Biserica Fortificată Apold

În sec. al XIII-lea, pe un deal înconjurat strategic de pârâul Şaeş este construită o bazilică care evoluează în timp şi ajunge în zilele noastre să fie cunoscută drept faimoasa biserică fortificată din Apold. Ansamblul a supravieţuit secolelor tulburi şi s-a păstrat aproape intact. Zidurile fortificate, turnurile de apărare, cămările, toate aceste elemente mai există şi astăzi. 
Biserica hală cu 3 nave datează din sec. al XV-lea, când navele laterale ale bazilicii romanice iniţiale au fost înălţate. Corul şi sacristia au fost acoperite cu bolţi, iar pereţii navelor laterale au fost înlocuiţi cu piloni octogonali. Biserica primeşte pentru prima dată un turn în partea de vest, care împreună cu nava şi corul este fortificat cu caturi de apărare ridicate între 1504 şi 1507. Din sistemele defensive din sec. XV – XVI se mai păstrează zidul de incintă exterior şi trei turnuri de apărare. Traseul zidului interior de apărare, demolat în sec. al XIX-lea, se mai poate “citi” încă din fundaţiile dezvelite. Pe partea de nord a incintei se păstrează o casă pentru provizii. În interiorul bisericii sunt de remarcat altarul clasicizat cu galerie pentru orgă din 1821, tabernacolul gotic, precum şi amvonul şi galeriile din lemn datând din 1760. În trecut exista o fantână în incinta fortificației de unde oamenii din sat puteau să își ia apă curată în timpul unui război. Unul dintre bastioane adapostea o moară care îi aproviziona pe săteni cu faină pentru a-și coace pâinea.

Așezarea

Asociaţia Corona, împreună cu partenerul local Asociatia CasApold, au luat în îngrijire ansamblul fortificat și se ocupă din 2004 de micile lucrări de reparaţii ca parte a unui concept durabil de conservare a clădirilor. Aici sunt incluse şi cursuri de pregătire pentru meşterii locali, care învaţând tehnicile tradiţionale de restaurare pot fi apoi implicaţi în menţinerea şi întreţinerea ansamblului. La Apold puteţi vedea pe viu sarcinile pe care persoana desemnată paznic al cetăţii le-a avut de-a lungul timpului. Acum câteva sute de ani aceasta trebuia să fie cu ochii-n patru după eventualii duşmani, să tragă clopotele şi să încălzească sala de întâlniri a comunităţii. Astăzi paznicul cetăţii pare a fi mai degrabă un fel de manager de proiect: este în acelaşi timp administrator, îngrijitor, adună fonduri destinate reparaţiilor, pregăteşte biserica pentru serviciul religios, are grijă de turişti şi organizează concerte şi alte evenimente.