Biserică Fortificată

Cund / Reußdorf Bisericii sală din sec. al XV-lea i se adaugă în 1804 un turn clopotniţă în partea de vest. Pilaştrii turnului prezintă elemente ale barocului târziu. Din zidul de incintă nu s-a păstrat nimic, dar gardul care delimitează astăzi curtea bisericii urmăreşte traseul original al zidului. Corul păstrează încă bolta gotică târzie nervurată, în timp ce tavanul casetat al sălii a fost înlocuit la începutul sec. al XX-lea cu un planşeu tencuit. Un element valoros de mobilier interior este altarul triptic pre-reformă cu reprezentarea Patimilor lui Hristos, care se află astăzi expus în Sighişoara la Biserica din Deal. În cor poate fi admirată strana gotică târzie datată 1532. Aşezarea În solitudinea locului dintre Târnava Mare şi Târnava Mică se ascunde satul Cund, aşezare atestată istoric în 1323. Circa 50 de ani mai târziu o parte din sat a fost trecută de la o familie nobiliară la alta. Doar cinci gospodării au rămas libere, în afara domeniilor nobiliare. La 1790 sunt menţionaţi aşa-numiţii „libertini”, ţărani liberi care trăiau în 16 gospodării din Cund aflate în afara sferei de influenţă feudală. De-a lungul secolelor au avut loc mai multe dispute între nobili pentru dreptul de a stăpîni asupra Cundului. Cei mai mulţi saşi dintre cei aproximativ 700 de localnici au părăsit satul în anii ’90. Gospodăriile lor au fost preluate de către români şi maghiari, dar şi de un număr restrâns de imigranţi din Germania. Mai multe curţi ţărăneşti au fost restaurate în ultimii ani şi transformate în case de vacanţă. Cheile sunt la: Valea Verde Resort d-l Jonas Schäfer tel: +40/265/714 399 Cazare: Sunt dosponibile 40 de paturi în diferite case de vacanță din sat. Mijlocirea prin Valea Verde: tel.: +40/265/714 399 fax: +40/265/714 395 e-mail: info@cund.de internet: www.cund.de adresa: Cund, nr. 119

La începutul sec. al XIV-lea a fost ridicată în mijlocul satului o bazilică de factură gotic timpuriu. Navele laterale au fost demolate, iar arcadele au fost zidite în etapa de fortificare din sec al XV-lea. Deasupra corului a fost ridicat un turn defensiv, iar peste închiderea poligonală au mai fost construite două niveluri de apărare, având contraforţii uniţi prin arce, iar în spatele acestora guri de aruncare. În 1502 apărarea a fost îmbunătăţită cu un zid de incintă, completat la NV de o clădire de poartă şi adiacent acesteia, cămara pentru slănină. Turnul a fost înălţat în 1827 şi a primit marcantul său acoperiş piramidal, odată cu demolarea sistemelor lui defensive şi a catului de apărare al corului. Pinionul caracteristic de pe partea de vest a bisericii a fost realizat odată cu refacerea acoperişului din 1854. La interior se păstrează mobilierul de sec. XVIII. Aşezarea Muzica a înnobilat văzduhul parfumat de florile grădinilor din Agârbiciu secole de-a rândul. Responsabili pentru viaţa muzicală a satelor săseşti erau cantorii, organiştii, învăţătorii, preoţii şi elevii. Începând cu sec. al XVI-lea, în sudul şi centrul Transilvaniei au fost înfiinţate fanfarele, instrumentiştii acestora contribuind prin armoniile muzicale la armonia socială a vieţii rurale. Ce poate fi mai frumos decât colindele Crăciunului rezonând la unison cu peisajul învelit în zăpadă şi cu aromele de prăjituri? Fanfara cânta în turnul din Agârbiciu atât de Crăciun, cât şi în noaptea de Anul Nou, dar şi la nunţi, baluri sau cu ocazia altor sărbători. Disonanţele istoriei, războaiele şi comunismul au adus cu sine tristul sfârşit al acestei tradiţii. Dar chiar şi fără muzică, satul cu biserica fortificată şi casele împovărate de ani vibrează la unison cu natura vie, care le înconjoară precum rama îmbracă un tablou cu atmosferă bucolică. Cheile sunt la: Curator D-na Ingeborg Petru tel.: +40758268 730 şi +40269855 143 

Agnita / Agnetheln Bazilica ridicată în sec. al XIII-lea fără turn primeşte două secole mai târziu sisteme defensive, precum catul de apărare ridicat deasupra corului şi susţinut de arce. Acesta va fi demolat în sec. al XIX-lea. Prin înălţarea navelor laterale clădirea capătă aspectul de hală. Turnul de vest, al olarilor, este prevăzut cu drum de strajă şi parapet tip „fachwerk”. Zidul de incintă a fost demolat, dar s-au păstrat turnurile de apărare: turnul de poartă sau al dogarilor, cel al făurarilor, cel al croitorilor şi cel al cizmarilor. Nu numai construcţia în sine impresionează prin detalii şi tehnici, ci şi interiorul. Aici se păstrează altarul triptic (format din trei panouri, cele laterale fiind mobile) cu aripi duble, datând din 1650, operă de artă ce continuă tradiţia altarelor pre-Reformă. Aşezarea Se spune că oraşul ar fi fost întemeiat de către Sfânta Agnes, iar mulţimea de obiective demne de atenţie sunt martori ai puterii ei ocrotitoare în lunga istorie a aşezării. Oraşul păstrează pînă astăzi datina arhaică a Paradei Lolelor, una dintre cele mai vechi şi mai importante tradiţii ale saşilor transilvăneni. Festivitatea are loc în fiecare an în luna ianuarie sau în februarie cu scopul de a izgoni iarna şi spiritele rele. În costume înfiorătoare, lolele mărşăluiesc prin oraş în zgomote de lanţuri şi cătuşe, cu bice şi roţi şi fac tot felul de farse. Pe lângă hainele negre zdrenţuite, podoaba de căpătâi a fiecărei lole este „larva”, o mască înfiorătoare acoperită cu blănuri. Turism Agnita a fost cunoscută în ultimul secol drept cea mai importantă staţie de tren pe traseul aşa-numitei „Mocăniţe”, care făcea legătura între Sibiu şi Sighişoara. În anul 2001 a fost închis şi ultimul tronson de cale ferată, iar de atunci se fac eforturi susţinute pentru lansarea unui trafic turistic sezonier cu vagoanele istorice. Pentru detalii vizitaţi:  www.sibiuagnitarailway.com www.phototour.mocanita.ro www.mocanita.ro/mh/

Alma Vii / Almen În secolul XVI biserica săsească din Alma Vii este preschimbată în biserica fortificată ce nu va fi cucerită niciodată. Sașii care locuiau aici au îmbogățit-o cu turnuri de apărare, spații de tragere și guri pentru aruncarea smoalei, astfel încât a devenit și mai capabilă să reziste invaziilor vremii. Biserica este astfel înconjurată cu un zid de incintă prevăzut cu patru turnuri de apărare, orientate spre cele patru puncte cardinale. Primul nivel al turnului clopotniţei era locuibil, fiind prevăzut cu vatră. Al doilea nivel prezintă mici bovindouri la fiecare colţ, prevăzute cu câte 3 guri de tragere, detaliu constructiv întâlnit şi în landul Thüringen din Germania. La fel de interesant de vizitat este şi turnul de poartă, construcţie masivă pe 5 niveluri, dintre care trei prevăzute cu sisteme defensive şi cu drum de strajă la ultimul nivel. Aşezarea Originea şi semnificaţia numelui aşezării nu pot fi în întregime identificate. Totuşi se presupune că au ar putea proveni din cuvîntul “almo”, care în limba germană veche înseamnă ulm sau ar putea deriva din cuvântul maghiar care desemnează mărul. În favoarea ultimului militează numeroasele livezi de pomi fructiferi din Sat şi din împrejurimile lui.În mijlocul satului, pe coama unui deal se află puternica bisericiă fortificată, care nu a fost cucerită niciodată. Se spune că Alma, soţia paznicului cetăţii este cea care ar fi văzut prima armata tătară apropiindu-se ameninţător şi pentru a le asigura sătenilor timpul necesar evacuării, s-a îmbrobodit cu zdrenţe şi şi-a mânjit faţa cu marmeladă şi funingine, îngrozind astfel atacatorii păgâni. Printre pomii plini de rod ai satului răsună şi poveşti hazlii: o tânără din sat ce lucra în Mediaş găseşte într-o bună zi în curte, zăcând fără suflare, toate gâştele stăpânilor. Cu părere de rău le jumuleşte, pentru a se folosi măcar de penele lor, iar trupşoarele neînsufleţite le aruncă la marginea râului. A doua zi, de necrezut: gâştele, goale-goluţe şi cu siguranţă cât se poate de revoltate, mărşaluiesc ţanţoş stârnind mare zarvă printre localnici. Greu au înţeles stăpânii că acestea mâncaseră vişinele folosite pentru lichior, ameţindu-se în aşa hal, încât au trecut drept moarte. Pentru a nu li se face pielea de găină, fiecare gâscă a fost îmbrăcată cu câte o rochiţă special confecţionată, ceea ce cu siguranţă a oferit o imagine cât se poate de pitorească. Activități Începând din anul 2009, Fundația Mihai Eminescu Trust (MET) are o activitate intensă în satul Alma Vii și desfășoară diferite proiecte pentru restaurarea bisericii fortificate, dar și pentru dezvoltatea satului în ansamblul său. Împreună cu parteneri internaționali a fost înființat „Centrul de interpretare a culturii tradiționale”. Mai multe informații găsiți pe site-ul  Cheile sunt la  D-na Simona Iacob tel.: +40/269/862 552 sau la biserica fortificată tel.: +40/269/862 501 

