ai săi este în prezent un loc paşnic şi liniştit. În casa parohială evanghelică din centrul său locuieşte sasul transilvănean Friedrich Schuller, scriitor şi producător de filme. El a restaurant gospodăria în care a locuit iniţial tatăl său, pe atunci preot în sat şi acum găzduieşte în mod regulat evenimente culturale şi literare: spre exemplu, în anul 2011 a fost decernat aici pentru prima dată premiul “Condeierul satului Caţa”. Activități De câțiva ani, satul Cața a devenit cunoscut pentru concursul de scrieri literare, care are loc în fiecare vară și care este deschis pentru toate persoanele interesate. Prietenii literaturii nu pleacă cu mâna goală: evenimentele includ lecturi și prezentări, o variată ofertă culinară, iar festivitățile se încheie cu decernarea premiului „Condeierul satului Cața”. Pentru informații suplimentare și programări, va rugăm să vă adresați direct organizatorului evenimentelor, domnul Frieder Schuller: frieder_schuller@web.de Cheile sunt la: d-na Markus Anna tel.: +40/268/248564

Cenade / Scholten Biserica-sală gotică din satul Cenade, odinioară asuprit, datează de pe la sfârșitul secolului al XV-lea. Până la mijlocul secolului al XIX-lea a existat și un turn de vest. Fragmente ale zidului oval de incintă precum și ale turnului de poartă sudic s-au păstrat până astăzi. Corul, care era în pericol de prăbușire, a fost demolat în 1906 și înlocuit cu o construcție nouă. Orga Rieger cu prospect neogotic datează din anul 1917. În anii 1930, 1980 și 1990, autoritățile bisericești și de stat au întreprins lucrări ample de consolidare precum și cercetări arheologice în biserică și la fragmentele zidului de incintă. Cheile sunt la: d-l Simon Binder tel.: +40/745/513 481 și +40/258/789 180

Chiraleș / Kyrieleis În anul 1700, locuitorii din satul Chiraleș au fost obligați să-și demoleze colibele de pe colina de lângă vechea biserică și să le reclădească în vale, pe ulița sașilor. Mica biserică-sală în stil gotic târziu, de formă aproape pătrată, a fost demolată în 1907 din cauza deteriorării clădirii. O parte din traforul gotic cu motivul vesica piscis a fost încadrat în sacristia noii biserici. De multă vreme se dorea construirea unei noi biserici, dar aceasta nu s-a putut realiza mai devreme din cauza sărăciei cu origini în vremea iobăgiei, a unui puternic incendiu din anul 1870 precum și a construirii unei noi școli în 1875. Abia în anul 1889, comunitatea a decis să înființeze un fond pentru construirea bisericii. Licitația pentru contractul de construcție s-a ținut de Paști în anul 1907, iar edificarea a început la 31 mai. Un an mai târziu, noua biserică-sala în stil neoromanic era deja terminată. Nava a fost acoperită de o boltă semicirculară cu penetrații. Sacristia se află în partea sudică a corului. La stradă se află turnul-clopotniță construit anterior. Din anul 1909, în biserică se află un altar neo-gotic, în al cărui centru se află o statuie a lui Isus realizată în ghips de Ștefan Römischer din satul Unirea. Din vechea biserică s-a preluat cristelnița împreună cu suportul ei din piatră cu secțiune triunghiulară datând din anul 1847, pe care, în 1909, s-a montat un bazin. Cheile sunt la: d-l Mihai Turda tel.: +40/756/769 081 (magazin vis-a-vis)

Chirpăr / Kirchberg În Chirpăr încă se mai poate citi cu claritate forma bazilicii romanice cu trei nave construite în sec. al XIII-lea. S-au păstrat fără prea mari modificări corul cu boltă în cruce şi absidă, arcadele spre navele laterale şi turnul de vest. Un zid de apărare poligonal cu zwinger este construit în sec. al XV-lea, precum şi şase turnuri de apărare care nu s-au păstrat până în zilele noastre. În 1500 turnul de vest este întărit cu cat de apărare, în timp ce biserica însăşi nu este prevăzută cu sisteme defensive. În 1862 atât navele laterale, cât şi cea centrală sunt acoperite cu tavan drept tencuit, iar peste nava centrală se construieşte un acoperiş de înălţime redusă. Mobilarea interioară a bisericii datează din sec. al XVIII-lea. Orga din 1778 se află în galeria zidită din partea de vest, iar altarul din 1795 a fost realizat în atelierul meşterului Johannes Folberth din Sighişoara. Aşezarea Din cauza deselor atacuri otomane, turnul clopotniţei cu 7 nivele a fost fortificat în jurul anului 1500, iar în ziua de azi, peste mai bine de 500 de ani, se bucură de titlul de cel mai înalt turn din Valea Hârtibaciului. În ciuda existenţei sale războinice, acest soldat împietrit nu a vegheat doar asupra siguranţei sătenilor, ci şi asupra păcii lor sufleteşti şi a bunei dispoziţii. În timpuri de demult devenise o tradiţie în Chirpăr ca după încheierea slujbei tot satul să se strângă la joc în faţa bisericii. Un alt obicei deosebit de îndrăgit aici şi în toate satele săseşti era aşa numitul „Maibaum“ (germ. „Copacul de mai“). Acest ritual se bucură de o istorie bogată, fiind sărbătorit încă din antichitate. În sec. al XIII-lea copacul simboliza dorinţa de viaţă şi era preţuit ca prigonitor al forţelor necurate şi malefice. În sec. al XVI-lea preia rolul de „Liebesmaien“ (germ. “Mai al dragostei”): iubirile secrete erau dezvăluite comunităţii de către flăcai, aceştia aşezând pomii ca mesageri ai dragostei în curţile drăguţelor lor. Activități Program întreţinere acoperişuri Finanţator: Biroul de Coordonare Biserici Fortificate Costuri: 1.770 EUR Perioadă: toamna 2007 Cheile sunt la: d-l Johann Wolff tel.: +40/269/586145

