Biserica fortificatâ Ghimbav

Mediaş / Mediasch Ca o particularitate între celelalte catedrale de oraș din Transilvania, la Mediaș s-a păstra nu doar biserica cu hramul Sfintei Margareta, ci întregul ansamblu fortificat. Imaginea de astăzi a bisericii se datorează celor două construcții anterioare și numeroaselor faze de reconstrucție, încheiate în 1482. Doar turnul de vest a fost înălțat până la dimensiunea actuală la mijlocul sec. al XVI-lea. Interiorul bisericii, cu secțiune transversală asimetrică este o combinație de basilică și biserică hală. Prin menținerea navei laterale la înălțime redusă s-au conservat la partea superioară a zidului navei principale picturi murale medievale deosebit de valoroase. Altarul triptic din 1485 este o operă de artă din perioada anterioară Reformei. Alături de acesta au fost aduse aici multe alte altare provenite din biserici care nu mai sunt folosite sau care sunt în pericol. Biserica este înconjurată de un zid de incintă cu cinci turnuri de apărare, care adăpostește și ansamblul vechii primării, școala și casa parohială. În turnul de sud se păstrează capela Sfintei Maria unde pot fi admirate fresce pre-reformă foarte bine conservate. Curtea ansamblului este o descriere a evoluției de secole a vieții civice într-un oraș săsesc, aici fiind prezente elemente ale religiei, ale apărării, ale educației și ale administrației. Și astăzi clădirile bisericii, școlii și casei parohiale servesc încă scopului original. Așezarea Mediaşul, ridicat la rang de oraş încă din anul 1359 atrage din ce în ce mai mulţi vizitatori cu sloganul: „Mediaş. Misterele din Cetatea Luminii”. Pline de mister nu sunt doar labirintul subteran şi decoraţiunile cu simboluri solare şi detalii francmasonice, ci multe alte locuri şi întâmplări care aşteaptă să fie descoperite. Zidurile exterioare ale castelul din oraş, considerat a fi cea mai bine conservată fortificaţie urbană săsească, cuprind Biserica Sf. Margareta, vechea primărie, vechile şcoli, clădiri celebre- cum este casa în care s-a născut umanistul Stephan Ludwig Roth- şi cinci turnuri de apărare. Turnul bisericii, numit şi Turnul Trompeţilor este considerat emblema oraşului, datorită înalţimii, dar şi înclinării sale. Paznicul de aproape 70 m poartă un coif ascuţit şi patru turnuleţe, dovadă a dreptului de viaţă şi de moarte de care dispunea Mediaşul. Cheile sunt la: Oficiul Parohial Evanghelic Mediaș Piața Castelului Nr. 2, direct lângă biserică tel.: +40/269/841 962 e-mail: kastellmediasch@yahoo.de Programul este valabil doar in lunile de vara. Iarna puteti vizita biserica fortificata doar in baza unui anunt telefonic prealabil. Cazare: Casa de oaspeți a Parohiei Evanghelice Mediaș cu 27 paturi în 9 camere Programarea se face la Oficiul Parohial Mediaș tel.: +40/269/841962 sau +40/735/169484 e-mail: kastellmediasch@yahoo.de Camere de oaspeți la Kirchenkastell: 9 paturi în 3 camere Programarea se face la Oficiul Parohial Mediaș tel.: +40/269/841962 sau +40/735/169484 e-mail: kastellmediasch@yahoo.de

Șomartin / Martinsberg Pe o colină din centrul satului Șomartin a fost ridicată, în secolul al XIII-lea, o bazilică cu trei nave și cu un turn de vest. În anul 1520, comunitatea de aici a primit un sprijin financiar de la administrația Provinciei Sibiului în scopul fortificării bisericii. În cadrul lucrărilor de fortificare, deasupra corului s-a construit un nivel de apărare. Partea cea mai bine păstrată a bisericii romanice este fațada din partea de vest cu portalul și turnul. În secolul al XVIII-lea, secțiunea transversală a bazilicii a fost modificată prin înălțarea navelor laterale și zidirea unor tribune. În 1795, în partea de sud a turnului s-a construit un portic. Biserica din Șomartin fusese odinioară împrejmuită de un zid de apărare dreptunghiular și, în plus, așa cum apare într-un desen realizat de Martin Schlichting pe la 1858, a mai existat și un turn mai mic de apărare în partea de nord a turnului-clopotniță. În anul 1987 s-au făcut lucrări de consolidare la turnul-clopotniță și la camera clopotelor. Din cauza prinderii incorecte a clopotelor și ca urmare a solicitării zidăriei și lemnului, turnul a început să se balanseze. Pericolul de prăbușire a putut fi eliminat prin rigidizarea turnului cu beton armat și refacerea cadrului din lemn pentru susținerea clopotelor. Altarul baroc datat 1730 are în centru un tablou cu scena „Cina cea de taină” realizat de pictorul sibian Johann Martin Stock. Cheile sunt la: d-l Johann Lazar tel.: +40/766/724 896