Alțâna / Alzen Bazilica romanică construită în sec. al XIII-lea a suferit modificări de-a lungul istoriei ansamblului: absida iniţială a fost înlocuită cu actualul cor gotic, de formă poligonală, nava laterală sudică primeşte o boltă barocă, nava centrală este acoperită în sec. al XV-lea cu o boltă în plasă de factură gotic târziu, iar în sec. al XIX-lea turnul clopotniţei cu drum de strajă este înlocuit cu cel de astăzi, construit în stil neogotic, odată cu sacristia. Incinta ovală cu a fost întărită cu zwinger şi 4 turnuri de apărare, amplasate în cele 4 puncte cardinale. Turnul de N s-a prăbuşit la început de sec. XX, iar părţi din incinta fortificată şi camerele de provizii au fost demolate. Așezarea Alţâna se bucură de un trecut istoric de seamă, ale cărui urme eterice s-au materializat cu trecerea timpului, dând substanţă bisericii fortificate. Utopic aşezată pe creasta unui munte, aproape de cer şi de mântuirea lui, ea face legătura dintre pământ şi bolta cerească. În apropierea localităţii se află un pârâu: apa murmură povestea unei mori misterioase, ce s-ar fi aflat la malul ei în timpuri uitate. În noaptea de Anul Nou se spune că sunete nefireşti răzbăteau din podul clădirii şi chiar din adâncul apei întunecate. Ultimul morar, fără să ştie despre aceste secrete înfiorătoare, a luat moara în arendă. În noaptea trecerii dintre ani, cuprins de groază la auzul zgomotelor, a părăsit pentru totdeauna locul necurat. În dimineaţa următoare moara dispăruse, lăsându-şi doar numele ca testament: râul poartă şi azi denumirea de “Alt-Mühlgraben” (groapa morii vechi). Câmpul unde s-ar fi aflat este numit şi acum “la moara veche”. Însă imaginea ei bizară păleşte în umbra impunătoarei biserici. Fortăreaţa a protejat viaţa locuitorilor şi în acelaş timp le-a asigurat pentru totdeauna şi existenţa în lumea veşnică. Turism La Alțâna se află un muzeu interetnic deosebit: colecția de obiecte culturale românești, săsești și maghiare invită vizitatorii la un tur instructiv. În cazul în care planificați o călătorie prin Țara Hârtibaciului, vă recomandăm o vizită și la acest muzeu. Cheile sunt la: Rosemarie Müller tel.: +40/744/105 620 Pentru siguranța D-voastră biserica nu e deschisă turiștilor.

În sec. al XIII-lea, pe un deal înconjurat strategic de pârâul Şaeş este construită o bazilică care evoluează în timp şi ajunge în zilele noastre să fie cunoscută drept faimoasa biserică fortificată din Apold. Ansamblul a supravieţuit secolelor tulburi şi s-a păstrat aproape intact. Zidurile fortificate, turnurile de apărare, cămările, toate aceste elemente mai există şi astăzi.  Biserica hală cu 3 nave datează din sec. al XV-lea, când navele laterale ale bazilicii romanice iniţiale au fost înălţate. Corul şi sacristia au fost acoperite cu bolţi, iar pereţii navelor laterale au fost înlocuiţi cu piloni octogonali. Biserica primeşte pentru prima dată un turn în partea de vest, care împreună cu nava şi corul este fortificat cu caturi de apărare ridicate între 1504 şi 1507. Din sistemele defensive din sec. XV – XVI se mai păstrează zidul de incintă exterior şi trei turnuri de apărare. Traseul zidului interior de apărare, demolat în sec. al XIX-lea, se mai poate “citi” încă din fundaţiile dezvelite. Pe partea de nord a incintei se păstrează o casă pentru provizii. În interiorul bisericii sunt de remarcat altarul clasicizat cu galerie pentru orgă din 1821, tabernacolul gotic, precum şi amvonul şi galeriile din lemn datând din 1760. În trecut exista o fantână în incinta fortificației de unde oamenii din sat puteau să își ia apă curată în timpul unui război. Unul dintre bastioane adapostea o moară care îi aproviziona pe săteni cu faină pentru a-și coace pâinea. Așezarea Asociaţia Corona, împreună cu partenerul local Asociatia CasApold, au luat în îngrijire ansamblul fortificat și se ocupă din 2004 de micile lucrări de reparaţii ca parte a unui concept durabil de conservare a clădirilor. Aici sunt incluse şi cursuri de pregătire pentru meşterii locali, care învaţând tehnicile tradiţionale de restaurare pot fi apoi implicaţi în menţinerea şi întreţinerea ansamblului. La Apold puteţi vedea pe viu sarcinile pe care persoana desemnată paznic al cetăţii le-a avut de-a lungul timpului. Acum câteva sute de ani aceasta trebuia să fie cu ochii-n patru după eventualii duşmani, să tragă clopotele şi să încălzească sala de întâlniri a comunităţii. Astăzi paznicul cetăţii pare a fi mai degrabă un fel de manager de proiect: este în acelaşi timp administrator, îngrijitor, adună fonduri destinate reparaţiilor, pregăteşte biserica pentru serviciul religios, are grijă de turişti şi organizează concerte şi alte evenimente.

Biserica actuală a fost ridicată după demolarea vechii bazilici romanice. În 1836 se construieşte aşadar o biserică sală, completată în 1867 cu un turn. Interiorul este un exemplu frumos de biserică clasicistă, în care şi-au găsit adăpost altarul din 1751 şi orga din 1816, ambele provenite din vechea bazilică. Din fortificaţii nu se păstrează decât ruine. În schimb se remarcă, de o parte şi de alta a şoselei principale, structura bine definită a satului tradiţional, cu drumuri înguste şi gospodării tipice. Aşezarea Apoldu de Sus este una dintre cele trei aşa-numite „sate ale landlerilor”, în care s-au aşezat în decursul sec. al XVIII-lea protestanţii deportaţi din Austria. Aici au putut să-şi păstreze limba şi portul, pentru că au găsit aşeazarea pustiită şi masiv depopulată, formând aşadar majoritatea conlocuitoare. Apoldu de Sus s-a dezvoltat însă începând cu sec. al XIII-lea, ajungând una dintre cele mai importante aşezări săseşti. Însă la mijlocul sec. al XVII-lea satul este incendiat şi distrus, iar în anii următori populaţia este decimată de foamete, epidemii de ciumă şi războaie. Din 1689 se păstrează un raport al preotului local asupra situaţiei disperate. Sosirea landlerilor la mijlocul sec. al XVIII-lea a adus cu sine o îmbunătăţire a situaţie economice a locului. Cheile sunt la: Fam. Meitert, în casa parohială lângă biserică tel: +40269534109 sau +40787515523 

Apoș / Abtsdorf bei Agnetheln Numele localității Apoș (Abtsdorf) are legătură cu mănăstirea cisterciană de la Cârța, în a cărei parohie se afla în secolul al XIV-lea. În Evul Mediu, biserica-sală cu cor poligonal era împrejmuită de un zid de incintă. Lucrările de fortificare au continuat în secolul al XVI-lea. Modificări structurale au fost realizate în secolul al XVIII-lea, când s-a construit pentru prima oară un acoperiș din țiglă și s-au montat ferestre noi. În final, în anul 1799 s-a încheiat construcția turnului-clopotniță, de sine stătător, sub conducerea meșterului constructor Michael Salzer din Biertan. În 1913, odată cu ridicarea clădirii școlii, au fost înlăturate ultimele fragmente ale zidului medieval de incintă. Altarul neogotic, cristelnița și orga au fost realizate în secolul al XIX-lea. Astăzi biserica este întreținută de centrul ecvestru „Villa Abbatis“, care își are sediul în fosta casă parohială. Cheile sunt la: d-l Mihai Barbu tel.: +40/724/736 025

Archita / Arkeden Din fost bazilică romanică cu trei nave se mai păstrează doar zidurile exterioare ale navei centrale. Biserica a fost refăcută în stil gotic şi i s-a adăugat un turn, după care, la începutul sec. al XVI-lea a fost fortificată prin demolarea navelor laterale şi construirea unui cat de apărare. Turnul a fost şi el întărit şi prevăzut cu nivel de apărare, iar incinta a fost prevăzută cu două ziduri de fortificaţie cu turnuri de apărare la colţuri. După incendiul din 1748, care a distrus şi satul, biserica a fost refăcută în forma ei actuală. Din acea perioadă datează şi mobilierul baroc: tribunele laterale, tribuna orgii, orga însăşi construită de celebrul Samuel Maetz, altarul şi amvonul realizate de meşterul Philippi din Sighişoara. Așezarea Cum se apărau satele transilvane de atacurile turceşti atât de frecvente în Evul Mediu? Răspunsul este uşor de aflat doar privind biserica fortificată din Archita: biserica este apărată de două ziduri de fortificaţie şi şapte turnuri de apărare. Părţi ale drumului de strajă din lemn se mai păstrează şi azi. Din clopotnița masivă se pot observa împrejurimile până departe. Între zidurile înalte de incintă şi cele masive ale bisericii nu rămâne decât un spaţiu îngust, în care sătenii se refugiau în vremuri de restrişte: pe zidul interior încă se mai văd gurile de păcură, prin care lichidul fierbinte era aruncat peste atacatori. În caz de asediu păcura putea fi încălzită în turnul clopotniţei, într-o cameră specială.Împrejurimile colinare ale Architei te poftesc să explorezi, cu atât mai mult cu cât poţi căuta ruinele vechiului sat Wordt. Legenda locală spune că întregul sat a fost pustiit de ciumă. Cu aproximativ 100 de ani în urmă s-a pierdut în negura vremurilor până şi locaţia exactă a vechiului aşezământ. Activități Proiect UE „18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 200.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Cheile sunt la: d-na Garofița Tutu tel: +40/762/976 400