Cincșor / Kleinschenk Capela construită în a doua jumătate a sec. al XIII-lea în Cincşor a fost punctul de plecare pentru ridicarea actualei biserici finalizate în 1421. Edificiul a fost fortificat pas cu pas în sec. XV- XVI, după cum mărturisesc structurile tip “fachwerk”. Corul a fost sprijinit cu contraforţi şi prevăzut cu drum de strajă, sistem construit şi la clopotniţă. Sătenii au ridicat în jurul bisericii un zid de incintă cu patru turnuri de apărare şi şanţ cu apă la exterior. În secolele următoare satul a înfruntat vremuri grele. Printre multe alte necazuri a fost complet distrus de un incendiu în timpul atacurilor din 1599. Comunitatea a început să prospere abia după 1850, cînd nu departe de localitate a fost construit pentru prima dată un pod peste râul Olt. Așezarea În sec. al XII-lea coloniştii de limbă germană au ajuns la poalele Munţilor Făgăraşi. Aici au întemeiat şi satul Cincşor, care avea o deosebită importanţă strategică datorită amplasării  sale pe malul râului Olt. Localnicii, obligaţi să se apere de multe atacuri crude, şi-au ridicat biserica în mijlocul satului şi au construit pas cu pas sisteme defensive impresionante. Au folosit în acest scop inclusiv pietre provenite din ruinele unei tabere militare romane care se aflase pe un deal în apropiere. Ansamblul şi-a păstrat până astăzi imaginea medievală: între ziduri şi turnurile de apărare timpul pare că a stat pe loc. Nici satul nu se lasă mai prejos, mândrindu-se cu numeroase gospodării tradiţionale săseşti bine păstrate de-a lungul timpului. Spre deosebire de vremurile schimbătoare din trecut, Cincşor este astăzi un loc liniştit, în care lunile de vară vibrează la unison cu muzica orgii din biserică. Turism În casa parohială și în clădirea școlii se află astăzi camere de oaspeți amenajate confortabil într-un armonios stil transilvănean. Oaspeții și vizitatorii pot savura aici și diverse specialități culinare. ”Noua bucătărie transilvăneană” oferă preparate tradiționale din produse regionale proaspete și este un adevărat deliciu! Informații suplimentare: www.transilvania-cincsor.ro Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 190.000 EUR Perioadă: 2011-2014 Cheile sunt la: d-na Carmen Schuster tel.: +40/744/373 090 Orele de deschidere sunt din aprilie până în octombrie. Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil. Expoziție permanentă: Peter Jacobi, Poze ale unei călătorii – Biserici Fortificate Săsești. Punct de informare Regiunea Transilvania și peisaj al bisericilor fortificate în fosta școală evanghelică (direct lângă ansamblul fortificat). Contact: D-na Carmen Schuster tel.: +40/744/373090 e-mail: schustercarmen@yahoo.de

Cincu / Großschenk Actualei biserici evanghelice din Cincu i-a fost destinat încă de la început rolul de bastion al credinţei, atât la figurat, cât şi la propriu: actualul turn de vest, ridicat la începutul sec. al XIII-lea, a fost fortificat şi înălţat de câteva ori, căpătând aspectul de azi în urma lucrărilor din sec. al XVIII-lea. Mare parte din cele două ziduri de incintă circulare, prevăzute cu bastioane şi turnuri de apărare au fost demolate. Dintre clădirile fortificate s-a păstrat totuşi aşa-zisa primărie veche şi un depozit de cereale prevăzut cu sisteme defensive. Interiorul este astăzi cel al unei biserici hală, după ce, ulterior anului 1693, navele laterale au fost înălţate pentru a face loc tribunelor. Balustrada din fier a fost adăugată un secol mai târziu. Mobilierul interior al bisericii reprezintă un amestec atrăgător de stiluri: lângă stranele de factură gotic târziu se află amvonul renascentist, iar orga clasicistă domină de la înălţime cristelniţa, epitafurile şi stranele breslelor, toate în stil baroc. Aşezarea Denumirea săsească “Hanul Mare” se referă probabil la o locaţie întemeiată cu sute de ani în urmă de către un moşier local. Aceşti nobili, numiţi greavi (germ. Gräf) de către saşi, ocupau un loc important în societatea transilvăneană, iar mulţi dintre ei au devenit în timp personaje mitice. Într-adevăr, plimbându-se pe uliţele satului împrejmuit de ceaţa dimineţii şi năucit de fumul cărbunăriei din apropiere, călătorul nu ar fi mirat daca s-ar întâlni cu o astfel de umbră istorică. Asemenea cărbunilor încinşi mocnesc legendele: făpturi diafane dansează ameţitor noaptea deasupra bisericii fortificate. ”Podul Blestemat” al satului are şi el o poveste. În timpuri demult apuse, pe când se puneau hotarele, bătrânul satului şi-ar fi vârât pe ascuns ţărână în cizme şi ar fi jurat în faţa oficialităţilor că “acum stau pe pământ strămoşesc”. Întorcându-se acasă, armăsarul său se împiedică pe pod şi el îşi rupe gâtul, drept pedeapsă pentru viclenie. Turism Casa parohială oferă ca posibilități de cazare 10 paturi în 2 camere, bucătărie cu frigider, baie, inclusiv cu mașină de spălat, cameră pentru servit masă și o terasă. Contact: d-na Curator Friederike Pall, tel.: +40 (0)268 244192 Cheile sunt la: d-l Constantin Boghean tel.: +40/784/451 853 sau +40/268/244 112 Cazare: Camere de oaspeți în casa parohială persoana de contact: d-na Friederike Pall tel.: +40/268/244192 Alte posibilități locale.

Biserica mai prezintă şi azi caracteristicile de bază ale basilicii romanice cu trei nave, ce avea încă de la început în partea de vest un turn cu şase niveluri. Edificiul a fost prevăzut devreme cu zid de incintă, acesta fiind fortificat începând cu anul 1430 pentru a ţine piept atacurilor otomane. Se construiesc mai multe turnuri defensive, un al doilea zid de apărare şi un şanţ cu apă. Biserica este întărită la rândul ei: peste cor şi absida lui, precum şi peste intrările laterale sunt construite turnuri defensive, care ajung până la înălţimea streşinii navei centrale. Pe partea de vest se află un portal romanic tipic decorat cu palmete şi torsade. Acoperişul ascuţit cu patru turnuleţe de colţ a fost construit în 1591. La interior se păstrează altarele deosebit de valoroase provenite din alte biserici de sat şi aduse aici din motive de securitate. Aşezarea Legenda bisericii fortificate Cisnădie povesteşte că aici era odată îngropată o mare comoară. După desele atacuri otomane din sec. al XV-lea, comunitatea locală a construit o cameră secretă între zidurile cetăţii. Accesul a fost straşnic păzit de o uşă masivă de stejar, care putea fi deschisă doar prin apăsarea unui mecanism ascuns. Intrarea era atât de bine mascată, că numai câţiva iniţiaţi o puteau găsi. Nici măcar preotul nu se număra printre aceştia. De-a lungul secolelor s-a pierdut urma acestui ascunziş, dar la începutul secolului al XX-lea a fost redescoperit şi poate fi astăzi vizitat. Alte comori bine păstrată la Cisnădie, de data aceasta nu ascunse, ci vizibile de la mare distanţă, sunt primul turn-ceas din Transilvania, funcţional din 1425 şi primul paratrăsnet din Transilvania, datând din 1795. Clopotarul de la Cisnădie este şi un ghid avizat pentru vizitarea bisericii şi a muzeului şi are ascunse în tolbă multe alte poveşti şi legende. Serviciul religios și evenimente În biserica evanghelică din Cisnădie are loc o slujbă religioasă în fiecare duminică la ora 10:00. În lunile de vară, la încheierea acesteia, enoriașii sunt invitați să mai zăbovească la o cafea. Pe lângă marile sărbători și evenimente religioase, în incinta zidurilor cetății au loc și alte evenimente organizate de comunitatea deosebit de activă din Cisnădie. Mai multe informații găsiți la www.ekh.ro Contact: Cheile se găsesc la Oficiul Parohial Evanghelic Cisnădie, tel.: +40/269/564597, str. Cetăţii, nr.1, www.ekh.ro Program de vizitare: luni-sâmbătă orele 10:00-13:00 și 14:00-18:00, duminică orele 11:00-13:00 și 14:00-18:00, precum și după o anunțare prealabilă Cazare: Camere de oaspeți în casa parohială cu 12 paturi Contact: Oficiul Parohial Evanghelic Cisnădie, tel.: +40/269/564597, str. Cetăţii, nr.1, www.ekh.ro Casa de odihnă "Elimheim" din Cisnădioara cu 20 paturi în 10 camere Persoana de contact: D-na Marianne Banciu, tel.: +40/729/109586, adresa: Cisnădioara, nr. 281, e-mail: elimheim@yahoo.com

