Locații

Die Firma ABF Architekturbüro Fabini wurde im Mai 1990 gegründet. Ursprünglich war sie ein Kleinunternehmen - eine Form von Privatunternehmen, die damals nach der Wende von 1989 möglich wurde - und ab 1991 eine GmbH ( rumänisch SRL). Inhaber der Firma sind Alida und Hermann Fabini. Sie hat ihren Sitz in Räumen im ersten Stock des Kirchenhauses Wiesengasse (Tipografilor) Nr. 12. Schwerpunkt der Tätigkeit sind vor allem denkmalpflegerische Restaurierungsprojekte; unsere Firma hat aber in den letzten Jahren zunehmend auch Neu- und Industriebauten geplant. *text & foto

Proiectul Ambulanţa pentru monumente inițiat de către un grup de iubitori ai patrimoniului și derulat de către Asociația Monumentum îşi propune să acţioneze eficient în domeniul salvgardării patrimoniului imobil prin punerea în siguranţă a unor obiective de patrimoniu importante aflate în stare avansată de degradare din sudul Transilvaniei, până când acestea vor putea fi restaurate. Pentru obţinerea unor efecte pe termen mediu si lung , proiectul işi doreşte o mai bună implicare a societăţii civile şi creşterea societăţii filantropice din România pentru prezervarea patrimoniului imobil.Astfel, regula după care funcționează proiectul este simplă: acolo unde există cel puţin un sprijin pentru achiziţionarea materialelor necesare punerii în siguranţă, „ambulanţa” și voluntarii se vor ocupa de punerea în siguranță a acelui obectiv. Proiectul pilot a fost co-finanțat prin Administrația Fondului Cultural Național și este sprijinit de către Alteța Sa Regala Prințul de Wales si Anglo Romanian Trust for Traditional Architecture *Sursa: https://www.facebook.com/ambulantapentrumonumente

Asociatia casApold - iniţiativa locala pentru acţiune interculturale; *text & foto

Încărcați-vă cu energia parcurilor și pădurilor, admirați spectacolul naturii, activați-vă pe unul dintre traseele de drumeţie marcate din Carpați și din Colinele Transilvaniei. Porniți la drum pe Via Transilvanica, cel mai nou traseu de lungă distanță din țară, care străbate pe 100 km nordul județului Sibiu și oferă numeroase experiențe culturale! Fiți liberi în natură și sărbătoriți Anii drumeției alături de comunitățile sibiene!

Pensiune in stil german situata in statiunea Bazna, un loc ideal pentru cazare, intalniri sau tratament la preturi extrem de accesibile. Pensiune in stil german situata in statiunea Bazna, un loc ideal pentru cazare, intalniri sau tratament la preturi extrem de accesibile. *text & foto

The Bureau of Educational and Cultural Affairs' (ECA) mission is to increase mutual understanding between the people of the United States and the people of other countries by means of educational and cultural exchange that assist in the development of peaceful relations.

Carpathian Travel Center is a Destination Management Company from Transylvania – Romania, specialized in the inbound tourism for Romania. Through better concepts and because of our long experience in incoming tourism in Romania, we have rich and diverse programs for the year 2013. The programs include: the visit of cultural objectives, the participation at events and festivals, visiting the villages and meeting simple peasant families that still manage to keep their originality and traditions. The programs and the offers of the CARPATHIAN TRAVEL CENTER brand aim individual tourism. They are structured in an uncomplicated ,easy going manner which ensure you a memorable, stress free vacation in Romania. Our guides are well trained and they are speakers of the following languages: English, German, French, Spanish, Italian, Hungarian, Polish and Russian. They accompany groups from the first to the last day, taking care of your stay, so that it becomes an unforgettable one. We offer you: • a competent, young and dynamic team which will answer your requests promptly, • transportation with or own buses, • the best deals on hotels in Romania, • flexibility in booking conditions, contingent on a longer period, • daily city tours, 1 day tours, tours, active holidays, APS, City-Breaks etc. • entertainment, folklore evenings, medieval nights, • rent a car in all Romanian cities, • transfers from Romanian airports to the desired hotels, • transfers all over the country, • travel assistance 24 hours. *text & foto

Casa Paleologu has always been a privileged place of intellectual discussions and friendships. The house on 34, Armeneasca str. was built in 1932 by Mihail Paleologu and Emilia, his third wife, after they were forced to sell the old tall house on Paleologu street, erected during the first half of the 20th century by the serdar Nicolae Paleologu, the son of the “medelnicer” Mihail Paleologu. The house on Armeneasca street is a comfortable bourgeois building in the cubist style of the 30s, but the furniture and the atmosphere bear the mark of aristocratic manors. *text & foto

„Churchfortress e.V. Friends of Hundertbücheln – Movile” este o asociație non-profit, ale cărei obiective și priorități sunt de a menține în primul rând patrimoniul arhitectural al bisericilor fortificate din Transilvania, precum și ansamblurile lor de sate medievale cu peisajul local caracteristic. În al doilea rând, asociația se concentrează pe dezvoltarea unei micro-economii sustenabile, bazată pe meșteșuguri și metode agricole tradiționale. Asociația este alcătuită dintr-o echipă internațională de arhitecți peisagiști și urbaniști peisagiști cu abilitățile și cunoștințele profesionale necesare pentru a înțelege, a analiza și a evalua caracterul ecologic, social și estetic al peisajului istoric unic al localității Hundertbücheln / Movile, precum și al altor sate transilvănene din zonă. *text & foto

Descoperă în Colinele Transilvaniei leagănul colonizării saxone din Evul mediu, între malul stâng al Târnavei Mari, bazinul Hârtibaciului şi malul drept al Oltului. Află istoria şi poveştile comunităţilor multiculturale, ce trăiesc aici de secole. Admiră natura deosebită, care încă dăinuie şi defineşte viaţa tihnita de aici. *text & foto