Importanţa satului Aţel în Evul Mediu este lesne de perceput datorită impresionantei bazilici gotice cu transept, sacristie şi turn de vest, ridicată în mai multe etape de construcţie. Sculptura de pe pilonii navei principale datează din 1380 – prima etapă de construcţie, pe când portalul de vest, bogat ornamentat, probabil că a fost adăugat în a doua etapă de construcţie, la începutul sec. al XV-lea. Tot atunci a fost realizat şi zidul de fortificaţie, din care se mai păstrează doar câteva fragmente şi turnul de poartă. Anul 1499 încheie cea de-a treia fază de construcţie, când se execută bolţile peste nave, se înalţă corul şi se adaugă ultimele niveluri la turn. Interiorul bisericii adăposteşte o sedilie gotică târzie, iar portalul elegant al sacristiei impresionează la fel ca strana sculptată cu intarsii, datând din 1516. Așezarea Johannes Klatt, cunoscut mai degrabă ca Hansi, a fost paznicul cetăţii Aţel timp de multe decenii, timp în care a tras clopotele de trei ori zilnic. Slujba lui devenea cu mult mai dificilă în cazul în care murea cineva din sat, deoarece clopotele trebuie trase timp de o oră. Dacă se apropia o furtună, fugea de asemenea repede la turn să tragă clopotele până trecea primejdia. Astfel se poate spune că Hansi păzea satul de multe pericole.Din vârful turnului, trecând pe lângă ferestrele gotice zidite cu mult timp în urmă, pe vremea când Aţelul era încă ameninţat de aşa-numiţii “fugari” şi “incendiatori”, se văd acoperişurile de ţiglă roşiatică, urmărind unduirile drumului care părăseşte satul pierzându-se printre dealuri, spre nord. Fotografie realizată de Adrian Arsu, https://www.facebook.com/AdrianArsuFilms/ Cheile sunt la: D-na Susani Schöffend Tel.: +40754867913 

Avrig / Freck În secolul al XIII-lea, la Avrig s-a construit o bazilică romanică cu trei nave despărțite prin coloane, închinată Sf. Ecaterina. Parterul turnului-clopotniță, care servește drept nartex, are o boltă în cruce. Remarcabilul portal de vest mai păstrează fragmente ale unor sculpturi în piatră care amintesc, de exemplu, de biserica din Hosman. Pe la anul 1500, în cadrul unor lucrări de transformare a bazilicii într-o biserică-sală, navele laterale au fost înlăturate, corul a fost îndreptat, iar turnul-clopotniță a fost înălțat cu încă un nivel. În 1765, corul și nava au fost prevăzute cu bolți baroce. Din vechile fortificații se mai păstrează părți ale unei curtine ovale precum și fragmente ale unui turn de poartă. Ceasul din turn a fost primit cadou de la Guvernatorul Samuel von Brukenthal în 1770. Amvonul și baldachinul provin din secolul al XVIII-lea, iar altarul în stil baroc târziu, din 1805. Cheile sunt la: d-l Nicolae Alexan tel.: +40/743/765 412

Axente Sever / Frauendorf Biserica din Axente Sever este un martor de seamă al vremurilor grele prin care a trecut regiunea, sistemele defensive fiind prezente nu doar la zidul de incintă, ci şi la întreaga biserică: turnul masiv dintre sală şi cor datează din sec.al XIV-lea şi este prevăzut cu drum de strajă la ultimul nivel şi cu şliţuri de tragare care se termină spre interior cu nişe de tragere la primele două niveluri. Atât corului, cât şi navei bisericii le-au fost adăugate caturi de apărare prevăzute cu guri de tragere, iar între contraforţii de pe faţada de vest, care au fost şi ei întăriţi, s-au construit arce care să susţină catul de apărare. Portalul de vest era apărat de o hersă (grilaj glisant de lemn, întărit cu fier), ale cărei linii de ghidaj se mai văd şi astăzi. De-a lungul zidului de incintă se află, parţial reconstruite, cămările de alimente. Așezarea Biserica fortificată din Axente Severe a fost de-a lungul secolelor nu doar centrul vieţii religioase a aşezării, ci şi un loc sigur de păstrare a bunurilor de valoare. În numeroasele clădiri construite de-a lungul zidului de incintă fiecare familie avea propriile sale cămări în care-şi depozita grânele, carnea şi alte alimente. Porumbul nu era păstrat în gospodării, ci era adus după recoltare direct în fortificaţie, pentru a-l apăra de posibilii jefuitori. Depozitarea slăninii în aşa-numitul “turn al slăninii” se făcea după o procedură specială. Turnul era deschis familiilor doar duminca, după slujbă, iar pentru a fi siguri că nimeni nu se dedulcea la bucata altuia, fiecare familie îşi zgâria semnul propriu pe marginea proaspăt tăiată. Cămările au fost recent transformate în camere de oaspeţi şi astfel astăzi vizitatorii pot să-şi petreacă noaptea între zidurile masivei fortificaţii. Un muzeu nou amenajat povesteşte despre trecutul măreţ al cetăţii şi al satului pe care l-a vegheat mereu. Cheile sunt la: d-l Ladislau Ciocan tel.: +40/749/680 770 și d-na Ilse Constantin tel.: +40/269/847 328 Cazare: În cadrul ansamblului fortificat 4 apartamente cu 16 paturi

Băgaciu / Bogeschdorf Cetatea se află pe strada principală a localităţii. În centrul acesteia exista în jurul anului 1420 o biserică ce a fost fortificată în cursul sec. al XV-lea cu zid de incintă, turn de poartă şi trei turnuri de apărare. Pe lîngă turnul de poartă se mai păstrează azi şi bastionul de NE. La sfârşitul sec. al XV-lea bisericii i-a fost adăugat un turn clopotniţă cu portal cu şapte retrageri succesive. La scurt timp şi biserica a fost pregătită defensiv. Deasupra navei şi a corului au fost ridicate caturi de apărare sprijinite pe contraforţi. În sec. XVIII şi XIX acestea sunt treptat demolate, dar catul de apărare al clopotniţei este reconstruit în 1973. Stranele din 1533, aflate în cor sunt printre cele mai valoroase din Transilvania. Aşezarea Indiferent de momentul în care este privită cetatea, în lumina crudă a dimineţii, sub soarele puternic din miezul zilei sau în ceaţa moale a înserării, zidurile ei par a fi construite din istorie şi legende. Ridicată pe locul unei vechi basilici, biserica impresionează prin dimensiuni şi ornamentaţia bogată. Atât portalul de vest, cât şi cel de sud sunt ornate cu sculpturi de mare valoare, considerate a fi printre cele mai reuşite opere în piatră din Transilvania. Fragmente din pictura murală odată luxuriantă, reprezentând Apocalipsa, sunt expuse pe peretele de nord. Orga construită de celebrul Samuel Metz în 1804 se odihneşte în galeria sa de lemn. Impresionante sunt şi droleriile erodate ce veghează corul, măşti stranii ce par a ieşi din perete şi care au fost interpretate atât ca sfinţi, cât şi ca demoni. Cheile sunt la: d-na Susanne Sălceanu tel.: +40/740/243 853

Bălcaciu / Bulkesch Corul pe plan poligonal neregulat al bisericii din Bălcaciu a fost ridicat în sec. al XIV-lea, iar în sec. al XVI-lea a fost înălţat cu trei caturi de apărare. La partea superioară se păstrează şi azi unul dintre exemplele rare de cat de apărare din lemn. Pe partea de nord se află sacristia cu două niveluri, construită în aceeaşi perioadă. Din materialul rezultat din demolarea vechii biserici şi a zidului interior de incintă a fost ridicată actuala biserică hală cu trei nave, cu perechi de contraforţi profilaţi şi boltă semicilindrică. În 1856 se construieşte turnul cu acoperiş ascuţit. Zidul exterior de incintă, de formă circulară păstrează încă patru turnuri defensive de dimeniuni reduse şi turnul sudic de poartă. Interiorul clasicizat al bisericii se bucură de o amenajare unitară în alb şi auriu, cu puţine stucaturi. Acest lucru este valabil şi pentru orga construită în 1820 de către Samuel Maetz, dar şi pentru amvonul bogat decorat. Aşezarea Se spune despre comuna situată între Tȃrnava Mică şi Tȃrnava Mare că ar fi fost martoră a întrecerii legendare dintre cele două rȃuri. Sus, în munţii Gurghiului, fiecare apă a pus rămăşag că va ajunge prima la Blaj. Tȃrnava Mare, prevăzătoare şi înţeleaptă, a curs numai ziua, pentru a zări la timp obstacolele din calea ei şi a putea astfel să le ocolească. Surioara ei însă, tȃnără şi cuprinsă de entuziasm, s-a năpustit în vale, fără a ţine cont de bezna ce o înconjura. Astfel a pierdut întrecerea, fiind nevoită să facă mari ocolişuri şi chiar să curgă înapoi pentru a putea să evite piedicile din calea sa. Însă ambiţiei ei copilăroase îi datorăm ţinutul „mesopotamian” unde se află şi Bălcaciu, înconjurat de legende ce povestesc despre tuneluri secrete şi comori blestemate. Cioburi de ulcioare străvechi au fost găsite îngropate în ţărână şi se povesteşte că acestea ar fi fost pline cu nepreţuite comori, pe care însă necuratul le-ar fi preschimbat în cenuşă. Aurul mitic nu va putea fi găsit în acest ţinut, însă aşezarea şi tezaurul său natural etern aşteaptă să fie descoperite iarăşi şi iarăşi. Cheile sunt la: d-l Curator Friedrich Zikeli tel.: +40/258/881 985