Cisnădioara / Michelsberg Biserica din deal, aflată azi în proprietate comunală, este una dintre puţinele mărturii aproape neschimbate ale perioade romanice de construcţie din Transilvania. Mica bazilică cu trei nave a fost ridicată probabil înainte de anul 1223. Portalul de vest cu patru retrageri succesive prezintă sculpturi în piatră deosebit de frumoase. Interiorul clădirii, care astăzi adăposteşte doar un memorial dedicat celor căzuţi în Primul Război Mondial, impresionează prin stilul său contemplativ. Din ansamblul fortificat s-au păstrat doar ruine ale zidului de incintă şi turnurile lui de apărare. La fel de impresionantă este şi biserica parohială din sat, din ale cărei sisteme de fortificaţie s-a păstrat doar turnul de vest cu cat de apărare. Biserica sală în stil baroc a fost construită în anul 1764 pe fundaţiile unei construcţii anterioare gotice. Mobilierul interior, cum sunt stranele şi tribunele datează din diferite perioade ale barocului şi este decorat cu picturi rural-florale. Așezarea Legenda spune că înainte de căsătorie bărbaţii din Cisnădioara trebuiau să împingă o stâncă mare până sus, la biserica fortificată. Treabă deloc uşoară, căci cetatea este cocoţată tocmai pe vârful unui deal. Pietrele adunate astfel erau rostogolite peste duşmani, în caz de atac. O parte a acestei tradiţii încă este respectată astăzi. Mulţi tineri încă mai trudesc în ziua nunţii să urce bolovani uriaşi la cetate, pentru a-şi răscumpăra mireasa furată de la nuntă (un alt vechi obicei laic). În centrul fortificaţiei aflate deasupra satului se găseşte una dintre cele mai vechi biserici din ţară, ridicată între 1200 şi 1250. Două scări săpate în grosimea zidurilor masive urcă la rămăşiţele turnurilor care nu au fost niciodată terminate. Cisnădioara a fost unul dintre puţinele sate din Transilvania locuite aproape exclusiv de către saşi până după 1989. Turism Casa de oaspeți Elimheim: Casa de oaspeți Elimheim din Cisnădioara, în apropiere de Sibiu, este locul ideal pentru un concediu, pentru organizarea de seminarii sau pentru perioade de reculegere. Casa pune la dispoziție 38 de locuri de cazare în camere duble cu baie în clădirea principală, patru camere cu baie în clădirea nouă, precum și trei camere în casa din grădină pentru grupuri de tineri sau familii. Contact:http://www.evang.ro/einrichtungen-werke/kirchliche-einrichtungen/elimheim-michelsberg/ În plus, la Cisnădiora, există mai multe hoteluri, pensiuni precum și un camping foarte frumos și îngrijit. Informații suplimentare: www.ananas7b.de Plimbările muzicale de la Cisnădioara: „Plimbările muzicale de la Cisnădioara“ sunt una din ofertele culturale estivale din împrejurimile Sibiului. În fiecare duminică la ora 17:00, de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui august, în biserica barocă din centrul Cisnădioarei are loc un concert al unui ansamblu muzical. Concertele, inițiate în 2007 ca un mic eveniment, au devenit în ultimii ani o atracție foarte îndrăgită. Dacă la început artiștii sau ansamblurile muzicale renumite erau invitați la acest eveniment, între timp, nu mai este nevoie de invitații, căci această serie de concerte a devenit o destinație de top din sudul Transilvaniei – și este o onoare pentru un artist să participe la evenimentele din cadrul „Plimbărilor muzicale de la Cisnădioara“. La încheierea fiecărui concert, comunitatea evanghelică din Cisnădioara invită participanții în grădina primitoare a parohiei, la o cafea și hencleș. Cheile pentru acces biserica sunt aici: d-na Marion Henning tel.:+40/727/111 575 Cheile pentru acces ansamblu fortificat sunt aici: d-na Carmen Schaessburger tel:+40/726/877 782

După ce vechea biserică gotică a fost distrusă, s-a construit între 1521 şi 1524 edificiul actual. Atât biserica, cât şi zidul poligonal de incintă cu turnuri de apărare la fiecare dintre cele patru colţuri s-a păstrat în stare destul de bună până astăzi. Turnul de sud a fost înlocuit în anul 1819 cu clopotniţa actuală. Biserica sală cu cor poligonal a fost încă din momentul construcţiei prevăzută cu cat de apărare dotat cu guri de aruncare între contraforţi. Panourile tribunei din sec. al XVIII-lea ce mobiliează interiorul bisericii pe trei laturi sunt decorate cu motive florale şi picturi reprezentând diferite biserici fortificate. Orga de deasupra altarului a fost montată în 1832 pe structura vechiului altar din 1716. În spatele acestuia s-a păstrat una dintre cele mai vechi inscripţii transilvănene: 1524 este anul în care s-au finalizat lucrările de construcţie ale bisericii. Aşezarea Mica aşezare din estul Transilvaniei, Cloaşterf, a dat naştere multor legende. Aproape de sat se află ruinele unui castel cunoscut localnicilor sub numele de “Castelul Maimuţelor”. Se spune că o comoară de mare valoare s-ar afla ascunsă în spatele unei uşi de fier invizibile, aflată pe dealul castelului. Din când în când uşa apare de nicăieri, însă ea poate fi descuiată doar cu mătrăgună, o plantă magică. De fapt, aici au fost găsite cândva rămăşiţele unei urne şi o monedă de aur cu inscripiţia grecească a lui Alexandru cel Mare. Adevărata comoară a rămas însă ascunsă până astăzi. Conform unui alt mit local, fata care găseşte prima viţă de vie cu două frunze la ramificaţie va fi condusă către bărbatul viselor ei de către această crenguţă. Fata trebuie să rupă crenguţa şi să şi-o pună la pălărie. Ea poate săruta primul bărbat tânăr întâlnit pe drumul de la vie spre casă, căci acesta va fi viitorul ei soţ. Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 140.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Contact: Cheile sunt la familia Chercheş tel.: +40/265/711 674 sau +40/744/271 907 adresa: Cloaşterf, nr. 99