Restaurant Medieval Unglerus - Piata 1 Decembrie, nr. 1, Pensiunea Unglerus - strada Aurel Vlaicu nr.10-12 , Biertan, Romania

Copsamare Guesthouses offers a perfect haven for relaxation and discovery in the heart of Transylvania. All houses have been restored according to the traditional architecture, decorated with local furniture and provided with the comfort of modern lifestyle. A very special atmosphere welcomes you in a cozy and comfortable environment. *text & foto

Cund / Reußdorf Bisericii sală din sec. al XV-lea i se adaugă în 1804 un turn clopotniţă în partea de vest. Pilaştrii turnului prezintă elemente ale barocului târziu. Din zidul de incintă nu s-a păstrat nimic, dar gardul care delimitează astăzi curtea bisericii urmăreşte traseul original al zidului. Corul păstrează încă bolta gotică târzie nervurată, în timp ce tavanul casetat al sălii a fost înlocuit la începutul sec. al XX-lea cu un planşeu tencuit. Un element valoros de mobilier interior este altarul triptic pre-reformă cu reprezentarea Patimilor lui Hristos, care se află astăzi expus în Sighişoara la Biserica din Deal. În cor poate fi admirată strana gotică târzie datată 1532. Aşezarea În solitudinea locului dintre Târnava Mare şi Târnava Mică se ascunde satul Cund, aşezare atestată istoric în 1323. Circa 50 de ani mai târziu o parte din sat a fost trecută de la o familie nobiliară la alta. Doar cinci gospodării au rămas libere, în afara domeniilor nobiliare. La 1790 sunt menţionaţi aşa-numiţii „libertini”, ţărani liberi care trăiau în 16 gospodării din Cund aflate în afara sferei de influenţă feudală. De-a lungul secolelor au avut loc mai multe dispute între nobili pentru dreptul de a stăpîni asupra Cundului. Cei mai mulţi saşi dintre cei aproximativ 700 de localnici au părăsit satul în anii ’90. Gospodăriile lor au fost preluate de către români şi maghiari, dar şi de un număr restrâns de imigranţi din Germania. Mai multe curţi ţărăneşti au fost restaurate în ultimii ani şi transformate în case de vacanţă. Cheile sunt la: Valea Verde Resort d-l Jonas Schäfer tel: +40/265/714 399 Cazare: Sunt dosponibile 40 de paturi în diferite case de vacanță din sat. Mijlocirea prin Valea Verde: tel.: +40/265/714 399 fax: +40/265/714 395 e-mail: info@cund.de internet: www.cund.de adresa: Cund, nr. 119

Scopul brandului “Din Hârtibaciu, cu drag” este ca produsele din regiunea mai mare a sudului Transilvaniei să fie diferențiate cu ușurință. *text și foto

The Viadrina builds bridges – not only across the River Oder by forming numerous intensive partnerships with universities and institutes in Poland but also by reaching out beyond our region to Central and Eastern Europe as well as to France. It also has more than 250 partner universities worldwide. At the same time, the Viadrina has strong roots in Frankfurt (Oder) and regards itself as a partner for the region, promoting the spirit of enterprise and civil society.

Casele noastre de oaspeti sunt case istorice, de patrimoniu, 100% autentic transilvanene. Stand la noi contribuiti la mentinerea stilului traditional de viata al comunitatilor locale. *text & foto

La începutul sec. al XIV-lea a fost ridicată în mijlocul satului o bazilică de factură gotic timpuriu. Navele laterale au fost demolate, iar arcadele au fost zidite în etapa de fortificare din sec al XV-lea. Deasupra corului a fost ridicat un turn defensiv, iar peste închiderea poligonală au mai fost construite două niveluri de apărare, având contraforţii uniţi prin arce, iar în spatele acestora guri de aruncare. În 1502 apărarea a fost îmbunătăţită cu un zid de incintă, completat la NV de o clădire de poartă şi adiacent acesteia, cămara pentru slănină. Turnul a fost înălţat în 1827 şi a primit marcantul său acoperiş piramidal, odată cu demolarea sistemelor lui defensive şi a catului de apărare al corului. Pinionul caracteristic de pe partea de vest a bisericii a fost realizat odată cu refacerea acoperişului din 1854. La interior se păstrează mobilierul de sec. XVIII. Aşezarea Muzica a înnobilat văzduhul parfumat de florile grădinilor din Agârbiciu secole de-a rândul. Responsabili pentru viaţa muzicală a satelor săseşti erau cantorii, organiştii, învăţătorii, preoţii şi elevii. Începând cu sec. al XVI-lea, în sudul şi centrul Transilvaniei au fost înfiinţate fanfarele, instrumentiştii acestora contribuind prin armoniile muzicale la armonia socială a vieţii rurale. Ce poate fi mai frumos decât colindele Crăciunului rezonând la unison cu peisajul învelit în zăpadă şi cu aromele de prăjituri? Fanfara cânta în turnul din Agârbiciu atât de Crăciun, cât şi în noaptea de Anul Nou, dar şi la nunţi, baluri sau cu ocazia altor sărbători. Disonanţele istoriei, războaiele şi comunismul au adus cu sine tristul sfârşit al acestei tradiţii. Dar chiar şi fără muzică, satul cu biserica fortificată şi casele împovărate de ani vibrează la unison cu natura vie, care le înconjoară precum rama îmbracă un tablou cu atmosferă bucolică. Cheile sunt la: Curator D-na Ingeborg Petru tel.: +40758268 730 şi +40269855 143 

