Biserica fortificatâ Dupuș

Seliștat / Seligstadt Deși nu se păstraeză aproape nimic din incinta fortificată, biserica din Seliștat impresionează ca exemplu conservat aproape intact de cetate bisericească de început de sec. al XVI-lea. În vârful unui deal de pe platoul dintre râurile Hârtibaciu și Olt se pare că s-a construit în a doua jumătate a sec. al XIV-lea o biserică sală fără turn. În 1500 corul este întărit cu contraforți, înălțat cu încă patru niveluri și protejat de un drum de strajă din lemn. Ceva mai târziu nava este acoperită cu o boltă cilindrică și primește un cat de apărare din zidărie de cărămidă și piatră. Între contraforți și zidurile bisericii se află guri de păcură. Pe partea de nord a ansamblului se păstrează încă o casă fortificată, iar pe partea de sud au fost construie vechea și noua școală, precum și căminul cultural, folosite azi ca centru pentru tineri. Interiorul simplu al bisericii a fost renovat în 2010. Așezarea Chiar şi denumirea localităţii dovedeşte că Seliştat îşi merită din plin titlul de „gură de rai a României“. Una dintre cele mai vechi colonii săseşti, localitatea purta demult numele de „Felix locus“(lat. „loc fericit”). Biserica din sat este transformată în sec. al XV-lea într-o veritabilă fortăreaţă, conservată în mare parte până azi. Drumul de strajă şi gurile de tragere ale fortificaţiei insuflă încă spaimă şi nesiguranţă, dar fără motiv: construită ca mijlocitoare între Dumnezeu şi om, devenită eroină care- apăra pe săteni de inamic, această clădire mărinimoasă este azi parte a unui centru pentru tineret. În Seliştat, atât copiii şi adolescenţii, cât şi adulţii beneficiază de şansa descoperirii unei alte lumi. Musafirii au la dispoziţe o varietate vastă de activităţi: ei pot înnopta în casa parohială de lângă fortificaţie, au ocazia să viziteze stâna şi gospodăriile tradiţionale, să străbată câmpiile călare pe timp de vară şi să savureze iarna plimbări de basm în sănii trase de cai. Cheile sunt la: d-na Lucica Duicu tel.: +40/731/430 260 Contact: Oficiul Parohia Făgăraș tel.: +40/268/211 994 seligstadt@seligstadt.ro www.seligstadt.ro www.kinderspielstadt.ro Cazare: Camere de oaspeți în Centrul de Tineret Seliștat Se oferă pensiune completă. Programarea la Oficiul Parohial Evanghelic Făgăraș tel.: +40/268/211994

Jidvei /Seiden Biserica gotică cu zid dublu de incintă și trei turnuri de apărare ridicată pe pământul greavilor în sec. al XV-lea este complet transformată patru secole mai târziu, când și catul de apărare al turnului de poartă este înlocuit de un acoperiș ascuțit. Bolțile a vela care acoperă interiorul bisericii sprijină în partea de sud pe ziduri, iar în partea de nord pe pilaștri. Între aceștia sunt construite arce “mâner de coș” pe care sprijină balconul acoperit cu bolți a vela. Orga construită în 1804 de către Samuel Maetz se află în balconul de vest. Amvonul neoclasic, cristelnița din 1801 și tabernacolul gotic completează mobilierul interior. Aşezarea Biserica fortificată din sat a fost protejată până în sec. al XIX-lea de un zid de incintă dublu, cu două turnuri de apărare și un bastion. Însă renumele localității a depășit demult nu doar aceste ziduri masive, ci chiar și granițele țării. Deși săpăturile arheologice au demonstrat că în zona Târnavelor se cultivau struguri încă de pe timpul dacilor, se spune că sașii au fost aceia ce au preschimbat boabele argintii în struguri de aur, înnobilându-i. Ambrozie, un viticultor pasionat originar din partea Rinului, ar fi obținut prin măiestrie unul dintre cele mai de seamă soiuri de vin, „Feteasca Regală”. Astăzi, podgoriile ocupă o întindere de aproximativ 1400 ha, punctate pe alocuri de istoria construită, precum mărețul castel Bethlen-Haller din Cetatea de Baltă. Ca și vinul din regiune, istoria acestuia e marcată de mister și aventură, el fiind în repetate rânduri vândut sau dăruit, ba se pare că ar fi fost chiar și pierdut la cărți. Însă un lucru este cert: pentru prezent, biserica fortificată și castelul reprezintă un câștig istoric. Cheile sunt la: d-na Frau Johanna Stoia tel.: +40/745/249 703