Codlea / Zeiden Cetatea bisericească din Codlea este dominată de turnul clopotniței, care în urma completărilor din diferitele etape de construcție a ajuns să aibă ziduri de 5m grosime. Biserica a fost ridicată în sec. al XIII-lea, iar în sec. al XV-lea a fost transformată în biserică sală gotică. Primele invazii otomane i-au convins pe localnici că au nevoie de o bună apărare. Drept urmare ansamblul a fost înconjurat cu un zid de incintă înalt de peste 8m și gros de 2m, prevăzut cu goluri de tragere și guri de aruncare. La interiorul acestuia se construiesc cămări de provizii, astfel pe lângă vieţile oamenilor fiind protejate și bunurile lor. Interiorul bisericii este dominat de tavanul casetat pictat, format din 252 de panouri și realizat la început de sec. XVIII. Nu mai puțin impresionantă este orga din 1783, opera maestrului Prause din Silezia, unul dintre cele mai valoroase instrumente din Transilvania, de a cărui cromatică s-a ocupat pictorul Oelhahn. Așezarea De pe noua promenadă frumos amenajată în Codlea, vizitatorul poate admira biserica fortificată, având ocazia de a visa la istoria seculară a acesteia. Poate și să-și închipuie cum arăta aceast tablou atât de pitoresc acum 400 de ani, când principele Gabriel Báthory asedia cetatea. El l-a promis locuitorilor și soldaților brașoveni că le va cruța viața și bunurile, dacă vor capitula de bună voie. Însă nu s-a ținut de cuvânt. Soldații brașoveni au fost uciși cu cruzime, iar oamenii principelui au ocupat fortificația. Un codlean, Thomas Göbel, a încercat să treacă de gărzi purtând două urcioare cu vin: a fost oprit și deposedat de băutură. Bărbatul a plecat mânios, doar ca să se întoarcă în scurt timp, părând de data aceasta că se furișează. Din nou a fost prins și vinul i-a fost confiscat. Ceea ce însă nu știau gărzile, era că bărbatul strecurase un somnifer în băutură. Astfel cetatea a fost recucerită în scurt timp, Göbel a fost numit erou și ca răsplată pentru fapta sa isteață a fost absolvit de plata dărilor pentru tot restul vieții. Cheile sunt la: Oficiul Parohial Evanghelic Codlea tel.: +40/268/251 853 adresa: str. Lungă nr. 110 e-mail: zeiden@evang.ro, sau la d-na Hedda Bardon tel.: +40/747/169 859 adresa: str. Măgurii nr. 52

Pe dealul de est, veghind satul de la înălţime, se afla iniţial o basilică gotică cu turn. În 1510, în cursul lucrărilor de fortificare, corul este demolat şi în locul lui se construieşte un alt cor mai înalt, cu închidere poligonală şi întărit de un cat de apărare din piatră. Corul astfel echipat şi mai înalt cu aproape 11 metri decât nava formează un sistem defensiv pentru apărarea bisericii dinspre partea dealului. Turnul este şi el prevăzut cu cat de apărare din lemn. În timp ce corul păstrează încă bolta stelată şi mulurile gotice datând din aceeaşi perioadă de construcţie, nava bisericii este modificată în 1795 în stil baroc. Pe partea de nord a corului se află sacrisitia pe două niveluri, datată 1519, la parterul căreia a fost amenajată o capelă. De mare valoare sunt portalul renascentist de acces în sacristie şi altarul clasicist. Așezarea Aşezarea a fost întemeiată cel mai probabil în a doua jumătate a sec. al XIII-lea. În timp ce coloniştii au ridicat încă de la începutul sec. al XIV-lea o biserică din piatră, ale cărei fundaţii, în ciuda numeroaselor reconstrucţii şi demolări se păstrează şi astăzi, casele din sat au fost construite din materiale mult mai puţin durabile. Lemnul pădurilor din jur a fost o sursă la îndemână şi la începuturi principalul material de construcţie. Crăpăturile dintre bârne erau umplute cu muşchi şi lut, iar casele erau acoperite cu paie de grâu rămase după seceriş. Ferestrele erau astupate cu membrană de animal prin care trecea o lumină palidă, care abia reuşea să mai împrăştie întunericul camerelor. Abia în sec. XVIII-XIX construcţia caselor din zidărie de cărămidă a devenit un fapt comun. Din această perioadă datează gospodăriile săseşti tipic transilvănene, care încă mai străjuiesc disciplinat de o parte şi de alta a drumurilor din sat. Activități „Nașa proiectului”, Sabine Reither, se implică încă din august 2016 în lucrările de restaurare a bisericii fortificate din Copșa Mare. În strânsă colaborare cu Biserica Evanghelică, și cu Fundația Biserici Fortificate, ea se străduiește să obțină finanțare și să organizeze reparațiile de maximă urgență necesare păstrării bisericii. A inființat o asociație germană în 2020, Pro Gross Kopisch e.V., pentru a coordona mai bine lucrării și donații. În anul 2018, acoperișul navei bisericii a fost supraetajat și mutat. Cele 10.000 de țigle vechi au fost înlocuite cu țigle-solz fabricate cu tehnici tradiționale. Mai trebuie achiziționate numai 300 de țigle de coamă. De asemenea, s-au înnoit 54 m de bârne de susținere și 3.700 de șipci. Îmbinarea dintre turnul-clopotniță și navă a reprezentat o mare provocare, căci aici se produseseră cele mai mari stricăciuni. Toate jgheaburile orizontale și verticale precum și rigolele vechi pentru scurgerea apei de ploaie au fost înlocuite sau au fost montate unele noi. Fondurile necesare de 15.500 de Euro pentru aceste reparații au putut fi alocate din donații. În 2019 mai sunt planificate și alte lucrări. Cheile sunt la: d-l Sebastian Ghiuri tel.: +40/733/262 089 