Agnita / Agnetheln Bazilica ridicată în sec. al XIII-lea fără turn primeşte două secole mai târziu sisteme defensive, precum catul de apărare ridicat deasupra corului şi susţinut de arce. Acesta va fi demolat în sec. al XIX-lea. Prin înălţarea navelor laterale clădirea capătă aspectul de hală. Turnul de vest, al olarilor, este prevăzut cu drum de strajă şi parapet tip „fachwerk”. Zidul de incintă a fost demolat, dar s-au păstrat turnurile de apărare: turnul de poartă sau al dogarilor, cel al făurarilor, cel al croitorilor şi cel al cizmarilor. Nu numai construcţia în sine impresionează prin detalii şi tehnici, ci şi interiorul. Aici se păstrează altarul triptic (format din trei panouri, cele laterale fiind mobile) cu aripi duble, datând din 1650, operă de artă ce continuă tradiţia altarelor pre-Reformă. Aşezarea Se spune că oraşul ar fi fost întemeiat de către Sfânta Agnes, iar mulţimea de obiective demne de atenţie sunt martori ai puterii ei ocrotitoare în lunga istorie a aşezării. Oraşul păstrează pînă astăzi datina arhaică a Paradei Lolelor, una dintre cele mai vechi şi mai importante tradiţii ale saşilor transilvăneni. Festivitatea are loc în fiecare an în luna ianuarie sau în februarie cu scopul de a izgoni iarna şi spiritele rele. În costume înfiorătoare, lolele mărşăluiesc prin oraş în zgomote de lanţuri şi cătuşe, cu bice şi roţi şi fac tot felul de farse. Pe lângă hainele negre zdrenţuite, podoaba de căpătâi a fiecărei lole este „larva”, o mască înfiorătoare acoperită cu blănuri. Turism Agnita a fost cunoscută în ultimul secol drept cea mai importantă staţie de tren pe traseul aşa-numitei „Mocăniţe”, care făcea legătura între Sibiu şi Sighişoara. În anul 2001 a fost închis şi ultimul tronson de cale ferată, iar de atunci se fac eforturi susţinute pentru lansarea unui trafic turistic sezonier cu vagoanele istorice. Pentru detalii vizitaţi:  www.sibiuagnitarailway.com www.phototour.mocanita.ro www.mocanita.ro/mh/

Alma Vii / Almen În secolul XVI biserica săsească din Alma Vii este preschimbată în biserica fortificată ce nu va fi cucerită niciodată. Sașii care locuiau aici au îmbogățit-o cu turnuri de apărare, spații de tragere și guri pentru aruncarea smoalei, astfel încât a devenit și mai capabilă să reziste invaziilor vremii. Biserica este astfel înconjurată cu un zid de incintă prevăzut cu patru turnuri de apărare, orientate spre cele patru puncte cardinale. Primul nivel al turnului clopotniţei era locuibil, fiind prevăzut cu vatră. Al doilea nivel prezintă mici bovindouri la fiecare colţ, prevăzute cu câte 3 guri de tragere, detaliu constructiv întâlnit şi în landul Thüringen din Germania. La fel de interesant de vizitat este şi turnul de poartă, construcţie masivă pe 5 niveluri, dintre care trei prevăzute cu sisteme defensive şi cu drum de strajă la ultimul nivel. Aşezarea Originea şi semnificaţia numelui aşezării nu pot fi în întregime identificate. Totuşi se presupune că au ar putea proveni din cuvîntul “almo”, care în limba germană veche înseamnă ulm sau ar putea deriva din cuvântul maghiar care desemnează mărul. În favoarea ultimului militează numeroasele livezi de pomi fructiferi din Sat şi din împrejurimile lui.În mijlocul satului, pe coama unui deal se află puternica bisericiă fortificată, care nu a fost cucerită niciodată. Se spune că Alma, soţia paznicului cetăţii este cea care ar fi văzut prima armata tătară apropiindu-se ameninţător şi pentru a le asigura sătenilor timpul necesar evacuării, s-a îmbrobodit cu zdrenţe şi şi-a mânjit faţa cu marmeladă şi funingine, îngrozind astfel atacatorii păgâni. Printre pomii plini de rod ai satului răsună şi poveşti hazlii: o tânără din sat ce lucra în Mediaş găseşte într-o bună zi în curte, zăcând fără suflare, toate gâştele stăpânilor. Cu părere de rău le jumuleşte, pentru a se folosi măcar de penele lor, iar trupşoarele neînsufleţite le aruncă la marginea râului. A doua zi, de necrezut: gâştele, goale-goluţe şi cu siguranţă cât se poate de revoltate, mărşaluiesc ţanţoş stârnind mare zarvă printre localnici. Greu au înţeles stăpânii că acestea mâncaseră vişinele folosite pentru lichior, ameţindu-se în aşa hal, încât au trecut drept moarte. Pentru a nu li se face pielea de găină, fiecare gâscă a fost îmbrăcată cu câte o rochiţă special confecţionată, ceea ce cu siguranţă a oferit o imagine cât se poate de pitorească. Activități Începând din anul 2009, Fundația Mihai Eminescu Trust (MET) are o activitate intensă în satul Alma Vii și desfășoară diferite proiecte pentru restaurarea bisericii fortificate, dar și pentru dezvoltatea satului în ansamblul său. Împreună cu parteneri internaționali a fost înființat „Centrul de interpretare a culturii tradiționale”. Mai multe informații găsiți pe site-ul  Cheile sunt la  D-na Simona Iacob tel.: +40/269/862 552 sau la biserica fortificată tel.: +40/269/862 501 