Şeica Mare / Marktschelken Ridicată în sec. al XIII-lea ca basilică nefortificată cu trei nave și absidă, biserica este protejată începând cu sec. al XV-lea cu un zid de incintă cu turnuri de apărare. Mai târziu și biserica însăși a fost fortificată prin demolarea navei laterale de nord și înlocuirea planșeului de lemn al navei principale cu boltă cilindrică cu rețea de nervuri. În locul absidei a fost ridicat la mijlocul sec. al XVI-lea un cor cu închidere poligonală, care a fost înălțat cu două caturi de apărare. Fragmente de picturi ornamentale au rezistat până astăzi pe zidurile exterioare. În 1800 biserica a fost extinsă spre vest cu o treime, iar șase ani mai târziu a fost construit turnul clopotniță în partea de vest. Fortificațiile au fost demolate complet 100 de ani mai târziu. Pe partea de est a bisericii zidul de incintă a fost înlocuit de clădirea școlii. Bolta cilindrică a navei principale și bolta în cruce a navei laterale se păstrează și azi. Deosebit de valoroase sunt amvonul baroc și altarul din 1776. Aşezarea În sec. al XVI-lea Şeica Mare era o comună renumită în Transilvania, care se bucura de privilegiul de a ţine târg. În anul 1525 regele Ungariei autorizează găzduirea bâlciului de iarnă. Acest lucru constituia un privilegiu deosebit, deoarece astfel satul se afla sub protecţia nemijlocită a regelui. Iarmarocurile erau evenimente de importanţa majoră pentru societatea rurală, atrăgând meșteșugari, negustori, cumpărători și curioși din întreaga regiune. Ce tablou pitoresc: ceramică decorată, bijuterii fabuloase aşezate pe valuri şi voaluri de mătase colorată şi numeroase bucate alese. Mai mult, satul dispunea şi de dreptul de viaţă şi de moarte asupra locuitorilor săi. În acest sens a fost ridicat un stâlp al infamiei, un turnuleţ de 6m cu patru nişe, de care cei ce încălcau legile erau legaţi de gât cu inele de fier. Deşi stâlpul a fost ulterior dărâmat, el rămâne în istoria satului, precum susţine Rosel Potoradi, un simbol nemuritor al faptului că Şeica Mare a fost ridicată la nobilul rang de comună liberă cu drept de iarmaroc. Cheile sunt la: d-l Helmuth Diesing tel.: +40/762/974 365

Hetiur / Marienburg În mica aşezare de iobagi este ridicată în sec. al XV-lea o biserică sală cu cor cu închidere poligonală. Actuala clădire în stil gotic târziu primeşte în sec. al XVIII-lea un turn de vest cu platformă defensivă şi acoperiş ascuţit. După cum mărturisesc contraforţii care sprijină încă zidurile bisericii, interiorul acesteia a fost iniţial acoperit cu bolţi, înlocuite ulterior de un planşeu drept. Din zidul de incintă nu se păstrează urme. Interiorul adăposteşte lucrările valoroase a doi sighişoreni binecunoscuţi: un altar realizat în 1789 de către Johannes Folberth, iar deasupra acestuia o orgă cu prospect baroc târziu, construită în 1850 de către Samuel Binder. Aşezarea Aflată lângă „Bijuteria medievală a României“, Sighişoara, localitatea Hetiur poate fi considerată la rândul său un jiuvaer istoric. Zidurile bisericii fortificate protejează valorosul altar baroc din 1789. Rădăcinile altarului, ca loc al adoraţiei, sunt însă împlântate mult mai adânc în trecut. Denumirea se trage din lat. „alta ara“, însemnând “ridicătură” (iniţial altarul era un morman de pământ sau pietre). El simbolizează locul de întâlnire dintre om şi Dumnezeu, având în majoritatea culturilor imaginea unei mese, la care stau împreună Creatorul şi omul. În creştinism, altarul era la început o simplă masă din lemn, apoi din piatră, ajungându-se într-un final să fie ridicat deasupra mormintelor de martiri în formă de sarcofag. Cu timpul, aceste simple construcţii s-au transformat în adevărate opere de artă, cele mai importante tipuri fiind: altarul cu ciboriu (baldachin susţinut de coloane), altarul triptic (alcătuit din multiple tablouri şi panouri) şi altarul cu predelă (partea inferioară a unui tablou reprezentând scene legate de subiectul acestuia). Cheile sunt la: d-na Maria Theiss tel.: +40/265/711 155 Din păcate, în prezent biserica nu este accesibilă.