Cristian / Großau Cea de-a doua comunitate ca mărime din scaunul Sibiului (unitate administrativă) a adus modificări importante bisericii romanice iniţiale: în sec. al XIV-lea adaugă un cor poligonal flancat de două capele laterale, iar în 1480 meşterul Andreas Lapicida este comisionat pentru a înălţa navele laterale şi a înlocui arcadele spre nava principală cu piloni, rezultând astfel o biserică hală luminoasă. Peste nava principală a fost construită o boltă în plasă de factură gotic târziu. În timpul lucrărilor de fortificare turnul romanic de vest este înălţat cu un cat de apărare, care va fi mai târziu înlocuit de actualul acoperiş ascuţit. Zidul de incintă dublu include un mic zwinger, care în jurul anului 1550 este extins în partea de nord cu o curte. Mobilierul interior impresionant datând din sec. al XVIII-lea este dominat de altarul baroc din 1729, abundent ornamentat. Cristian este una dintre cele trei aşezări care, după decimarea locuitorilor de către ciumă este repopulată începând cu 1756 cu protestanţi – landleri- trimişi forţat din Viena catolică. Așezarea Satul Cristian a fost atestat încă din sec. al XII-lea şi este nu doar una dintre primele aşezări săseşti din Transilvania, ci este şi mai veche cu circa 200 de ani decât Bucureştiul sau Iaşul. Localitatea s-a dezvoltat cu rapiditate la porţile Sibiului şi a devenit în scurt timp una dintre cele mai mari comunităţi din regiune. La mijlocul sec. al XVII-lea se povesteşte că ar fi avut loc o întâmplare dramatică: o armie otomană câtă frunză şi iarbă, retrăgându-se de la Sibiu către Alba Iulia, s-a lăsat convinsă de către un nobil local să treacă fără să atace cetatea din Cristian. Dar când un sătean aflat sub influenţa lui Bacchus a tras în trupele aflate în mişcare, acestea au decis să atace fortificaţia. Şi totuşi nu au reuşit să cucerească turnul bisericii, în care se baricadaseră localnicii. De aceea au adus lemn şi paie la baza acestuia şi le-au dat foc, fumul sufocând apărătorii din turn. După aceea întreaga aşezare a fost incendiată. Şi în zilele noastre atât satul, cât şi biserica fotificată încă mai sunt asediate pe calea aerului: numeroase perechi de berze şi-au construit aici cuiburile şi contribuie anual la creşterea demografică cu încă circa 80 de pui. Turism Casa parohială din cadrul ansamblului fortificat oferă posibilități de cazare într-o ambianță unică. Rezervări se pot face prin d-na Maria Mărășescu, tel: +40/751/146 061 sau prin Oficiul Parohial Turnișor, tel: +40/269/228 865, gemeindebuero@kirche.neppendorf.de). Cheile sunt la: Maria Mărășescu tel.: +40/751/146 061 

Cristian / Neustadt bei Kronstadt Doar clopotniţa s-a păstrat din basilica gotică demolată în întregime în anul 1839 şi înlocuită ulterior de biserica hală clasicizată. În acea perioadă turnul avea deja un acoperiş ascuţit cu patru turnuleţe, care fuseseră construite în 1803. Portalul său şi fereastra rotundă de deasupra acestuia provin dintr-o fază de construcţie anterioară. Interiorul bisericii este segmentat de perechile de piloni ce susţin arcele dublouri şi calotele a vela. Altarul şi amvonul au fost construite odată cu biserica. Ansamblul mai este încă înconjurat de un zid dublu de incintă, care timp de trei secole a fost construit, extins şi prevăzut cu nouă turnuri de apărare, din care s-au păstrat doar opt. Alte construcţii remarcabile din Cristian sunt casa parohială neoclasică aflată vis-a-vis de biserică, precum şi căminul cultural din anii 1926-1927 cu acoperiş curbat, structură numită „ acoperiş Zollinger“ după inventatorul ei. Așezarea Biserica din Cristian, cu zidul său dublu de apărare şi cu cele opt turnuri defensive bine conservate este un exemplu impresionant de arhitectură militară medievală. Satul a fost fondat în sec. al XIII-lea, când Ordinul Cavalerilor Teutoni a construit mai multe cetăţi în regiune şi a recrutat colonişti saşi. Legenda spune că fiul unui influent greav din zona Cristianului a fost renegat şi dezmoştenit de către tatăl său pentru că se îndrăgostise de fata nepotrivită. Pe mama tânărului însă nu a lăsat-o inima să-şi vadă fiul în nevoie şi i-a dăruit în compensaţie moara din aval de pe Ghimbav şi terenul aparţinând acesteia. Fiul şi fata îndrăgită s-au stabilit deci în acel loc şi au întemeiat o familie. De-a lungul timpului au început să se mute acolo din ce în ce mai multe familii, care doreau să scape de vecinătatea greavului cu inimă de piatră. Astfel în jurul morii s-a născut o nouă colonie, numită în limba germană Neustadt (Oraşul Nou). Aşezarea se află la poalele muntelui Postăvaru, care împreună cu Poiana Braşov reprezintă una dintre cele mai cunoscute destinaţii pentru sporturile de iarnă din România. Cheile sunt la: familia Homorozan tel.: +40/744/681 074 Vizitatorii sunt rugați a se anunța înainte.

Criț / Deutsch-Kreuz Biserica sală clasicizată cu cor şi turn clopotniţă în partea de vest, a fost ridicată între 1810 şi 1813, după ce clădirea iniţială, amintită pentru prima dată în 1270, s-a prăbuşit. Nu se cunosc prea multe despre această primă construcţie. Se presupune totuşi că este reprezentată într-un desen de pe o strană din biserică, datată 1793. Interiorul adăposteşte altarul cu galerie pentru orgă, amvonul şi cristelniţa, unele dintre acestea fiind realizate odată cu înălţarea bisericii, iar altele în 1822. Din sistemul de fortificaţii de sec. XV se păstrează zidul de incintă şi patru turnuri, in timp ce un al cincilea turn prăbuşit în 1925 nu a mai fost reconstruit. Pe partea de sud, la marginea fostului zwinger, se găsesc astăzi doar ruinele vechii şcoli săseşti. Aşezarea Biserica fortificată din satul Criţ, loc în care acum mai bine de 400 de ani a fost adoptată prima lege şcolară rurală din Transilvania, se află pe un deal în mijlocul satului. În trecut această amplasare necesita prezenţa unui paznic al cetăţii care să fi fost cizmar sau măcar un bun meşter. Aceasta pentru simplul fapt că drumul către biserică este abrupt şi pavat cu pietre rotunde de râu. Mergând să participe la slujba de duminică, multe femei îşi rupeau aici tocurile, care erau întărite pe vremuri cu potcoave de cai. Aşadar un cizmar era absolut necesar pentru a face reparaţiile cu pricina înainte de intrarea în biserică. Biserica şi satul istoric, ambele foarte bine păstrate, sunt înconjurate de un peisaj colinar idilic, ideal pentru plimbări către satele şi bisericile fortificate învecinate. Dacă doriți să trăiți istoria pe viu, veniți la Criț, unde aveți posibilităţi de cazare în câteva gospodării ţărăneşti restaurate cu multă delicateţe. Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 270.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Cheile sunt la: d-l Dietmar Depner tel.: +40/740/597 493 In lunile de vară biserica este deschisă zilnic. Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil la d-l Depner.