Alțâna / Alzen Bazilica romanică construită în sec. al XIII-lea a suferit modificări de-a lungul istoriei ansamblului: absida iniţială a fost înlocuită cu actualul cor gotic, de formă poligonală, nava laterală sudică primeşte o boltă barocă, nava centrală este acoperită în sec. al XV-lea cu o boltă în plasă de factură gotic târziu, iar în sec. al XIX-lea turnul clopotniţei cu drum de strajă este înlocuit cu cel de astăzi, construit în stil neogotic, odată cu sacristia. Incinta ovală cu a fost întărită cu zwinger şi 4 turnuri de apărare, amplasate în cele 4 puncte cardinale. Turnul de N s-a prăbuşit la început de sec. XX, iar părţi din incinta fortificată şi camerele de provizii au fost demolate. Așezarea Alţâna se bucură de un trecut istoric de seamă, ale cărui urme eterice s-au materializat cu trecerea timpului, dând substanţă bisericii fortificate. Utopic aşezată pe creasta unui munte, aproape de cer şi de mântuirea lui, ea face legătura dintre pământ şi bolta cerească. În apropierea localităţii se află un pârâu: apa murmură povestea unei mori misterioase, ce s-ar fi aflat la malul ei în timpuri uitate. În noaptea de Anul Nou se spune că sunete nefireşti răzbăteau din podul clădirii şi chiar din adâncul apei întunecate. Ultimul morar, fără să ştie despre aceste secrete înfiorătoare, a luat moara în arendă. În noaptea trecerii dintre ani, cuprins de groază la auzul zgomotelor, a părăsit pentru totdeauna locul necurat. În dimineaţa următoare moara dispăruse, lăsându-şi doar numele ca testament: râul poartă şi azi denumirea de “Alt-Mühlgraben” (groapa morii vechi). Câmpul unde s-ar fi aflat este numit şi acum “la moara veche”. Însă imaginea ei bizară păleşte în umbra impunătoarei biserici. Fortăreaţa a protejat viaţa locuitorilor şi în acelaş timp le-a asigurat pentru totdeauna şi existenţa în lumea veşnică. Turism La Alțâna se află un muzeu interetnic deosebit: colecția de obiecte culturale românești, săsești și maghiare invită vizitatorii la un tur instructiv. În cazul în care planificați o călătorie prin Țara Hârtibaciului, vă recomandăm o vizită și la acest muzeu. Cheile sunt la: Rosemarie Müller tel.: +40/744/105 620 Pentru siguranța D-voastră biserica nu e deschisă turiștilor.

În sec. al XIII-lea, pe un deal înconjurat strategic de pârâul Şaeş este construită o bazilică care evoluează în timp şi ajunge în zilele noastre să fie cunoscută drept faimoasa biserică fortificată din Apold. Ansamblul a supravieţuit secolelor tulburi şi s-a păstrat aproape intact. Zidurile fortificate, turnurile de apărare, cămările, toate aceste elemente mai există şi astăzi.  Biserica hală cu 3 nave datează din sec. al XV-lea, când navele laterale ale bazilicii romanice iniţiale au fost înălţate. Corul şi sacristia au fost acoperite cu bolţi, iar pereţii navelor laterale au fost înlocuiţi cu piloni octogonali. Biserica primeşte pentru prima dată un turn în partea de vest, care împreună cu nava şi corul este fortificat cu caturi de apărare ridicate între 1504 şi 1507. Din sistemele defensive din sec. XV – XVI se mai păstrează zidul de incintă exterior şi trei turnuri de apărare. Traseul zidului interior de apărare, demolat în sec. al XIX-lea, se mai poate “citi” încă din fundaţiile dezvelite. Pe partea de nord a incintei se păstrează o casă pentru provizii. În interiorul bisericii sunt de remarcat altarul clasicizat cu galerie pentru orgă din 1821, tabernacolul gotic, precum şi amvonul şi galeriile din lemn datând din 1760. În trecut exista o fantână în incinta fortificației de unde oamenii din sat puteau să își ia apă curată în timpul unui război. Unul dintre bastioane adapostea o moară care îi aproviziona pe săteni cu faină pentru a-și coace pâinea. Așezarea Asociaţia Corona, împreună cu partenerul local Asociatia CasApold, au luat în îngrijire ansamblul fortificat și se ocupă din 2004 de micile lucrări de reparaţii ca parte a unui concept durabil de conservare a clădirilor. Aici sunt incluse şi cursuri de pregătire pentru meşterii locali, care învaţând tehnicile tradiţionale de restaurare pot fi apoi implicaţi în menţinerea şi întreţinerea ansamblului. La Apold puteţi vedea pe viu sarcinile pe care persoana desemnată paznic al cetăţii le-a avut de-a lungul timpului. Acum câteva sute de ani aceasta trebuia să fie cu ochii-n patru după eventualii duşmani, să tragă clopotele şi să încălzească sala de întâlniri a comunităţii. Astăzi paznicul cetăţii pare a fi mai degrabă un fel de manager de proiect: este în acelaşi timp administrator, îngrijitor, adună fonduri destinate reparaţiilor, pregăteşte biserica pentru serviciul religios, are grijă de turişti şi organizează concerte şi alte evenimente.