Bărcut / Bekokten În sec.al XIX-lea, în locul bisericii medievale demolate, doi meşteri din Merghindeal ridică o biserică sală cu bolţi avela pe arce dublouri. Este păstrat însă turnul clopotniţă construit în sec. al XV-lea, prevăzut cu drum de strajă şi scări de acces la nivelurile superioare cuprinse în grosimea zidurilor. Astfel de scări, cu lăţimea de 60-70cm erau uşor de apărat de către un singur om. Fragmentele rămase din zidul de incintă medieval poartă urmele a două turnuri de apărare, precum şi golurile grinzilor ce susţineau drumul de strajă. Aşezarea “Transilvanie, mândră ţară cu puteri şi bogăţii, de Carpaţi împrejmuită, cu verdeaţă răsădită, plai cu aur şi cu vii” sunt versuri traduse de Dan Dănilă, aparţinând imnului saşilor transilvăneni. Însă în istoria localităţii nu a răsunat mereu muzica, ci şi sunetul armelor. Atacurile tătarilor au dus la construirea turnului fortificat, clădire înaltă de 36m, cu pereţi groşi de 3m. Multe legende a ţesut timpul în jurul acestui paznic. Se spune că la ridicarea lui a ajutat un uriaş mărinimos. Însă după încheierea lucrării, de frică, sătenii l-ar fi aruncat într-o fântână, a cărei gură poate fi văzută şi azi în biserică. Chiar şi numele satului este legat prin basme de un izvor al cărui nume se trage din ungurescul “Baranykur”, care înseamnă “Fântâna mielului”. În timpul unei secete groaznice un mieluşel ar fi salvat satul descoperind un izvor ce s-a păstrat până azi. Apa sa limpede a potolit setea locuitorilor secole întregi şi va potoli cu siguranţă şi setea călătorului de azi. Cheile sunt la:  d-na Cornelia Tache tel: +40/721/130 540 Deschis: vara orele 10:00-13:00 și 15:00-18:00 iarna la cerere Cazare: Camere de oaspeți din Centrul pentru Tineret Bărcut 100 paturi d-l Johannes Klein tel.: +40/268/211994 sau d-na Irmgard Oprea tel.: +40/372/748471

Batoș / Botsch Părți importante ale bisericii de astăzi provin dintr-o biserică gotică a cărei primă fază de construcție datează din secolul al XIV-lea. Această datare se bazează pe forma navelor laterale, care sugerează că prima biserică a fost o bazilică. În plus, primul preot din Batoș a fost menționat în anale încă din anul 1332. Biserica a fost puternic avariată în urma unui incendiu devastator în anul 1728. Turnul-clopotniță, construit în anul 1638 în partea de sud-est a bisericii, a avut mai puțin de suferit. Reconstrucția bisericii începută în 1781 a transformat edificiul într-unul baroc. Astfel, nava a fost acoperită cu o boltă à vela în stil baroc târziu cu ornamente rococo, iar pe cele trei părți laterale au fost ridicate tribune. La o privire mai atentă, detaliile gotice mai sunt vizibile și astăzi. Este vorba de ancadramentul gotic al ușii sacristiei, de forma ogivală a arcului triumfal sau de nișa gotică de șezut cu două locuri, aflată în peretele sudic al corului. Altarul în stil neogotic este din anul 1864; în cele trei nișe ale sale se află statui cu Isus și doi apostoli. S-au păstrat și treizeci de panouri pictate din anii 1700 în care sunt reprezentate simbolic anotimpurile și lunile anului, dar și scene biblice. Așezarea Cea mai frumoasă sărbătoare a comunității din Batoș, „Blasi” sau „Blasitag”, are loc pe 24 iunie. În toată Transilvania de altfel, aceasta a fost una dintre cele mai iubite sărbători a copiilor, zi în care tot satul se aduna în curtea parohiei. Cu câteva zile înainte, cei mai buni patru elevi din fiecare clasă își pregăteau uniformele de ofițeri cu tot cu săbii. În dimineața zilei de sărbătoare se forma marele alai, în frunte cu fanfara și apoi maiorul înconjurat de purtătorii de drapele. Maiorul era cel mai bun elev din ultimul an de școală. Acesta era călare, cu chipiu și sabie și era urmat de elevele în costum popular deschis la culoare, apoi de băieții din aceeași clasă. Ofițerii în uniforme păstrau ordinea. După masă, fetele și băieții dansau dansuri populare, iar mai târziu, fanfara satului cânta în piața din spatele căminului cultural. Numai elevilor le era permis să danseze după amiaza. Adulții puteau să privească sau să meargă la birtul de lângă popicărie. Cheile sunt la: d-l Roland Bierfeld Tel.: +40/760/373 158

Bazna / Baaßen Peste o construcţie romanică existentă se construieşte în prima jumătate a sec. al XV-lea o biserică sală cu cor poligonal. Nu se construieşte nici un turn, dar sala este supraînălţată şi acoperită cu boltă în plasă. Corul îşi păstrează bolta în cruce, iar deasupra lui se ridică trei caturi de apărare şi un drum de strajă cu parapet tip „fachwerk”. În sec. XV şi XVI ansamblul este protejat cu zid de incintă apărat de turnuri defensive, din care se păstrează doar cel de sud, care servea în acelaşi timp ca turn de poartă și clopotniţă. Mai târziu chiar şi primăria a funcţionat aici. Sistemele defensive ale corului au fost demolate în sec. al XIX-lea şi înlocuite de un acoperiş înalt în 4 ape. Pe faţada vestică se păstrează portalul pictat, provenit probabil din perioada romanică a clădirii. Orga, amvonul şi altarul provin din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, iar stranele şi tabernacolul aparţin goticului. Sedilia aparţine perioadei romanice de construcţie. Aşezarea “Miracolul apei de foc”, “Câmpia de sare”, sau “Craterul bizar” sunt doar câteva dintre atracţiile Baznei. Se povesteşte că, demult, un grup de ciobani care se odihnea lângă apa unui lac în apropierea comunei s-a hotărât să alunge frigul înţepător al nopţii aprinzând un foc. Abia a apucat prima scânteie plăpândă să lumineze feţele obosite ale bărbaţilor, când expresia lor s-a preschimbat în nedumerire şi groază: o scânteie a atins suprafaţa apei, dar în loc să se scufunde şi să-şi dea duhul, ea a înflorit, s-a înălţat, a crescut şi în câteva secunde apa roşie a lacului a fost cuprinsă de valuri de foc. Această întâmplare a stârnit atâta vâlvă, încât însuşi contele Valentin Frank von Frankenstein a redat-o liric în operele sale. Doar odată cu trecerea anilor fenomenul a putut fi explicat ştiinţific: apa sărată conţine gaze combustibile, fenomen care i-a adus Baznei faima de azi. Băile cu izvoarele sale fizioterapeutice, natura, biserica fortificată, parcul, toate oferă sănătate, oferă pace şi aventură, relaxare şi activitate, acestea variind doar în funcţie de dorinţele vizitatorului. Cheile sunt la: d-l Ioo Eugen tel: +40/742/319 267 Informații turistice: deschis: luni–vineri, orele 09.00–17.00 str. Avram Iancu e-mail: info_bazna@sibiu-turism.ro Cazare: Cazarea este posibilă in fosta casa parohială evanghelică 9 paturi, 5 dormitoare, bucătărie, debara, baie cu duș și toaletă d-l Ioo Eugen tel: +40/742/319 267 adresa: Bazna, nr. 465

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, pe o mică colină în mijlocul satului Beia a fost ridicată o biserică-sală, care inițial nu a avut turn. La începutul secolului al XVI-lea, biserica a fost fortificată, construindu-se un nivel de apărare din lemn. În aceeași perioadă s-au construit, în partea de vest, un turn-clopotniță svelt, în stil gotic și o sacristie pe peretele nordic al corului. Până în anul 1677, zidul de incintă a fost fortificat cu un turn defensiv hexagonal precum și cu trei turnuri simple. Arcul triumfal s-a prăbușit în anul 1702 în urma unui cutremur. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au fost amplasate tribune din lemn pe pereții din vest, nord și sud ai bisericii. Picturile de pe panourile acestora au un caracter rustic și scot în evidență o lume imaginară, naiv-religiosă, plină de alegorii și simboluri. În anul 1822, în nava bisericii a fost construită bolta de astăzi ornamentată cu elemente clasiciste. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost demolate două dintre turnurile simple, nivelul de apărare precum și turnul din vest. Turnul-clopotniță de astăzi a fost ridicat în 1892. Turnul din partea de sud-vest precum și o parte a zidului de incintă au fost demolate în 1900 pentru a construi o școală. În 1909 s-a prăbușit partea estică a zidului de incintă. S-au păstrat turnul hexagonal situat în partea de nord-vest și turnul din sud-est de lângă vechea casă parohială. Altarul poliptic gotic din perioada pre-reformată este expus în Biserica din Deal din Sighișoara din anul 2005. Contact Cheile sunt la d-l Wilhelm Roth Tel.: +40/767/738 175 Beia nr. 98