Curciu / Kirtsch Biserica Fortificată din Curciu, construită la începutul sec. al XIV-lea, a rămas aproape neschimbată de-a lungul timpului. Valoarea remarcabilă a bazilicii cu trei nave şi cor poligonal constă în bogăția sa arhitecturală deosebită. În cor se găsesc ferestre cu muluri si menouri bine conservate, iar la turn ferestre bifore în stil gotic. Sculpturile ce împodobesc portalurile, turnul bisericii, ferestrele, contraforţii, precum şi capitelurile, cheile de boltă, sedilia, tabernacolul şi uşa sacristiei au fost create în jurul anului 1427. La începutul sec. al XIX-lea au fost înălţate navele laterale, astfel obţinându-se secţiunea transversală a unei biserici hală. În aceeaşi perioadă atât nava principală, cât şi cele laterale sunt acoperite cu tavan plan, împodobit cu stucaturi. Catul de apărare al turnului a fost dărâmat în anul 1913, materialul rezultat fiind folosit pentru construirea fleşei ascuţite de azi, acoperită cu tablă de zinc. Din ansamblul fortificat s-a păstrat zidul de incintă cu turnul de poartă folosit inţial ca intrare, precum şi o capelă gotică integrată în acest zid. Capela găzduiește un osuar, o cameră unde în trecut erau păstrate oasele decedaților.  Aşezarea Satul Curciu oferă o liniște cu totul specială între satele transilvane. Această aşezare romantică este amplasată în regiunile viticole din nord-estul Mediaşului, între dealuri şi păduri. Locul îşi datorează vegetaţia luxuriantă localizării între râurile Târnava Mare şi Târnava Mică, fiind numit şi “Mesopotamia”.  Cheile sunt la: d-na Dana Crişan tel.: +40/269/257 361 sau +40/742/077 290 direct lângă ansamblul fortificat 

Dacia / Stein La Dacia existase încă din secolul al XIII-lea o bazilică romanică fără turn, cu trei nave despărțite de arcade pe pilaștri. În secolul al XV-lea, aceasta a fost împrejmuită cu un zid de apărare înalt de șase până la opt metri, având forma unui patrulater neregulat. Se presupune că între acest zid și biserică a mai existat încă un zid de apărare. Când biserica a fost fortificată în jurul anului 1500, au fost demolate navele laterale și au fost zidite arcadele navei centrale precum și ferestrele din registrul superior. În plus, deasupra corului și a navei a fost ridicat un drum de strajă și un nivel de apărare. Câțiva ani mai târziu, nava a fost acoperită cu o boltă în leagăn cu penetrații, pe care se poate citi anul 1517. În 1845, locuitorii din Dacia au extins biserica către vest și au demolat nivelul de apărare precum și arcele dintre contraforturi. Odinioară, în cele patru colțuri ale zidului de apărare existau turnuri, dar, într-o perioadă mai recentă, s-a decis demolarea turnului din sud-vest pentru a construi o sală și o școală. Un al cincilea turn, turnul-clopotniță, s-a prăbușit la cutremurul din 1738, dar a fost reconstruit în 1763. Săpăturile pentru fundațiile turnului au dezvăluit o piatră cu inscripții precum și fragmente ale unui drum roman. Cheile sunt la: d-l Michael Konnerth tel.: +40/740/491 797

Daia / Denndorf Încheierea lucrărilor la biserica iniţială din Daia are loc în anul 1447, conform menţiunii de pe cheia de boltă din cor. La vremea aceea biserica nu avea turn, acesta fiind construit în partea de vest în cursul lucrărilor de fortificare de la începutul sec. al XVI-lea. Ulterior a fost demolat până la înălţimea navei. În aceeaşi perioadă de construcţie se adaugă un cat de apărare peste cor şi se construieşte zidul de incintă cu două clădiri defensive. Din cea de vest se mai păstrează doar ruine, în schimb cea estică încă se mai păstrează ca exemplu tipic de construcţie utilitară echipată cu sisteme defensive. În sec. al XIX-lea sistemele defensive încep să fie demolate rând pe rând, dar în exteriorul ansamblului se construieşte între 1829 şi 1834 o campanilă neoclasică, una dintre cele mai înalte din ţară. Sala bisericii a fost acoperită în 1884 cu un tavan drept, dar corul a păstrat bolta neogotică pe nervuri. După ce biserica nu a mai fost folosită pentru oficierea slujbelor, în interior au mai rămas tribunele şi stranele. Aşezarea La Daia se poate ajunge doar pe drumul pietruit care însoţeşte timp de câţiva kilometri pârâul Şaeş şi care trece printre păşuni întinse cu stâne şi ciobani păzindu-şi turmele de oi. De departe se vede clopotniţa bisericii evanghelice, simbol al localităţii menţionate pentru prima oară la sfârşitul sec. al XIII-lea. Documente istorice de sec. XIV lasă să se înţeleagă că în apropiere s-ar fi aflat o altă aşezare, cu numele de Daia Mică. Evoluţia satului Daia este tipică aşezărilor transilvane. La începutul  sec. al XVI-lea satul număra 72 de locuitori şi avea o moară şi o şcoală. În 1605 sătenii se apără în biserica fortificată de atacurile trupelor secuieşti aflate în trecere. La început de sec. XVIII ciuma face mai bine de 200 de victime. Astăzi amplasarea Daiei departe de traficul drumurilor aglomerate păstrează farmecul aşezării. Chiar şi în satul învecinat, Saschiz, aflat la 10 kilometri distanţă spre sud şi cu care existau pe vremuri legături strânse se poate ajunge doar pe cărările ce străbat dealurile şi câmpiile. Activităti Biserica fortificată din Daia și turnul ei cu ceas erau într-o stare avansată de degradare până  în anul 2013 când sasul transilvănean Uwe Hann a preluat inițiativa restaurării lor. El a înființat în România Asociația Șapte Brazi care, în parteneriat cu fundația germană Bona Fide International e.V. înființată anterior, a preluat îngrijirea clădirile istorice de la consistoriul districtual. Țelul său este de a proteja acest ansamblu arhitectonic unic, de a-l deschide publicului și de a-l folosi pentru evenimente culturale. În felul acesta s-au putut finanța lucrările de reparare a acoperișului și pardoselilor din turnul cu ceas precum și restaurarea ceasului. Fundația Biserici Fortificate dorește să sprijine această inițiativă: vom asigura consultanță privind conservarea bisericii fortificate, vom aduce persoanele interesate în acest sat izolat și vom atrage atenția asupra situației precare în care se află monumentul istoric. A fost elaborată deja o expertiză preliminară privind starea bisericii fortificate și suntem convinși că situația din Daia se va îmbunătăți în viitorul apropiat. Din fericire, Daia a putut fi inclusă într-un proiect de restaurare al asociației americane „Fondul ambasadorilor pentru conservare culturală” – „Ambassadors Fund for Cultural Preservation” (AFCP) care se desfășoară pe o perioadă de doi ani. AFCP sprijină păstrarea monumentelor culturale și istorice precum bisericile fortificate. Faza de implementare a proiectului începe în 2017 și vom relata despre desfășurarea lucrărilor pe pagina noastră de internet. Cheile sunt la: d-l Uwe Hann în fosta casă parohială tel.: +40/722/551 746 e-mail: office@bona-fide-ev.de