Biserica actuală a fost ridicată după demolarea vechii bazilici romanice. În 1836 se construieşte aşadar o biserică sală, completată în 1867 cu un turn. Interiorul este un exemplu frumos de biserică clasicistă, în care şi-au găsit adăpost altarul din 1751 şi orga din 1816, ambele provenite din vechea bazilică. Din fortificaţii nu se păstrează decât ruine. În schimb se remarcă, de o parte şi de alta a şoselei principale, structura bine definită a satului tradiţional, cu drumuri înguste şi gospodării tipice. Aşezarea Apoldu de Sus este una dintre cele trei aşa-numite „sate ale landlerilor”, în care s-au aşezat în decursul sec. al XVIII-lea protestanţii deportaţi din Austria. Aici au putut să-şi păstreze limba şi portul, pentru că au găsit aşeazarea pustiită şi masiv depopulată, formând aşadar majoritatea conlocuitoare. Apoldu de Sus s-a dezvoltat însă începând cu sec. al XIII-lea, ajungând una dintre cele mai importante aşezări săseşti. Însă la mijlocul sec. al XVII-lea satul este incendiat şi distrus, iar în anii următori populaţia este decimată de foamete, epidemii de ciumă şi războaie. Din 1689 se păstrează un raport al preotului local asupra situaţiei disperate. Sosirea landlerilor la mijlocul sec. al XVIII-lea a adus cu sine o îmbunătăţire a situaţie economice a locului. Cheile sunt la: Fam. Meitert, în casa parohială lângă biserică tel: +40269534109 sau +40787515523 

Apoș / Abtsdorf bei Agnetheln Numele localității Apoș (Abtsdorf) are legătură cu mănăstirea cisterciană de la Cârța, în a cărei parohie se afla în secolul al XIV-lea. În Evul Mediu, biserica-sală cu cor poligonal era împrejmuită de un zid de incintă. Lucrările de fortificare au continuat în secolul al XVI-lea. Modificări structurale au fost realizate în secolul al XVIII-lea, când s-a construit pentru prima oară un acoperiș din țiglă și s-au montat ferestre noi. În final, în anul 1799 s-a încheiat construcția turnului-clopotniță, de sine stătător, sub conducerea meșterului constructor Michael Salzer din Biertan. În 1913, odată cu ridicarea clădirii școlii, au fost înlăturate ultimele fragmente ale zidului medieval de incintă. Altarul neogotic, cristelnița și orga au fost realizate în secolul al XIX-lea. Astăzi biserica este întreținută de centrul ecvestru „Villa Abbatis“, care își are sediul în fosta casă parohială. Cheile sunt la: d-l Mihai Barbu tel.: +40/724/736 025

Archita / Arkeden Din fost bazilică romanică cu trei nave se mai păstrează doar zidurile exterioare ale navei centrale. Biserica a fost refăcută în stil gotic şi i s-a adăugat un turn, după care, la începutul sec. al XVI-lea a fost fortificată prin demolarea navelor laterale şi construirea unui cat de apărare. Turnul a fost şi el întărit şi prevăzut cu nivel de apărare, iar incinta a fost prevăzută cu două ziduri de fortificaţie cu turnuri de apărare la colţuri. După incendiul din 1748, care a distrus şi satul, biserica a fost refăcută în forma ei actuală. Din acea perioadă datează şi mobilierul baroc: tribunele laterale, tribuna orgii, orga însăşi construită de celebrul Samuel Maetz, altarul şi amvonul realizate de meşterul Philippi din Sighişoara. Așezarea Cum se apărau satele transilvane de atacurile turceşti atât de frecvente în Evul Mediu? Răspunsul este uşor de aflat doar privind biserica fortificată din Archita: biserica este apărată de două ziduri de fortificaţie şi şapte turnuri de apărare. Părţi ale drumului de strajă din lemn se mai păstrează şi azi. Din clopotnița masivă se pot observa împrejurimile până departe. Între zidurile înalte de incintă şi cele masive ale bisericii nu rămâne decât un spaţiu îngust, în care sătenii se refugiau în vremuri de restrişte: pe zidul interior încă se mai văd gurile de păcură, prin care lichidul fierbinte era aruncat peste atacatori. În caz de asediu păcura putea fi încălzită în turnul clopotniţei, într-o cameră specială.Împrejurimile colinare ale Architei te poftesc să explorezi, cu atât mai mult cu cât poţi căuta ruinele vechiului sat Wordt. Legenda locală spune că întregul sat a fost pustiit de ciumă. Cu aproximativ 100 de ani în urmă s-a pierdut în negura vremurilor până şi locaţia exactă a vechiului aşezământ. Activități Proiect UE „18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 200.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Cheile sunt la: d-na Garofița Tutu tel: +40/762/976 400

Importanţa satului Aţel în Evul Mediu este lesne de perceput datorită impresionantei bazilici gotice cu transept, sacristie şi turn de vest, ridicată în mai multe etape de construcţie. Sculptura de pe pilonii navei principale datează din 1380 – prima etapă de construcţie, pe când portalul de vest, bogat ornamentat, probabil că a fost adăugat în a doua etapă de construcţie, la începutul sec. al XV-lea. Tot atunci a fost realizat şi zidul de fortificaţie, din care se mai păstrează doar câteva fragmente şi turnul de poartă. Anul 1499 încheie cea de-a treia fază de construcţie, când se execută bolţile peste nave, se înalţă corul şi se adaugă ultimele niveluri la turn. Interiorul bisericii adăposteşte o sedilie gotică târzie, iar portalul elegant al sacristiei impresionează la fel ca strana sculptată cu intarsii, datând din 1516. Așezarea Johannes Klatt, cunoscut mai degrabă ca Hansi, a fost paznicul cetăţii Aţel timp de multe decenii, timp în care a tras clopotele de trei ori zilnic. Slujba lui devenea cu mult mai dificilă în cazul în care murea cineva din sat, deoarece clopotele trebuie trase timp de o oră. Dacă se apropia o furtună, fugea de asemenea repede la turn să tragă clopotele până trecea primejdia. Astfel se poate spune că Hansi păzea satul de multe pericole.Din vârful turnului, trecând pe lângă ferestrele gotice zidite cu mult timp în urmă, pe vremea când Aţelul era încă ameninţat de aşa-numiţii “fugari” şi “incendiatori”, se văd acoperişurile de ţiglă roşiatică, urmărind unduirile drumului care părăseşte satul pierzându-se printre dealuri, spre nord. Fotografie realizată de Adrian Arsu, https://www.facebook.com/AdrianArsuFilms/ Cheile sunt la: D-na Susani Schöffend Tel.: +40754867913 