Biertan / Birthälm Biertanul a câştigat în importanţă în Evul Mediu ca o localitate care avea drept de a organiza piaţă, la întrecere cu Mediaşul şi Moşna şi între 1572 – 1867 ca sediu al episcopatului săsesc. Aşa se explică ansamblul impresionant, cu cele trei ziduri de apărare, două zwingeruri şi numeroase bastioane şi turnuri. Biserica-hală cu trei nave, conservată foarte aproape de forma ei originală, a fost ridicată în 1500 pe fundaţiile unei construcţii romanice anterioare. Dintre cele două caturi de apărare ale corului, cel din lemn este demolat în 1803. Interiorul acoperit cu bolţi în plasă pe nervuri adăposteşte numeroase valori, precum amvonul de piatră din 1523, împodobit cu scene în relief şi altarul triptic gotic târziu, cu 28 de panouri pictate susţinute de o structură delicată. Cu mare măiestrie a fost lucrată uşa sacristiei, de factură gotic târziu, bogat ornamentată cu intarsii şi prevăzută cu o încuietoare complicată, prezentată la Targul Mondial de la Paris din 1889. Încuietoarea acţionează un sistem central complicat, care blochează uşa în 13 puncte, astfel încât tezaurul bisericii să poată fi păstrat în siguranţă în sacristie. Așezarea Cu precădere în secolele XVII-XVIII mai-marii comunităţii din Biertan au purtat lupte crâncene împotriva declinului moralităţii. Au încercat să se opună abaterilor în creştere cu reguli stricte şi pedepse straşnice. De exemplu, era interzis băutul în anturaje dubioase şi lâncezeala prelungită la han. Dacă apăreau „incidente premaritale imorale”, nunta se făcea într-o manieră degradantă. Acestea şi încă multe alte poveşti pot fi descoperite de vizitatori la biserica fortificată din Biertan. Aşa-numita „închisoare matrimonială” pentru cuplurile care doreau să divorţeze a rezistat până azi, dar fără să-şi fi păstrat şi funcţiunea. Clădirea care o ascunde se află în incinta cetăţii Biertan, una dintre cele mai mari şi mai impresionante biserici fortificate din Transilvania. Datând de la începutul sec. al XVI-lea, cetatea este apărată de 3 ziduri de fortificaţie şi 9 turnuri defensive.Odată pe an are loc aici întâlnirea saşilor care locuiesc în Transilvania cu cei care au emigrat în Germania, această întâlnire fiind cel mai mare eveniment de acest gen. Cheile sunt la: Parohia Biertan Tel.: +40/269/842 660 și la d-na Erna Weinrich Tel.: +40/749/231 199 Librărie pentru vizitatori 

Bistrița / Bistritz Pe locul unei biserici construite în secolul al XIII-lea a fost ridicată un secol mai târziu actualul edificiu. Înflorirea economică cunoscută de Bitriţa în acea perioadă a permis edificarea unei bazilici cu trei nave, cor poligonal şi două turnuri de o parte şi de alta a intrării principale. Importanţa bisericii pentru comunitate se poate citi şi din etapele succesive de reconstruire care au urmat: refacere în forma unei bazilici gotice, cu navele despărţite de stâlpi octogonali, apoi transformare în sală gotică, cu zid de incintă şi turn de supraveghere şi apărare a oraşului. Iniţial independent, noul turn, construit în mai multe etape, a fost inclus în corpul bisericii în 1487 şi este cel mai înalt turn medieval de biserică din ţară. Astăzi biserica este un valoros reprezentant al arhitecturii de tranziţie de la gotic la renaştere. Turnul, care a fost afectat de un incendiu puternic în 2008 a fost refăcut şi astăzi oferă turiştilor ocazia de a parcurge cei cca.75m cu liftul, pentru a admira panorama oraşului Bistriţa. Aşezarea Oraşul Bistriţa reprezintă centrul istoric al Ţării Năsăudului, care formează ţinutul de nord al Pământului Crăiesc al saşilor transilvăneni. În aceste locuri s-au stabilit în secolul al XII-lea colonişti vorbitori de limbă germană, care au avut drept de autoadministrare şi au format, până în 1944, populaţia majoritară. Două atacuri nimicitoare ale mongolilor şi tătarilor în secolul la XIII-lea nu au putut opri dezvoltarea economică a Bistriţei, care pe atunci se numea Năsăud. În secolul al XIV-lea oraşul a primit dreptul de a ţine piaţă şi de a avea propriul sigiliu. În perioada care a urmat au fost edificate numeroase clădiri de mare valoare, precum biserica parohială evanghelică, care împreună cu turnul înalt de 75m reprezintă unul dintre punctele de reper al oraşului. De-a lungul secolelor, Bistriţa a aparţinut Principatului Transilvaniei, care până în 1918 a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, apoi a decis să se unească cu Regatul Român. Pînă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, cei mai mulţi dintre germani au părăsit Ţinutul Năsăudului şi doar puţini dintre ei s-au mai întors. Dar încă mai există acolo o comunitate importantă, vorbitoare de limbă germană şi de confesiune evanghelică-lutherană. Cheile sunt la: Oficiul Parohial Bistritz P-ţa Centrală Nr. 13 RO-420040, Bistritz tel.: +40/263/214679 sau d-na Mrs. Lungu tel.: +40/758/101 761

Bod / Brenndorf Biserica fortificată din Bod a cunoscute vremuri grele, fiind distrusă, pe rând, de incendii și cutremure. Bazilica romanică construită în secolul al XIII-lea și prevăzută cu clopotniță este grav afectată de un incendiu două secole mai târziu. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea evenimentele se precipită: clopotnița se prăbușește, în 9 ani un alt turn este construit peste ruina acesteia, dar numai 3 ani mai târziu biserica este complet distrusă de un cutremur. Și nu doar biserica, ci și zidul de fortificație este grav afectat. Incinta poligonală, cu zwinger și turnuri de apărare este demolată aproape complet după acest episod. Astăzi la Bod poate fi admirată biserica ridicată în 1806, al cărei turn afectat de cutremurul din 1977 a fost ulterior stabilizat. Interiorul bisericii adăpostește altarul din 1869, care împreună cu orga din 1816 formează un tot unitar. Clopotele originale, datând din perioada catolică a bisericii, au fost distruse odată cu prăbușirea turnului. Slujbele de astăzi sunt acompaniate de singurul clopot care a scăpat de rechiziționările războiului și de alte două din bronz, datând din 1922. Aşezarea Deşi locuitorii Bodului au îndurat de-a lungul secolelor multe lovituri ale sorţii, nu au cedat niciodată. Astfel că urmele istoriei lor, plină de evenimente, se mai pot citi şi astăzi pe biserica aflată în centrul localităţii. După ce satul este menţionat pentru prima dată în secolul al XIV-lea, creşte numărul rapoartelor despre atacuri devastatoare: numai între 1421 şi 1658 Bod a fost incendiat şi a ars aproape complet de cel puţin 5 ori. În aceeaşi perioadă, locuitorii au fost obligaţi să participe la fortificarea Braşovului şi să contribuie cu materiale de construcţii. În 1718-1719 ciuma face aproape 500 de victime în Bod. În 1779 inundaţiile provoacă daună majore, urmate îndeaproape de două cutremure (1790 şi 1802) care produc noi distrugeri. La toate acestea se mai adaugă şi două incendii majore în 1844 şi 1867, care au afectat zone extinse din sat. Cu toate acestea sătenii au construit şi apoi reparat biserica mereu. În ultimii ani, datorită implicării guvernului federal german şi a saşilor emigraţi din Bod au putu fi executate lucrări de reparaţii însemnate la biserică. Cheile sunt la: d-na Emilia Schuster tel.: +40/268/283 172

Boian / Bonnesdorf Biserica din Boian a fost ridicată în jurul anului 1400, dar este dificil de spus care părţi din construcţia iniţială se păstrează şi azi. Se ştie însă că pe la 1500 edificiul de cult a fost fortificat, peste cor construindu-se un cat de apărare. Zidul de fortificaţie a fost prevăzut cu drum de strajă, parţial dezvoltat pe două niveluri şi întărit cu turn de poartă. Acesta servea şi de clopotniţă şi avea intrarea protejată de o hersă (grilaj culisant din lemn, întărit cu fier). Un detaliu interesant de remarcat este decorarea cornişei cu cărămizi poziţionate în unghi, metodă des întâlnită la bisericile ortodoxe din Moldova şi Muntenia. Atât la turnul de poartă, cât şi deasupra intrării de nord a bisericii se află blazonul lui Ştefan cel Mare, sub a cărui domnie s-a aflat şi Boian pentru scurt timp. Aşezarea Nu e ceva obişnuit să găseşti simbolul bourului la intrarea într-o biserică evanghelică. Şi totuşi la Boian, pe portalul de nord al bisericii fortificate, se află sculptat simbolul Moldovei sub foma reliefurilor a două capete de bour. Spre deosebire de majoritatea satelor săseşti, localitatea nu era situată pe Pământ Crăiesc (teritoriu săsesc autoguvernat), ci ţinea de Comitatul Cetăţii de Baltă. Coloniştii Pământului Crăiesc îi erau supuşi doar regelui Ungariei şi se bucurau de un statut deosebit şi de privilegii, pe când locuitorii comitatelor, unităţi administrative ungureşti, erau iobagi aflaţi sub autoritatea lordului feudal. În 1498, Regele Ungariei, Matei Corvin dăruieşte Domeniul Cetatea de Baltă voivodului moldovean Ştefan cel Mare. Acesta sprijină finalizarea masivei fortificaţii din jurul lăcaşului sfânt, lucru sugerat de prezenţa blazonului său, capul de bour. Cheile sunt la: d-l Ciprian tel.: +40/743/156 948 În prezent, nu este posibilă o vizită la biserica fortificată.