Feldioara / Marienburg Biserica evanghelică şi ruinele cetăţii Ordinului Cavalerilor Teutoni, aflate doar la un şant distanţă una de alta sunt mîndria Feldioarei. Biserica romanică de sec. XIII, cu trei nave şi turn clopotniţă prezintă o particularitate interesantă: la al doilea nivel al turnului este construită o tribună de ctitor acoperită cu boltă. În sec. al XVIII-lea turnul primeşte un nou acoperiş, construit după modelul Biserica Neagră din Braşov. Interiorul bisericii este bogat decorat, cu bolţi în cruce care sprijină în cor pe colonete cu capiteluri decorate cu motive vegetale, antropomorfice şi chiar scene biblice. Din altarul realizat înainte de Reformă se mai păstrează câteva panouri, depuse la Biserica Neagră. Din zidul de incintă se păstrează doar câteva urme, pe când zidurile cetăţii Ordinului Teuton realizate din piatră spartă şi piatră de râu încă se mai păstrează în apropiere. Zidul de incintă al acesteia din urmă avea 4m grosime şi era întărit cu patru turnuri. În incintă încă se mai pot recunoaştele urmele unei capele. Aşezarea În vechi hrisoave şi picturi va dăinui veşnic cetatea Feldioara în toată măreţia ei, aşa cum a fost clădită de către cavalerii teutoni acum mai bine de 800 de ani. La începutul sec. al XIII-lea regele Andrei al II-lea al Ungariei dăruieşte Ţara Bârsei Ordinului Teutonic, care urma să apere granița de est a imperiului în expansiune. Cavalerii primeau în schimb imunitate și dreptul la autonomie şi administraţie proprie. Papa Honorius al III-lea le aprobă chiar şi dreptul de a bune bazele unui stat. În 1211 începe construirea unei cetăți. Nobilii maghiari, simțindu-se amenințați de puterea crescândă a Ordinului, impun în 1225 evacuarea definitivă a acestuia din ținut. Localitatea este apoi preluată de către călugării cistercieni, care împreună cu sătenii încep să ridice în același secol o biserica fortificată, care va fi secole de-a rândul centrul vieții culturale și religioase a sașilor transilvani. Biserica se află nu departe de ruinele cetății cavalerilor, în mijlocul așezării. Cheile sunt la: d-l Friedrich Taus tel.: +40/722/506 613 și d-l Attila Tartler tel.: +40/755/403 740

Măgheruș / Maniersch On the valley slope, halfway up the hill above the village, stands the simple hall church of Magheruș. Free of certain stylistic features, it was probably built in the 16th century. The bell tower is made of massive stone masonry and is significantly older than the church. This assumption is supported by the narrow, long firing slits, which date back to before the appearance of firearms. From the third floor the tower is made of brick masonry, the fifth floor forms the open battlement on hanging trestles. The defense wall made of flat sandstone slabs is between three and four meters high. The gate tower probably also dates from the 16th century and was renovated in 1725 and 1814. The gate of the defense wall is open today and is overgrown by vegetation. The door to the church hangs diagonally in the hinges, windows are splintered and the plaster is crumbling. The altar is a raw stone block, over the back of which a remarkable altarpiece rises. Remarkable not for its pictorial art, but for its minimalist Protestant simplicity. The organ from 1912 was sold to Târgu Secuiesc in 1988. Cheile sunt la: Paul și Paula Chisiu Casa din spatele bisericii fortificate