Avrig / Freck În secolul al XIII-lea, la Avrig s-a construit o bazilică romanică cu trei nave despărțite prin coloane, închinată Sf. Ecaterina. Parterul turnului-clopotniță, care servește drept nartex, are o boltă în cruce. Remarcabilul portal de vest mai păstrează fragmente ale unor sculpturi în piatră care amintesc, de exemplu, de biserica din Hosman. Pe la anul 1500, în cadrul unor lucrări de transformare a bazilicii într-o biserică-sală, navele laterale au fost înlăturate, corul a fost îndreptat, iar turnul-clopotniță a fost înălțat cu încă un nivel. În 1765, corul și nava au fost prevăzute cu bolți baroce. Din vechile fortificații se mai păstrează părți ale unei curtine ovale precum și fragmente ale unui turn de poartă. Ceasul din turn a fost primit cadou de la Guvernatorul Samuel von Brukenthal în 1770. Amvonul și baldachinul provin din secolul al XVIII-lea, iar altarul în stil baroc târziu, din 1805. Cheile sunt la: d-l Nicolae Alexan tel.: +40/743/765 412

Axente Sever / Frauendorf Biserica din Axente Sever este un martor de seamă al vremurilor grele prin care a trecut regiunea, sistemele defensive fiind prezente nu doar la zidul de incintă, ci şi la întreaga biserică: turnul masiv dintre sală şi cor datează din sec.al XIV-lea şi este prevăzut cu drum de strajă la ultimul nivel şi cu şliţuri de tragare care se termină spre interior cu nişe de tragere la primele două niveluri. Atât corului, cât şi navei bisericii le-au fost adăugate caturi de apărare prevăzute cu guri de tragere, iar între contraforţii de pe faţada de vest, care au fost şi ei întăriţi, s-au construit arce care să susţină catul de apărare. Portalul de vest era apărat de o hersă (grilaj glisant de lemn, întărit cu fier), ale cărei linii de ghidaj se mai văd şi astăzi. De-a lungul zidului de incintă se află, parţial reconstruite, cămările de alimente. Așezarea Biserica fortificată din Axente Severe a fost de-a lungul secolelor nu doar centrul vieţii religioase a aşezării, ci şi un loc sigur de păstrare a bunurilor de valoare. În numeroasele clădiri construite de-a lungul zidului de incintă fiecare familie avea propriile sale cămări în care-şi depozita grânele, carnea şi alte alimente. Porumbul nu era păstrat în gospodării, ci era adus după recoltare direct în fortificaţie, pentru a-l apăra de posibilii jefuitori. Depozitarea slăninii în aşa-numitul “turn al slăninii” se făcea după o procedură specială. Turnul era deschis familiilor doar duminca, după slujbă, iar pentru a fi siguri că nimeni nu se dedulcea la bucata altuia, fiecare familie îşi zgâria semnul propriu pe marginea proaspăt tăiată. Cămările au fost recent transformate în camere de oaspeţi şi astfel astăzi vizitatorii pot să-şi petreacă noaptea între zidurile masivei fortificaţii. Un muzeu nou amenajat povesteşte despre trecutul măreţ al cetăţii şi al satului pe care l-a vegheat mereu. Cheile sunt la: d-l Ladislau Ciocan tel.: +40/749/680 770 și d-na Ilse Constantin tel.: +40/269/847 328 Cazare: În cadrul ansamblului fortificat 4 apartamente cu 16 paturi

Băgaciu / Bogeschdorf Cetatea se află pe strada principală a localităţii. În centrul acesteia exista în jurul anului 1420 o biserică ce a fost fortificată în cursul sec. al XV-lea cu zid de incintă, turn de poartă şi trei turnuri de apărare. Pe lîngă turnul de poartă se mai păstrează azi şi bastionul de NE. La sfârşitul sec. al XV-lea bisericii i-a fost adăugat un turn clopotniţă cu portal cu şapte retrageri succesive. La scurt timp şi biserica a fost pregătită defensiv. Deasupra navei şi a corului au fost ridicate caturi de apărare sprijinite pe contraforţi. În sec. XVIII şi XIX acestea sunt treptat demolate, dar catul de apărare al clopotniţei este reconstruit în 1973. Stranele din 1533, aflate în cor sunt printre cele mai valoroase din Transilvania. Aşezarea Indiferent de momentul în care este privită cetatea, în lumina crudă a dimineţii, sub soarele puternic din miezul zilei sau în ceaţa moale a înserării, zidurile ei par a fi construite din istorie şi legende. Ridicată pe locul unei vechi basilici, biserica impresionează prin dimensiuni şi ornamentaţia bogată. Atât portalul de vest, cât şi cel de sud sunt ornate cu sculpturi de mare valoare, considerate a fi printre cele mai reuşite opere în piatră din Transilvania. Fragmente din pictura murală odată luxuriantă, reprezentând Apocalipsa, sunt expuse pe peretele de nord. Orga construită de celebrul Samuel Metz în 1804 se odihneşte în galeria sa de lemn. Impresionante sunt şi droleriile erodate ce veghează corul, măşti stranii ce par a ieşi din perete şi care au fost interpretate atât ca sfinţi, cât şi ca demoni. Cheile sunt la: d-na Susanne Sălceanu tel.: +40/740/243 853