Boz / Bußd bei Mühlbach În centrul satului Boz de lângă Sebeș se află o biserică-sală din perioada goticului târziu, înconjurată de un zid scund. Biserica datează, conform inscripției, din anul 1523. Nava și corul se îmbină armonios fiind de aceeași lățime. Bolta cu penetrații care acoperă nava este decorată cu nervuri din cărămidă. Fațadele bisericii sunt divizate de contraforți. Deasupra acestora precum și la nivelul consolelor au fost construite două caturi de apărare. Accesul la gurile de turnare dintre console se făcea la nivelul catului inferior, în timp ce catul superior de apărare dispunea de guri de tragere. La ambele niveluri se poate ajunge pe o scară în spirală, care se află în partea de nord-est. Construcții asemănătoare se întâlnesc la bisericile din Cloașterf și Dupuș. Constructorul bisericii din Cloașterf este Ștefan Ungar; este posibil ca celelalte două biserici să i se poată atribui tot lui. În partea de nord, există încă un turn de poartă cu drum de strajă. Inventarul bisericii datează în mare parte din secolul al XIX-lea, în afară de altarul din perioada barocului timpuriu. Cheile sunt la: familia Crișan tel.: +40/258/764 334

Braşov / Kronstadt Cea mai importantă biserică aparținând perioadei gotice din Transilvania este rezultatul numeroaselor reconstrucții ale celor două clădiri anterioare, prima basilică gotică fiind distrusă de un cutremur. Dincolo de importanța arhitecturii, biserica se remarcă și prin faptul că în 1642 s-a ținut aici pentru prima dată un serviciu religios protestant în limba germană, devenind astfel punctul de răspândire a reformei în Transilvania. În urma mai multor cutremure din sec. XVI-XVII a fost nevoie de reparații și intervenții structurale atât la ziduri, cât și bolțile clădirii. În plus, cel de-al doilea turn, care conform planurilor originale trebuia să fie construit în partea de vest, nu a mai fost ridicat niciodată din cauza riscului seismic. Și totuși cea mai mare distrugere a fost provocată de Marele Incendiu din 1689. Biserica a ars complet, iar bolțile s-au prăbușit. Au urmat lucrări de reconstrucție până în 1772, combinația de elemente gotice și baroce definind interiorul bisericii hală. În timpul altor lucrări de restaurare încheiate în 1999 piatra a fost curățată, schimbând complet aspectul exterior și trimițând numele de ”Biserica Neagră” în istorie. Fațadele sunt bogat decorate cu ornamente și sculpturi figurative din piatră de gresie, unele dintre ele fiind înlocuite cu cópii, pentru a le proteja de poluarea aerului. Originalele se păstrează în biserică. Tot aici sunt expuse 104 covoare orientale, aduse în Transilvania în urma schimburilor comerciale dintre sași și Orientul Mijlociu și donate parohiei cu ocazia diverselor festivități. Așezarea Puţine localităţi din România se pot mândri cu un număr atât de vast de atracţii turistice ca Braşovul: de la locuri şi monumente înfăşurate în legende, cum ar fi „Poarta Spovedaniei“, „Pietrele lui Solomon“ sau „Lacul Vrăjitoarelor“, până la valoroasele opere de sculptură şi arhitectură atestate istoric, precum „Turnul Alb“, „Casa Sfinţilor“ sau renumita Biserică Neagră. Ultima este considerată a fi cel mai mare monument sacral din România, cea mai importantă construcţie bisericească în stil gotic din sudul Europei şi cel mai impunător edificiu ridicat de saşi în Transilvania Evului Mediu. Consacrată Sfântei Maria înainte de Reforma Protestantă, biserica a devenit o ruină îndoliată după devastatorul incediu ce a cuprins Braşovul în 1689, de unde şi denumirea ce s-a născut în popor şi a devenit oficială în sec. al XIX-lea. Cu o impresionantă înălţime de 42m şi lungimea de 90m, titanul de piatră protejează un clopot de 6 tone, cea mai bogată colecţie de covoare orientale pe plan European în afara Turciei şi cea mai mare orgă mecanică din ţară. Programul de vizitare a Biserica Neagră: noiembrie-aprilie: după amiază doar până la ora 15.00 Internet: www.bisericaneagra.ro

Brateiu / Pretai Prea puţin se păstrează din bazilica gotică timpurie din secolul al XIV-lea, actuala biserică purtînd semnele prefacerilor din sec. al XV-lea. Navele suferă multiple transformări: arcadele dinspre sud sunt demolate, iar zidul este supraînălţat. Deosebit de interesante sunt arcadele rămase pe partea de nord, prevăzute cu coloane profilate şi capiteluri diverse. Pentru a face faţă atacurilor, biserica a fost fortificată: s-a construit un cat de apărare peste cor, un drum de strajă la turnul clopotniţă, iar ansamblul a fost împrejmuit cu zid de apărare cu turn de poartă pe 5 niveluri. În 1906 se construieşte o sală pentru comunitate cu materiale rezultate din demolarea parţială a zidului de incintă. Aşezarea Călătorind pe valea Târnavei Mari, drumeţului i se înfăţişează la doar câţiva kilometri est de Mediaş biserica fortificată din Brateiu, ridicată în mijlocul satului. Turnul clopotniţă se vede de la mare distanţă, iar de pe catul de apărare al acestuia se pot admira împrejurimile până departe. După ce fortificaţia a apărat vieţile şi bunurile sătenilor, astăzi face parte dintr-un centru de formare profesională, rezultat al cooperării dintre Biserica Evanghelică C.A. din România şi Biserica Evanghelică din Kurhessen Waldeck din Germania. Începând cu anul 2008 aici sunt pregătiţi meşteri în diverse domenii de construcţii, pentru a putea ulterior să execute lucrări corecte de reparaţii ale bisericilor fortificate. La marginea de vest a satului, la ieşirea spre Mediaş căldărarii din Brateiu îşi expun marfa: o ofertă pe cât de strălucitoare, pe atât de bogată de vase din cupru, de toate mărimile şi pentru multe utilizări. Cheile sunt la: d-na Rosemarie Popşor tel.: +40/269/863019 Cazare: Camere de oaspeți în fosta casă parohială D-na Rosemarie Popșor tel.: +40/269/863015 sau +40/269/863019

Bruiu / Braller Bazilica romanică din sec. al XIII-lea a fost puternic afectată de multiple demolări şi reconstrucţii, mai ales în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, când au fost reconstruite navele laterale cu nivel pentru tribune şi a fost ridicată o absidă. Pe faţada sudică s-a păstrat totuşi un ancadrament de uşă romanic cu arc în plincintru. Biserica a fost înconjurată de un zid circular, apărat de un turn vestic cu drum de strajă. Un alt zid poligonal de incintă este ridicat în jurul celui dintâi, fiind prevăzut cu 4 bastioane şi drum de strajă pe 3 niveluri, după cum mărturisesc gurile de tragere aşezate pe 3 rânduri, vizibile încă pe zidul de nord. O clădire lungă de pe partea de SE, dezvoltată pe 3 niveluri era folosită pentru depozitarea bunurilor, dar şi ca locuinţă, fiind la rândul ei prevăzută cu sisteme defensive. Așezarea Legendele locale povestesc de un gropar care, săpând în cimitirul cuprins de întuneric, ar fi găsit un schelet. Râzând sarcastic şi lovindu-l cu piciorul, omul îl invită la cină. Mai târziu, pacea bărbatului ce tocmai lua cina cu familia este brusc întreruptă de un ciocănit puternic: scheletul luase chemarea în serios şi, nu se ştie dacă în semn de recunoştinţă pentru invitaţie sau ca răzbunare, îl răpeşte pe bărbat şi-l duce într-o călătorie mitică. Se spune că groparul s-a întors acasă în aceeaşi noapte, mai bătrân însă cu o sută de ani şi că în zborul său secular ar fi văzut paradisul. Însă raiul nu putea fi cu mult mai frumos decât locul său de baştină, păzit de zidurile bisericii fortificate. Cetatea a apărat atât viaţa locuitorilor, cât şi istoria lor. Amvonul bisericii evanghelice din Bruiu este o adevărată capodoperă, iar cele 860 de tuburi ale orgii păstrează încă în metalul lor aminitirea spirituală a cântecelor. Cheile sunt la: d-l Michael Ehrmann tel.: +40/269/586 515

Fortificarea bazilicii romanice târzii, ridicate la sfârşitul sec. al XIII-lea, s-a petrecut devreme: navele laterale au fost demolate, iar peste nava principală şi peste turn s-au ridicat caturi de apărare. Corul va fi înălţat şi el în 1500 cu un cat de apărare, prevăzut cu maşiculiuri. Imaginea actuală a bisericii este îmbogăţită de turnul ridicat în 1847. Interiorul îngust şi înalt impresionează prin proporţiile sale, subliniate de tribuna pe două niveluri de pe partea de nord, realizată între 1680-1775, ale cărei panouri au fost pictate de familia Rössler, bunic şi nepot. Zidul de fortificaţie din sec. al XIV-lea a fost prevăzut cu 4 turnuri şi cămări pentru provizii pe partea interioară. Aşezarea Versurile “Transilvania, fund de mare al unei inundaţii de mult restrase, o mare de spice care se odihneşte acum la pieptul raiului” din imnul “Transilvania, dulce casă” spune povestea unei mări care acoperea regiunea în mezozoic. Biserica fortificată Buneşti a fost construită din rocă marină sedimentară, fosilele vizibile în zidărie purtând mărturia acelor timpuri. În schimb, casele ridicate în aceeaşi perioadă erau construite din lemn. În timpul atacurilor mereu însoţite de incendieri, sătenii se refugiau în fortificaţia rezistentă la foc. În vremuri de restrişte turnul masiv servea şi drept adăpost preotului. Pereţii încă mai poartă inscripţionate cuvinte de îmbărbătare, scrise în acele vremuri îngrozitoare. Preotul Johannes Nösner a scris aceste înţelepte vorbe, în timp ce se adăpostea în încăpere: „Hör! Hast Vor eIne gVte SaCh, aber`s geht Von statt geMaCh, fahre getrost fort, nICht Verzag, es fäLLt keIn aLt EICh aVff eInn SChlag”. (Ascultă! Eşti pe drumul cel bun, chiar dacă mersul e încet, nu dispera, nici un stejar bătrân nu cade sub o singură lovitură). Literele accentuate în textul original sunt numere romane, care fomează anul 1680. Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 510.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Contact: Cheile se găsesc la fam. Wagner Tel.: +40/268/248702 și la d-na Ella Wagner Tel.: +40/727/344/718 Bunești nr. 14