Pelișor / Magarei Mica biserică sală fără turn din Pelişor a fost ridicată în sec. al XV-lea şi s-a păstrat până în prezent aproape neschimbată. Doar sala a fost prevăzută în sec. al XIX-lea cu un nou planşeu ornat cu stucaturi. În jurul anului 1500 a fost construit zidul poligonal de incintă, dotat iniţial cu patru turnuri de apărare, dintre care s-a păstrat doar impunătorul turn de poartă cu drum de strajă. În 1600 incinta a fost întărită în partea de vest, spre deal, cu un al doilea zid de apărare, care includea şi un zwinger. Construcţia măsoară şi azi peste 10m înălţime şi păstrează încă o serie de sisteme defensive, precum guri şi şliţuri de tragere. Interiorul bisericii este dominat de altarul neoclasic alb-auriu din 1832.  În schimb, orga în stil baroc târziu a fost mutată după restaurare în biserica evanghelică din Bucureşti. Aşezarea Pelişorul a fost atestat documentar pentru prima oară la mijlocul sec. al XIV-lea. Dezvoltarea aşezării a decurs mai liniştit şi mai paşnic decât în multe din satele învecinate. Acest aspect ţine şi de numărul mic de locuitori, la începutul sec. al XVI-lea localitatea numărând 50 de familii. De-a lungul timpului multe dispute au avut loc cu satul învecinat Biertan, localitate ce se extindea vertiginos. Până în sec al XIX-lea Biertanul a pretins din nou şi din nou dreptul asupra diferitelor parcele. În anul 1676 Universitatea Naţiunii Săseşti, organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni, le-a interzis sătenilor să părăsească Pelişorul fără a renunţa la întreaga lor proprietate. Scopul acestui demers a fost probabil stoparea migrării în satele vecine. Însă cu toate acestea, peste aproape 20 de ani în sat se numărau deja 15 gospodării părăsite. Spre sfârşitul sec. al XVIII-lea un incendiu a distrus o parte din satul ale cărui case erau construite încă preponderent din lemn. Numărând mai puţin de 500 de locuitori, Pelişorul este şi în prezent un loc liniştit şi contemplativ. În inima satului se află biserica fortificată, al cărei zid de incintă oferă un bun exemplu de arhitectură medievală militară. Cheile sunt la:

Mercheașa / Streitfort Din bazilica romanică din secolul al XIII-lea s-au păstrat doar nava centrală și corul pătrat. Bazilica a devenit o biserică-sală în secolul al XV-lea, după ce au fost demolate navele laterale și au fost zidite arcadele. Mai recent s-a adăugat câte un portic la intrările din nord și din sud. Biserica a fost odinioară împrejmuită de un zid defensiv de șase până la șapte metri înălțime, ridicat în prima jumătate a secolului al XVI-lea, având forma unui patrulater neregulat, cu turnuri în fiecare colț. Pe la 1800 s-au demolat unele părți ale zidului defensiv din vest pentru a construi o primărie. Un secol mai târziu a fost demolat și ceea ce mai rămăsese din zidul din vest precum și turnul din sud-vest pentru a construi o școală. De asemenea, au fost demolate turnul din partea de nord-est precum și poarta, rămânând doar turnul din sud-est. Turnul din nord-vest, transformat în donjon, s-a prăbușit mai târziu; acesta a fost înlocuit cu un turn-clopotniță între anii 1848 și 1858. Clopotul din 1570 este o donație din partea primarului Mauritius Ludwigs din Rupea. La Mercheașa s-au păstrat două statui din lemn din perioada pre-reformată, reprezentând o madonă cu un remarcabil drapaj din prima jumătate a secolului al XV-lea, precum și un crucifix mare din perioada de trecere de la gotic la Renaștere. Orga a fost confecționată de Johannes Prause în anul 1788 și mărită la zece registre de W. Hörbinger în 1887. Cheile sunt la: d-l Andreas Walter tel.: +40/786/420 646

Dacia / Stein La Dacia existase încă din secolul al XIII-lea o bazilică romanică fără turn, cu trei nave despărțite de arcade pe pilaștri. În secolul al XV-lea, aceasta a fost împrejmuită cu un zid de apărare înalt de șase până la opt metri, având forma unui patrulater neregulat. Se presupune că între acest zid și biserică a mai existat încă un zid de apărare. Când biserica a fost fortificată în jurul anului 1500, au fost demolate navele laterale și au fost zidite arcadele navei centrale precum și ferestrele din registrul superior. În plus, deasupra corului și a navei a fost ridicat un drum de strajă și un nivel de apărare. Câțiva ani mai târziu, nava a fost acoperită cu o boltă în leagăn cu penetrații, pe care se poate citi anul 1517. În 1845, locuitorii din Dacia au extins biserica către vest și au demolat nivelul de apărare precum și arcele dintre contraforturi. Odinioară, în cele patru colțuri ale zidului de apărare existau turnuri, dar, într-o perioadă mai recentă, s-a decis demolarea turnului din sud-vest pentru a construi o sală și o școală. Un al cincilea turn, turnul-clopotniță, s-a prăbușit la cutremurul din 1738, dar a fost reconstruit în 1763. Săpăturile pentru fundațiile turnului au dezvăluit o piatră cu inscripții precum și fragmente ale unui drum roman. Cheile sunt la: d-l Michael Konnerth tel.: +40/740/491 797