Bălcaciu / Bulkesch Corul pe plan poligonal neregulat al bisericii din Bălcaciu a fost ridicat în sec. al XIV-lea, iar în sec. al XVI-lea a fost înălţat cu trei caturi de apărare. La partea superioară se păstrează şi azi unul dintre exemplele rare de cat de apărare din lemn. Pe partea de nord se află sacristia cu două niveluri, construită în aceeaşi perioadă. Din materialul rezultat din demolarea vechii biserici şi a zidului interior de incintă a fost ridicată actuala biserică hală cu trei nave, cu perechi de contraforţi profilaţi şi boltă semicilindrică. În 1856 se construieşte turnul cu acoperiş ascuţit. Zidul exterior de incintă, de formă circulară păstrează încă patru turnuri defensive de dimeniuni reduse şi turnul sudic de poartă. Interiorul clasicizat al bisericii se bucură de o amenajare unitară în alb şi auriu, cu puţine stucaturi. Acest lucru este valabil şi pentru orga construită în 1820 de către Samuel Maetz, dar şi pentru amvonul bogat decorat. Aşezarea Se spune despre comuna situată între Tȃrnava Mică şi Tȃrnava Mare că ar fi fost martoră a întrecerii legendare dintre cele două rȃuri. Sus, în munţii Gurghiului, fiecare apă a pus rămăşag că va ajunge prima la Blaj. Tȃrnava Mare, prevăzătoare şi înţeleaptă, a curs numai ziua, pentru a zări la timp obstacolele din calea ei şi a putea astfel să le ocolească. Surioara ei însă, tȃnără şi cuprinsă de entuziasm, s-a năpustit în vale, fără a ţine cont de bezna ce o înconjura. Astfel a pierdut întrecerea, fiind nevoită să facă mari ocolişuri şi chiar să curgă înapoi pentru a putea să evite piedicile din calea sa. Însă ambiţiei ei copilăroase îi datorăm ţinutul „mesopotamian” unde se află şi Bălcaciu, înconjurat de legende ce povestesc despre tuneluri secrete şi comori blestemate. Cioburi de ulcioare străvechi au fost găsite îngropate în ţărână şi se povesteşte că acestea ar fi fost pline cu nepreţuite comori, pe care însă necuratul le-ar fi preschimbat în cenuşă. Aurul mitic nu va putea fi găsit în acest ţinut, însă aşezarea şi tezaurul său natural etern aşteaptă să fie descoperite iarăşi şi iarăşi. Cheile sunt la: d-l Curator Friedrich Zikeli tel.: +40/258/881 985

Bărcut / Bekokten În sec.al XIX-lea, în locul bisericii medievale demolate, doi meşteri din Merghindeal ridică o biserică sală cu bolţi avela pe arce dublouri. Este păstrat însă turnul clopotniţă construit în sec. al XV-lea, prevăzut cu drum de strajă şi scări de acces la nivelurile superioare cuprinse în grosimea zidurilor. Astfel de scări, cu lăţimea de 60-70cm erau uşor de apărat de către un singur om. Fragmentele rămase din zidul de incintă medieval poartă urmele a două turnuri de apărare, precum şi golurile grinzilor ce susţineau drumul de strajă. Aşezarea “Transilvanie, mândră ţară cu puteri şi bogăţii, de Carpaţi împrejmuită, cu verdeaţă răsădită, plai cu aur şi cu vii” sunt versuri traduse de Dan Dănilă, aparţinând imnului saşilor transilvăneni. Însă în istoria localităţii nu a răsunat mereu muzica, ci şi sunetul armelor. Atacurile tătarilor au dus la construirea turnului fortificat, clădire înaltă de 36m, cu pereţi groşi de 3m. Multe legende a ţesut timpul în jurul acestui paznic. Se spune că la ridicarea lui a ajutat un uriaş mărinimos. Însă după încheierea lucrării, de frică, sătenii l-ar fi aruncat într-o fântână, a cărei gură poate fi văzută şi azi în biserică. Chiar şi numele satului este legat prin basme de un izvor al cărui nume se trage din ungurescul “Baranykur”, care înseamnă “Fântâna mielului”. În timpul unei secete groaznice un mieluşel ar fi salvat satul descoperind un izvor ce s-a păstrat până azi. Apa sa limpede a potolit setea locuitorilor secole întregi şi va potoli cu siguranţă şi setea călătorului de azi. Cheile sunt la:  d-na Cornelia Tache tel: +40/721/130 540 Deschis: vara orele 10:00-13:00 și 15:00-18:00 iarna la cerere Cazare: Camere de oaspeți din Centrul pentru Tineret Bărcut 100 paturi d-l Johannes Klein tel.: +40/268/211994 sau d-na Irmgard Oprea tel.: +40/372/748471