Buzd / Bußd bei Mediasch Data exactă a construirii edificiului nu este cunoscută. S-a păstrat însă corul clădit la sfârşitul sec. al XIV-lea şi care odată cu fortificarea realizată în scopul apărării bisericii dinspre partea dealului a fost înălţat prin construirea a trei caturi de apărare, ajungând astfel să se ridice cu mult deasupra navei bisericii. Dispozitivele de apărare, la care se ajunge printr-o mică scară spiralată sunt situate deasupra bolţii pe nervuri. Înălţimea zidului de apărare, care pe vremuri ajungea la peste 6 m a fost redusă, iar turnul de poartă a fost transformat în locuinţă pentru paznicul cetăţii. Portalul gotic din partea de V cu trei retrageri succesive prezintă particularităţile stilistice caracteristice zonei Mediaşului. Interiorul navei bisericii este modelat de tribunele laterale neoclasice, în timp ce altarul baroc domină corul. Aici, lângă tabernacolul gotic se află portalul de acces în sacristie, datând din aceeaşi perioadă. O particularitate interesantă o reprezintă accesul în cetate, realizat în trepte şi închis cu lemn. Aşezarea Ce impresionează de la prima vedere la biserica din Buzd este impunătorul cor fortificat. Vârsta respectabilă a edificiului nu este greu de remarcat. Acesta, aşezat pe un versant abrupt, dă impresia că ar fi avut odată intenţia vitejească de a urca pe munte, dar sleit de puteri ar fi renunţat la jumătatea drumului, rămânând să-şi odihnească trupul masiv pe panta abruptă. De fapt în aspectul clădirii se pot deosebi mai multe faze de construcţie, corul şi sala fiind ridicate în etape diferite. În plus, înălţarea neobişnuită a corului a fost dictată de raţiuni defensive: astfel cetatea putea fi apărată şi dinspre partea înaltă a reliefului, poziţia sa avantajoasă permiţând sătenilor să vadă peste vîrful dealului din apropiere, tocmai în valea secundară a Târnavei Mari. Astfel duşmanii care se apropiau erau observaţi din vreme, iar localnicii aveau astfel timp să se pregătească de atacul iminent. Activități Program întreţinere acoperişuri Finanţator: Consistoriul Districtual Mediaș Costuri: 5.000 EUR Perioadă: junie-septembrie 2009  Cheia se află la domnul Nicolae Rafa, în incinta fortificaţiei.

Cetatea din Câlnic a fost ridicată în jurul anului 1270, fiind prevăzută cu donjon, zid de apărare şi înconjurată de un şanţ cu apă, accesul fiind posibil doar pe  podul ridicător. După preluarea cetăţii de către comunitatea săsească, aceasta a fost extinsă prin construirea unui al doilea zid de fortificaţie şi a unui turn în partea de sud. Pentru a face faţă asediilor au fost construite în interiorul incintei camere de provizii şi locuinţe, care însă nu s-au păstrat. Fortăreaţa a fost dotată la sfârşitul sec. al XV-lea cu o mică biserică sală cu absidă. La mijlocul sec. al XVI-lea şanţul este umplut, iar podul este înlocuit de o casă de poartă cu hersă. În prezent ansamblul este administrat de către o fundaţie a Universităţii din Cluj. Aşezarea În Câlnic se păstrează una dintre ultimele reşedinţe ale greavilor din Transilvania. Datorită valorii şi semnificaţiei sale excepţionale, cetatea este acum sit UNESCO aflat pe lista Patrimoniului Mondial. În sec. al XIII-lea, greavul Chyl de Kelling (numele german al aşezării, provenit de la numele familiei de stăpâni) construieşte în sat un turn, pentru a-şi marca reşedinţa. Din cauza deselor atacuri otomane, turnul este fortificat cu cat de apărare şi înconjurat de un zid uriaş de apărare. Familia greavului Chyl nu a avut niciodată relaţii prea bune cu personalităţile marcante ale aşezării. Ca urmare, în 1430 ultimul greav se mută şi vinde fortificaţia sătenilor. Aceştia folosesc ansamblul ca refugiu în caz de atac otoman şi îi construiesc sisteme defensive suplimentare, precum şi spaţii de depozitare. În 1658 atacatorii reuşesc să distrugă satul, dar cetatea rămâne necucerită. Vizitare: vara: zilnic, orele 09.00 – 19.00 iarna: zilnic, orele 10.00 – 17.00 Cetatea adăpostește un muzeu și un punct comercial. Biserica evanghelică, situată direct lângă cetate, poate fi vizitată deasemenea, după o anunțare prealabilă. tel.: +40/258/747 220 e-mail: marpoacd@yahoo.com Cazare: Cazarea este posibilă atât în cetate cât și în casa parohială evanghelică. tel: +40/258/747 220 e-mail: marpoacd@yahoo.com

Caţa / Katzendorf O basilică cu contraforţi, uşor de recunoscut după caracteristicile ei principale constituie nucleul bisericii fortificate din Caţa. Pilaştrii cu arcade din interior sunt o construcţie tipic romanică pentru relaţionarea spaţiului navei principale cu cel al navelor laterale. În registrul superior din partea de nord pot fi observate două ferestre oarbe. Corul romanic şi absida au fost reconstruite în sec. al XV-lea în stil gotic. În anul 1894, odată cu prăbuşirea turnului de vest a fost distrusă şi bolta în cruce, urmând mai târziu să fie înlocuită cu un planşeu drept. Turnul nu a mai fost reconstruit. Zidul de incintă masiv din sec. al XV-lea păstrează încă patru din cele şase turnuri înalte de apărare construite iniţial. Turnul Preotului, de formă pentagonală are vedere înspre grădina casei parohiale. Ansamblul a fost dotat încă din sec al XVII-lea cu un al doilea zid de incintă şi zwinger. Partea de nord a fost însă demolată atât în anul 1884, cât şi în 1937, materialul rezultat fiind folosit la ridicarea şcolii, respectiv a căminului cultural. Aşezarea Nu este cunoscută data exactă a întemeierii satului Caţa. În timp ce prima atestare documentară datează de la începutul sec. al XV-lea, deja din anul 1250 s-au pus în centrul localităţii bazele unei basilici romanice, care a fost mai apoi fortificată. Satul s-a dezvoltat la intersecţia a două drumuri principale, fiind astfel afectat de-a lungul timpului de incendii şi atacuri inamice. În sec. XVII-XVIII satul a fost prădat şi incendiat de şase ori. Biserica fortificată la rândul ei a fost puternic degradată de un incendiu în jurul anului 1706, iar şcoala şi casa parohială au fost arse din temelii. Caţa, cu cei circa 2.500 de locuitori ai săi este în prezent un loc paşnic şi liniştit. În casa parohială evanghelică din centrul său locuieşte sasul transilvănean Friedrich Schuller, scriitor şi producător de filme. El a restaurant gospodăria în care a locuit iniţial tatăl său, pe atunci preot în sat şi acum găzduieşte în mod regulat evenimente culturale şi literare: spre exemplu, în anul 2011 a fost decernat aici pentru prima dată premiul “Condeierul satului Caţa”. Activități De câțiva ani, satul Cața a devenit cunoscut pentru concursul de scrieri literare, care are loc în fiecare vară și care este deschis pentru toate persoanele interesate. Prietenii literaturii nu pleacă cu mâna goală: evenimentele includ lecturi și prezentări, o variată ofertă culinară, iar festivitățile se încheie cu decernarea premiului „Condeierul satului Cața”. Pentru informații suplimentare și programări, va rugăm să vă adresați direct organizatorului evenimentelor, domnul Frieder Schuller: frieder_schuller@web.de Cheile sunt la: d-na Markus Anna tel.: +40/268/248564

Cenade / Scholten Biserica-sală gotică din satul Cenade, odinioară asuprit, datează de pe la sfârșitul secolului al XV-lea. Până la mijlocul secolului al XIX-lea a existat și un turn de vest. Fragmente ale zidului oval de incintă precum și ale turnului de poartă sudic s-au păstrat până astăzi. Corul, care era în pericol de prăbușire, a fost demolat în 1906 și înlocuit cu o construcție nouă. Orga Rieger cu prospect neogotic datează din anul 1917. În anii 1930, 1980 și 1990, autoritățile bisericești și de stat au întreprins lucrări ample de consolidare precum și cercetări arheologice în biserică și la fragmentele zidului de incintă. Cheile sunt la: d-l Simon Binder tel.: +40/745/513 481 și +40/258/789 180