Daia (SB) / Thalheim În secolul al XIII-lea, la Daia a fost construită o bazilică romanică cu trei nave fără turn. S-au păstrat zidul de incintă, arcadele semicirculare și portalul zidit din vest. Pe la 1500 s-a construit o închidere poligonală pentru cor precum și bolta în cruce cu muchie și cu penetrații. Tot din această perioadă provin și un tabernacol simplu, navele laterale precum și contraforturile de la cor. Altarul baroc datează din anul 1797. Tabloul central îl înfățișează pe Isus răstignit, alături de Sf. Maria și Sf. Ioan. Orga mecanică a fost cofecționată de Johannes Hahn Jr. pe la 1800. Biserica este împrejmuită de un zid de incintă simplu având un plan oval. Cheile sunt la: d-l Johann Hopprich tel.: +40/269/584 325

Daneş / Dunesdorf Mica biserică din Daneş este construită în 1506 în stil gotic târziu, fără turn. Acesta este nou construit în partea de vest a bisericii abia în 1927, inclusiv caturile sale de apărare, probabil din dorinţa de auto-afirmare în faţa noului stat roman ca simbol al celor 800 de ani de istorie a saşilor transilvani. Din zidul de incintă original se mai păstrează doar câteva rămăşiţe pe partea de sud şi un mic turn cu turnuleţ de strajă. Mobilarea interioară datează din perioade diferite: cristelniţa şi amvonul sunt baroce, altarul este din 1878, iar orga din 1920. Bolta care acoperă sala bisericii a fost construită în 1868. Aşezarea Daneş, aflat la doar câţiva km vest de Sighişoara a fost menţionată pentru prima dată la mijlocul sec. al XIV-lea. Rapoartele din vremurile care au urmat sunt pline de jale şi nevoie, drept pentru care s-a acordat o reducere a taxelor în perioada 1503-1507 din cauza marei sărăcii în care se afla aşezarea. În 1507 satul a fost complet înghiţit de flăcări. Nefericitul şi distrugătorul eveniment s-a repetat mai puţin de 50 de ani mai târziu, în 1555. Începutul sec. al XVII-lea a găsit aşezarea pustiită de războaie civile: în doar 15 ani numărul ţăranilor localnici scăzuse de la 90 la 7. Pentru a remedia situaţia, începând cu 1656 oricărui colonist dornic să se stabilească aici i se acordau reduceri de taxe şi alte privilegii, dar succesul a fost unul moderat. 1658 aduce cu sine atacuri otomane care distrug din nou aşezarea. Abia începând cu 1665 coloniştii porniţi din Sighişoara au putut popula din nou Daneşul. În ciuda tuturor necazurilor, biserica fortificată şi-a construit propria istorie, iar slujbele creştine începute în sec. al XVI-lea se ţin şi astăzi cu regularitate, aşa cum s-au ţinut mereu, indiferent de greutăţile sorţii. Biserica Evanghelică Daneș tel.: +40/265/773 804

Dârlos / Durles Mica biserică sală fără turn din sec. al XV-lea s-a păstrat aproape intactă până astăzi. În 1500 corul a fost refăcut, iar tavanul sălii datează dintr-o fază de construcţie de sec. XIX. Din zidul iniţial de fortificaţie nu se păstrează nici o rămăşiţă. Biserica îşi datorează însemnătatea detaliilor sale constructive şi picturilor murale. Pe portalul de vest cu trei retrageri successive şi profilatură fin prelucrată se observă încă urme de pictură murală. Corul este bogat decorat cu figuri sculptate în piatră la consolele nervurilor bolţii, iar portalul sacristiei, tabernacolul şi sedilia sunt de asemenea deosebit de valoroase. S-au executat lucrări de conservare şi punere în valoare a picturile din cor, reprezentând scene biblice. Pe pereţii exteriori ai corului, odată cu picturile murale se păstrează un martor important al trecutului: “Patimile lui Hristos” înfăţişate aici prezintă analogii cu picturile murale de început de sec. XVI de la mănăstirile din Moldova. Aşezarea Denumirea săsească a satului poate fi interpretată atât ca “ţară de dor”, cât şi ca “lasă-i să trăiască acolo”. Ultima denumire este marcată de un deosebit optimism istoric: preotul Achim Sărăşan aminteşte în monografia satului de nobilul român Simion, ce ar fi stăpânit cu blândeţe asupra Durlesului în sec. al XIV-lea, fapt ce i-a determinat pe iobagii din împrejurime să se mute în sat. În structura bisericii se pot identifica mai multe perioade istorice de construcţie: clădirea a fost ridicată în sec. al XV-lea, dar mai păstrează încă elemente din perioada Imperiului Roman (aproximativ sec. al II-lea). Remarcabil este relieful unui taur cu corp de şarpe, ce se presupune că a aparţinut unui templu subteran închinat zeului Mitras, care a mântuit omenirea prin uciderea taurului primordial. Cultul mitraic a dăinuit ca religie mistică a romanilor păgâni. Cheile sunt la: d-l Gabra Alexandru tel.: +40/756/551 324

Dealu Frumos / Schönberg Basilica romanică cu trei nave construită în sec. al XIII-lea a fost semnificativ modificată în 1500 prin adăugarea sistemelor defensive. Clădirea iniţială fără turn primeşte în partea de vest un donjon masiv cu cat de apărare, iar zidurile corului sunt atât de bine întărite, încât aici se poate construi un alt turn defensiv. În acelaşi timp navele laterale sunt înălţate, iar biserica capătă aspectul de hală şi este acoperită cu bolţi în plasă nervurate. Tot acum se construieşte şi zidul de incintă cu patru turnuri de colţ, probabil în locul unui sistem mai vechi. Casele fortificate din sec. XVI şi XVII au fost folosite parţial şi ca spaţii de locuit. Ansamblul este completat în partea de sud prin construirea în 1914 a casei comunale. Crucifixul din 1425, aflat deasupra arcului de triumf se pare că provine de la un altar din perioada pre-reformă. Așezarea Trecând peste dealurile împădurite de pe marginea văii pârâului Hârtibaciu dai peste satul Dealu Frumos. Zidurile albe şi acoperişurile roşiatice ale bisericii fortificate tipice Transilvaniei şi care s-au păstrat foarte bine pot fi zărite de departe. Ansamblul a fost construit în centrul satului pentru a fi uşor accesibil tuturor locuitorilor în caz de atac. Dacă rămânea suficient timp, inclusiv animalele erau adăpostite în spatele zidurilor, pentru a nu cădea în mâinile inamicilor. Alimentele, cerealele şi slănina erau depozitate şi ele în fortificaţie. În prima jumătate a sec. al XVI-lea curtea a trebuit lărgită pentru a putea adăposti populaţia în creştere a satului. 100 de ani mai târziu o altă parte a zidului a fost mutată spre exterior pentru a face mai mult loc cămărilor de provizii. La desfacerea şi rezidirea fortificaţiilor a participat întreaga comunitate, în timp ce de întreţinere se ocupau pe sectoare diferitele bresle din sat. Activități La inițiativa Universității de Arhitectura și Urbanism „Ion Mincu” din București, în biserica fortificată din Dealu Frumos a fost înființat un „Centru de Studiu pentru Arhitectura Vernaculară”. Studenții la arhitectură au posibilitatea de a desfășura, la prima mână, activități de conservare și restaurare in situ. În plus, în biserica fortificată au loc regulat evenimente pe teme de arhitectură. Astfel, atât studenții cât și vizitatorii interesați au o șansă unică de a urmării procesul de restaurare. Cheile sunt la: d-l Martin Maurer tel.: +40/749/519 312