Batoș / Botsch Părți importante ale bisericii de astăzi provin dintr-o biserică gotică a cărei primă fază de construcție datează din secolul al XIV-lea. Această datare se bazează pe forma navelor laterale, care sugerează că prima biserică a fost o bazilică. În plus, primul preot din Batoș a fost menționat în anale încă din anul 1332. Biserica a fost puternic avariată în urma unui incendiu devastator în anul 1728. Turnul-clopotniță, construit în anul 1638 în partea de sud-est a bisericii, a avut mai puțin de suferit. Reconstrucția bisericii începută în 1781 a transformat edificiul într-unul baroc. Astfel, nava a fost acoperită cu o boltă à vela în stil baroc târziu cu ornamente rococo, iar pe cele trei părți laterale au fost ridicate tribune. La o privire mai atentă, detaliile gotice mai sunt vizibile și astăzi. Este vorba de ancadramentul gotic al ușii sacristiei, de forma ogivală a arcului triumfal sau de nișa gotică de șezut cu două locuri, aflată în peretele sudic al corului. Altarul în stil neogotic este din anul 1864; în cele trei nișe ale sale se află statui cu Isus și doi apostoli. S-au păstrat și treizeci de panouri pictate din anii 1700 în care sunt reprezentate simbolic anotimpurile și lunile anului, dar și scene biblice. Așezarea Cea mai frumoasă sărbătoare a comunității din Batoș, „Blasi” sau „Blasitag”, are loc pe 24 iunie. În toată Transilvania de altfel, aceasta a fost una dintre cele mai iubite sărbători a copiilor, zi în care tot satul se aduna în curtea parohiei. Cu câteva zile înainte, cei mai buni patru elevi din fiecare clasă își pregăteau uniformele de ofițeri cu tot cu săbii. În dimineața zilei de sărbătoare se forma marele alai, în frunte cu fanfara și apoi maiorul înconjurat de purtătorii de drapele. Maiorul era cel mai bun elev din ultimul an de școală. Acesta era călare, cu chipiu și sabie și era urmat de elevele în costum popular deschis la culoare, apoi de băieții din aceeași clasă. Ofițerii în uniforme păstrau ordinea. După masă, fetele și băieții dansau dansuri populare, iar mai târziu, fanfara satului cânta în piața din spatele căminului cultural. Numai elevilor le era permis să danseze după amiaza. Adulții puteau să privească sau să meargă la birtul de lângă popicărie. Cheile sunt la: d-l Roland Bierfeld Tel.: +40/760/373 158

Bazna / Baaßen Peste o construcţie romanică existentă se construieşte în prima jumătate a sec. al XV-lea o biserică sală cu cor poligonal. Nu se construieşte nici un turn, dar sala este supraînălţată şi acoperită cu boltă în plasă. Corul îşi păstrează bolta în cruce, iar deasupra lui se ridică trei caturi de apărare şi un drum de strajă cu parapet tip „fachwerk”. În sec. XV şi XVI ansamblul este protejat cu zid de incintă apărat de turnuri defensive, din care se păstrează doar cel de sud, care servea în acelaşi timp ca turn de poartă și clopotniţă. Mai târziu chiar şi primăria a funcţionat aici. Sistemele defensive ale corului au fost demolate în sec. al XIX-lea şi înlocuite de un acoperiş înalt în 4 ape. Pe faţada vestică se păstrează portalul pictat, provenit probabil din perioada romanică a clădirii. Orga, amvonul şi altarul provin din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, iar stranele şi tabernacolul aparţin goticului. Sedilia aparţine perioadei romanice de construcţie. Aşezarea “Miracolul apei de foc”, “Câmpia de sare”, sau “Craterul bizar” sunt doar câteva dintre atracţiile Baznei. Se povesteşte că, demult, un grup de ciobani care se odihnea lângă apa unui lac în apropierea comunei s-a hotărât să alunge frigul înţepător al nopţii aprinzând un foc. Abia a apucat prima scânteie plăpândă să lumineze feţele obosite ale bărbaţilor, când expresia lor s-a preschimbat în nedumerire şi groază: o scânteie a atins suprafaţa apei, dar în loc să se scufunde şi să-şi dea duhul, ea a înflorit, s-a înălţat, a crescut şi în câteva secunde apa roşie a lacului a fost cuprinsă de valuri de foc. Această întâmplare a stârnit atâta vâlvă, încât însuşi contele Valentin Frank von Frankenstein a redat-o liric în operele sale. Doar odată cu trecerea anilor fenomenul a putut fi explicat ştiinţific: apa sărată conţine gaze combustibile, fenomen care i-a adus Baznei faima de azi. Băile cu izvoarele sale fizioterapeutice, natura, biserica fortificată, parcul, toate oferă sănătate, oferă pace şi aventură, relaxare şi activitate, acestea variind doar în funcţie de dorinţele vizitatorului. Cheile sunt la: d-l Ioo Eugen tel: +40/742/319 267 Informații turistice: deschis: luni–vineri, orele 09.00–17.00 str. Avram Iancu e-mail: info_bazna@sibiu-turism.ro Cazare: Cazarea este posibilă in fosta casa parohială evanghelică 9 paturi, 5 dormitoare, bucătărie, debara, baie cu duș și toaletă d-l Ioo Eugen tel: +40/742/319 267 adresa: Bazna, nr. 465

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, pe o mică colină în mijlocul satului Beia a fost ridicată o biserică-sală, care inițial nu a avut turn. La începutul secolului al XVI-lea, biserica a fost fortificată, construindu-se un nivel de apărare din lemn. În aceeași perioadă s-au construit, în partea de vest, un turn-clopotniță svelt, în stil gotic și o sacristie pe peretele nordic al corului. Până în anul 1677, zidul de incintă a fost fortificat cu un turn defensiv hexagonal precum și cu trei turnuri simple. Arcul triumfal s-a prăbușit în anul 1702 în urma unui cutremur. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au fost amplasate tribune din lemn pe pereții din vest, nord și sud ai bisericii. Picturile de pe panourile acestora au un caracter rustic și scot în evidență o lume imaginară, naiv-religiosă, plină de alegorii și simboluri. În anul 1822, în nava bisericii a fost construită bolta de astăzi ornamentată cu elemente clasiciste. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost demolate două dintre turnurile simple, nivelul de apărare precum și turnul din vest. Turnul-clopotniță de astăzi a fost ridicat în 1892. Turnul din partea de sud-vest precum și o parte a zidului de incintă au fost demolate în 1900 pentru a construi o școală. În 1909 s-a prăbușit partea estică a zidului de incintă. S-au păstrat turnul hexagonal situat în partea de nord-vest și turnul din sud-est de lângă vechea casă parohială. Altarul poliptic gotic din perioada pre-reformată este expus în Biserica din Deal din Sighișoara din anul 2005. Contact Cheile sunt la d-l Wilhelm Roth Tel.: +40/767/738 175 Beia nr. 98