Chiraleș / Kyrieleis În anul 1700, locuitorii din satul Chiraleș au fost obligați să-și demoleze colibele de pe colina de lângă vechea biserică și să le reclădească în vale, pe ulița sașilor. Mica biserică-sală în stil gotic târziu, de formă aproape pătrată, a fost demolată în 1907 din cauza deteriorării clădirii. O parte din traforul gotic cu motivul vesica piscis a fost încadrat în sacristia noii biserici. De multă vreme se dorea construirea unei noi biserici, dar aceasta nu s-a putut realiza mai devreme din cauza sărăciei cu origini în vremea iobăgiei, a unui puternic incendiu din anul 1870 precum și a construirii unei noi școli în 1875. Abia în anul 1889, comunitatea a decis să înființeze un fond pentru construirea bisericii. Licitația pentru contractul de construcție s-a ținut de Paști în anul 1907, iar edificarea a început la 31 mai. Un an mai târziu, noua biserică-sala în stil neoromanic era deja terminată. Nava a fost acoperită de o boltă semicirculară cu penetrații. Sacristia se află în partea sudică a corului. La stradă se află turnul-clopotniță construit anterior. Din anul 1909, în biserică se află un altar neo-gotic, în al cărui centru se află o statuie a lui Isus realizată în ghips de Ștefan Römischer din satul Unirea. Din vechea biserică s-a preluat cristelnița împreună cu suportul ei din piatră cu secțiune triunghiulară datând din anul 1847, pe care, în 1909, s-a montat un bazin. Cheile sunt la: d-l Mihai Turda tel.: +40/756/769 081 (magazin vis-a-vis)

Chirpăr / Kirchberg În Chirpăr încă se mai poate citi cu claritate forma bazilicii romanice cu trei nave construite în sec. al XIII-lea. S-au păstrat fără prea mari modificări corul cu boltă în cruce şi absidă, arcadele spre navele laterale şi turnul de vest. Un zid de apărare poligonal cu zwinger este construit în sec. al XV-lea, precum şi şase turnuri de apărare care nu s-au păstrat până în zilele noastre. În 1500 turnul de vest este întărit cu cat de apărare, în timp ce biserica însăşi nu este prevăzută cu sisteme defensive. În 1862 atât navele laterale, cât şi cea centrală sunt acoperite cu tavan drept tencuit, iar peste nava centrală se construieşte un acoperiş de înălţime redusă. Mobilarea interioară a bisericii datează din sec. al XVIII-lea. Orga din 1778 se află în galeria zidită din partea de vest, iar altarul din 1795 a fost realizat în atelierul meşterului Johannes Folberth din Sighişoara. Aşezarea Din cauza deselor atacuri otomane, turnul clopotniţei cu 7 nivele a fost fortificat în jurul anului 1500, iar în ziua de azi, peste mai bine de 500 de ani, se bucură de titlul de cel mai înalt turn din Valea Hârtibaciului. În ciuda existenţei sale războinice, acest soldat împietrit nu a vegheat doar asupra siguranţei sătenilor, ci şi asupra păcii lor sufleteşti şi a bunei dispoziţii. În timpuri de demult devenise o tradiţie în Chirpăr ca după încheierea slujbei tot satul să se strângă la joc în faţa bisericii. Un alt obicei deosebit de îndrăgit aici şi în toate satele săseşti era aşa numitul „Maibaum“ (germ. „Copacul de mai“). Acest ritual se bucură de o istorie bogată, fiind sărbătorit încă din antichitate. În sec. al XIII-lea copacul simboliza dorinţa de viaţă şi era preţuit ca prigonitor al forţelor necurate şi malefice. În sec. al XVI-lea preia rolul de „Liebesmaien“ (germ. “Mai al dragostei”): iubirile secrete erau dezvăluite comunităţii de către flăcai, aceştia aşezând pomii ca mesageri ai dragostei în curţile drăguţelor lor. Activități Program întreţinere acoperişuri Finanţator: Biroul de Coordonare Biserici Fortificate Costuri: 1.770 EUR Perioadă: toamna 2007 Cheile sunt la: d-l Johann Wolff tel.: +40/269/586145

Cincșor / Kleinschenk Capela construită în a doua jumătate a sec. al XIII-lea în Cincşor a fost punctul de plecare pentru ridicarea actualei biserici finalizate în 1421. Edificiul a fost fortificat pas cu pas în sec. XV- XVI, după cum mărturisesc structurile tip “fachwerk”. Corul a fost sprijinit cu contraforţi şi prevăzut cu drum de strajă, sistem construit şi la clopotniţă. Sătenii au ridicat în jurul bisericii un zid de incintă cu patru turnuri de apărare şi şanţ cu apă la exterior. În secolele următoare satul a înfruntat vremuri grele. Printre multe alte necazuri a fost complet distrus de un incendiu în timpul atacurilor din 1599. Comunitatea a început să prospere abia după 1850, cînd nu departe de localitate a fost construit pentru prima dată un pod peste râul Olt. Așezarea În sec. al XII-lea coloniştii de limbă germană au ajuns la poalele Munţilor Făgăraşi. Aici au întemeiat şi satul Cincşor, care avea o deosebită importanţă strategică datorită amplasării  sale pe malul râului Olt. Localnicii, obligaţi să se apere de multe atacuri crude, şi-au ridicat biserica în mijlocul satului şi au construit pas cu pas sisteme defensive impresionante. Au folosit în acest scop inclusiv pietre provenite din ruinele unei tabere militare romane care se aflase pe un deal în apropiere. Ansamblul şi-a păstrat până astăzi imaginea medievală: între ziduri şi turnurile de apărare timpul pare că a stat pe loc. Nici satul nu se lasă mai prejos, mândrindu-se cu numeroase gospodării tradiţionale săseşti bine păstrate de-a lungul timpului. Spre deosebire de vremurile schimbătoare din trecut, Cincşor este astăzi un loc liniştit, în care lunile de vară vibrează la unison cu muzica orgii din biserică. Turism În casa parohială și în clădirea școlii se află astăzi camere de oaspeți amenajate confortabil într-un armonios stil transilvănean. Oaspeții și vizitatorii pot savura aici și diverse specialități culinare. ”Noua bucătărie transilvăneană” oferă preparate tradiționale din produse regionale proaspete și este un adevărat deliciu! Informații suplimentare: www.transilvania-cincsor.ro Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 190.000 EUR Perioadă: 2011-2014 Cheile sunt la: d-na Carmen Schuster tel.: +40/744/373 090 Orele de deschidere sunt din aprilie până în octombrie. Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil. Expoziție permanentă: Peter Jacobi, Poze ale unei călătorii – Biserici Fortificate Săsești. Punct de informare Regiunea Transilvania și peisaj al bisericilor fortificate în fosta școală evanghelică (direct lângă ansamblul fortificat). Contact: D-na Carmen Schuster tel.: +40/744/373090 e-mail: schustercarmen@yahoo.de

Cincu / Großschenk Actualei biserici evanghelice din Cincu i-a fost destinat încă de la început rolul de bastion al credinţei, atât la figurat, cât şi la propriu: actualul turn de vest, ridicat la începutul sec. al XIII-lea, a fost fortificat şi înălţat de câteva ori, căpătând aspectul de azi în urma lucrărilor din sec. al XVIII-lea. Mare parte din cele două ziduri de incintă circulare, prevăzute cu bastioane şi turnuri de apărare au fost demolate. Dintre clădirile fortificate s-a păstrat totuşi aşa-zisa primărie veche şi un depozit de cereale prevăzut cu sisteme defensive. Interiorul este astăzi cel al unei biserici hală, după ce, ulterior anului 1693, navele laterale au fost înălţate pentru a face loc tribunelor. Balustrada din fier a fost adăugată un secol mai târziu. Mobilierul interior al bisericii reprezintă un amestec atrăgător de stiluri: lângă stranele de factură gotic târziu se află amvonul renascentist, iar orga clasicistă domină de la înălţime cristelniţa, epitafurile şi stranele breslelor, toate în stil baroc. Aşezarea Denumirea săsească “Hanul Mare” se referă probabil la o locaţie întemeiată cu sute de ani în urmă de către un moşier local. Aceşti nobili, numiţi greavi (germ. Gräf) de către saşi, ocupau un loc important în societatea transilvăneană, iar mulţi dintre ei au devenit în timp personaje mitice. Într-adevăr, plimbându-se pe uliţele satului împrejmuit de ceaţa dimineţii şi năucit de fumul cărbunăriei din apropiere, călătorul nu ar fi mirat daca s-ar întâlni cu o astfel de umbră istorică. Asemenea cărbunilor încinşi mocnesc legendele: făpturi diafane dansează ameţitor noaptea deasupra bisericii fortificate. ”Podul Blestemat” al satului are şi el o poveste. În timpuri demult apuse, pe când se puneau hotarele, bătrânul satului şi-ar fi vârât pe ascuns ţărână în cizme şi ar fi jurat în faţa oficialităţilor că “acum stau pe pământ strămoşesc”. Întorcându-se acasă, armăsarul său se împiedică pe pod şi el îşi rupe gâtul, drept pedeapsă pentru viclenie. Turism Casa parohială oferă ca posibilități de cazare 10 paturi în 2 camere, bucătărie cu frigider, baie, inclusiv cu mașină de spălat, cameră pentru servit masă și o terasă. Contact: d-na Curator Friederike Pall, tel.: +40 (0)268 244192 Cheile sunt la: d-l Constantin Boghean tel.: +40/784/451 853 sau +40/268/244 112 Cazare: Camere de oaspeți în casa parohială persoana de contact: d-na Friederike Pall tel.: +40/268/244192 Alte posibilități locale.