Dedrad / Deutsch-Zepling Vechea biserică din Dedrad a fost demolată în anul 1873. Din cauza pericolului de prăbușire, biserica fusese închisă încă dinainte. Biserica-sală nouă cu turn-clopotniță și sacristie a fost ridicată de Michael Seyfried între anii 1876 și 1884. Lucrările de construcție au fost întrerupte temporar din cauza lipsei de fonduri. Meșter constructor a fost Johann Müller din Reghin. Biserica este iluminată natural prin cele patru ferestre mari de pe fiecare latură, cea nordică și, respectiv, cea sudică. Sub ferestre se află tribunele, iar orga se află în tribuna din partea de vest susținută de două coloane din lemn. Corul este delimitat de navă printr-un arc triumfal ogival. Biserica a fost sfințită de episcopul Georg Daniel Teutsch în anul 1884. Altarul neogotic cu ornamente bogate îl înfățișează în panoul central pe Isus mergând pe apa mării. Orga, confecționată de firma Wegenstein în anul 1928, a fost distrusă în cel de-al Doilea Război Mondial. Așezarea Se estimează că în Primul Război Mondial au fost confiscate în total 43.000 de clopote de biserică în Imperiul German și Austro-Ungaria pentru a suplini uriașa lipsă de metale neferoase necesare pentru confecționarea de grenade și muniție de război. La fel ca în cazul multor comunități săsești, și locuitorii din Dedrad au pierdut două din cele trei clopote. În anul 1923, reprezentanții comunei au decis să achiziționeze două clopote noi, pentru a auzi din nou dangătul celor trei clopote. A fost contractată firma Schilling & Lattermann din Apolda, Turingia. La 20 iulie 1924, locuitorii din Dedrad au sărbătorit la gara din Reghin primirea celor două clopote noi, unul de 400 kg și celălalt de 1.600 kg. În arhivele bisericii se menționează: „Comunitatea din Dedrad, cea mai mare, cea mai disciplinată și mai harnică, dar și cea mai săsească dintre comunitățile din districtul Reghin, este și prima în care, după mulți ani, a revenit triada sunetelor clopotelor, tot ca urmare a hărniciei oamenilor. Căci să aduni 200.000 lei în plus față de celelalte poveri cunoscute, în așa scurt timp ca în Dedrad, este o virtute și o dovadă a spiritului locului, care călăuzește atât legământul religios cât și pe cel național”. Cheile sunt la: d-l Johann Göttfert tel.: +40/743/304 704

Drăușeni / Draas Până la mijlocul sec. al XIII-lea se termină construcţia unei basilici romanice cu contraforţi, turn de vest şi cor cu absidă, care înlocuia biserica iniţială de sec. al XII-lea. În cursul lucrărilor de fortificare din 1494 se construiesc caturi de apărare la turn, navă şi cor, zidurile corului sunt întărite şi înălţate până la streaşina navei, iar navele laterale sunt demolate. În aceeaşi perioadă ansamblul este înconjurat cu zid de incintă de 8m înălţime şi apărat de 5 bastioane, care se păstrează până astăzi. Portalul romanic de vest este decorat cu unele dintre cele mai valoroase sculpturi în piatră din Transilvania. Din perioada romanică se păstrează ferestrele bifore din registrul superior, precum şi ferestrele rotunde zidite de deasupra acestora. Lucrările ample de restaurare care durează deja de câţiva ani au scos la iveală şi frescele păstrate pe suprafeţe extinse. Mobilierul valoros din 1638 a fost iniţial depozitat din cauza lucrărilor, iar mai târziu a fost mutat într-o altă biserică, pentru a fi păstrat în condiţii de siguranţă. Aşezarea Între zidurile de piatră ale bisericii fortificate, încărunţite de trecerea timpului, s-a născut cu sute de ani în urmă una dintre cele mai de seamă legende ale Transilvaniei. Aceasta povesteşte cum primii colonişti saşi au jurat credinţă veşnică regelui, împlântându-şi săbiile în pământul sfânt şi alcătuind astfel semnul crucii. Au prezis atunci că atâta timp cât cele două săbii vor exista pe pământ, poporul lor va apăra aceste meleaguri. Însă odată cu dispariţia armelor, va dispărea şi neamul lor din Transilvania. Spadele au fost apoi trimise în cele mai îndepărtate locuri ale regatului, una ajungând în Orăştie, cealaltă în Drăuşeni. Păstrată în biserica evanghelică şi cinstită de-a lungul timpului ca simbol al curajului şi al loialităţii poporului german, dar şi ca dovadă a măiestriei sale în făurirea armelor, spada de la Drăuşeni piere în anul 1944 în tumultul războiului. În ciuda dispariţiei lor în negura bătăliilor, cele două săbii dăinuie şi astăzi pe blazonul oraşului Sibiu: preţioasa emblemă a unui trecut nepreţuit. Cheile sunt la: d-na Ella Kosa tel.: +40/724/456 899

Dupuș / Tobsdorf Construcția unei mici biserici-sală la Dupuș s-a încheiat, probabil, în 1524, acest an fiind inscripționat pe peretele din vest, în spatele orgii. Biserica este închinată patronului satului, Sf. Tobias. Deasupra navei și corului se află un nivel de apărare, peste care este un acoperiș stabil în două ape. La baza nivelului de apărare se poate vedea o cornișă pictată. Accesul este asigurat printr-un turnuleț cu trepte în spirală situat în partea de vest a bisericii. După renovările ample din 1741, s-au făcut în continuare reparații în 1904/1905, iar în anul 1969 s-au executat lucrări complexe de consolidare a bolții bisericii. Inițial, biserica a fost împrejmuită de un zid de apărare înalt de aproximativ șapte metri, pe care însă locuitorii din Dupuș l-au dărâmat parțial în anul 1901 pentru a construi o școală. Zidul de incintă rămas a fost renovat temeinic în 1957. Turnul-clopotniță, prăbușit în anul 1725, a fost înlocuit în 1902 cu un turn mai mic în care se află trei clopote din perioada pre-reformată. Clopotul din mijloc, turnat în 1491, are medalioane gravate cu imagini reprezentând dragoni și grifoni. Altarul cu voleuri din perioada pre-reformată este datat 1522. Părțile laterale baroce provin de la începutul secolului al XVIII-lea. Cheile sunt la: d-l Taropa Dan tel.: +40/726/178 955