Jibert / Seiburg Localitatea Jibert a fost menționată documentar pentru prima dată în anul 1289 ca „villa Syberg“. În secolul al XIII-lea, comunitatea a ridicat o biserică-sală romanică cu turn de vest și cu un portal arcuit, cu remarcabile console sculptate în piatră în corul bisericii și cu ferestre încadrate în arc semicircular. Turnul clopotniță a fost transformat într-un turn masiv de apărare pe la 1450. După ce, în secolul al XVII-lea au fost făcute modificări substanțiale la clădirea bisericii, în anul 1859 a fost demolat mai întâi turnul de vest și, în anii următori, întreaga construcție. Piatra de temelie a noii biserici s-a pus în 1868. În timpul vizitei sale, episcopul Georg Daniel Teutsch din protopopiatul Rupea a scris despre comunitatea din Jibert că aceasta ridică „o nouă biserică în stil gotic, așa cum se poate ea construe aici și acum”. După 15 ani de la începerea construcției, biserica a fost sfințită. Era o biserică spațioasă cu interior clasicist. Orga Maywald provine din vechea biserică (1841/1850) și a fost transformată și mărită pentru noua biserică de Joseph Nagy, la sfârșitul anilor 1870. Cheile sunt la: d-na Annmarie Ghindea tel.: +40/742/371 305 sau la d-l Martin Albrecht tel.: +40/268/285 591

Şona / Schönau La început de sec. al XVI-lea se construieşte în Şona o biserica sală cu cor îngust, care în sec. al XIX-lea este refăcută în stil neoclasic. Anterior acestei etape este construit turnul clopotniţă, separat de biserică. Ansamblul a fost înconjurat de un zid de incintă cu turn de apărare, din care se păstreză doar ruine. Mobilarea neoclassică a interiorului cuprinde orga din 1852, precum şi amvonul şi altarul din 1847. La circa 2km şi jumătate distanţă spre sud se găseşte un teren numit „La biserica lui Martin”. Acolo s-au găsit urmele unei biserici vechi, care ar putea fi cea menţionată într-un document din 1252. Acolo se specifica că fiul greavului Martin a vândut altui greav o parte din pămîntul deţinut între cele două Târnave, pe care se aflau trei sate şi o biserică a lui Martin. Aşezarea Satul şi împrejurimile paradisiace par să se afle atât sub auspiciile strălucitorului Apollo, cât şi sub protecţia veselului Dionis, aşezarea fiind înconjurată de un peisaj armonios, propice cultivării viţei de vie. Culesul viilor nu era nicidecum privit ca o simplă muncă, ci era prilej de sărbătoare. Începea în octombrie astfel: nici nu se ridica bine roua şi întreaga familie se strângea în podgorie, aşteptând cu nerăbdare semnalul paznicului care deschidea vânătoarea de struguri cu o împuşcătură răsunătoare. Pentru aceasta primea drept răsplată tradiţionala ţuică. În timp ce părinţii lor lucrau, copiii se strângeau în jurul unui foc de tabără alimentat cu crengi şi lemn uscat şi cântau, fumau (conform tradiţiei, copiilor din Şona le era permis să fumeze în timpul recoltei – doar atunci!) şi depănau poveşti fantastice. Cheile sunt la: d-l Nelu Feldiorean tel.: +40/787/660 989 Cazare:  În fosta casa parohială Nelu Feldiorean tel: +40/787/660989 adresă: Şona, Str. Lungă 24

Cenade / Scholten Biserica-sală gotică din satul Cenade, odinioară asuprit, datează de pe la sfârșitul secolului al XV-lea. Până la mijlocul secolului al XIX-lea a existat și un turn de vest. Fragmente ale zidului oval de incintă precum și ale turnului de poartă sudic s-au păstrat până astăzi. Corul, care era în pericol de prăbușire, a fost demolat în 1906 și înlocuit cu o construcție nouă. Orga Rieger cu prospect neogotic datează din anul 1917. În anii 1930, 1980 și 1990, autoritățile bisericești și de stat au întreprins lucrări ample de consolidare precum și cercetări arheologice în biserică și la fragmentele zidului de incintă. Cheile sunt la: d-l Simon Binder tel.: +40/745/513 481 și +40/258/789 180

Sighişoara / Schäßburg The three-aisled Romanesque basilica called The Hill Church (Biserica din Deal) evolved from the chapel of an early Szekler- or Noble castle. It had a bell tower at the western side, which was later incorporated into the new hall church during alterations in the 14th century. Soon after the reformation the church was not used as a parish church anymore but as a chapel for the Saxon school. Wooden vaults replaced the Gothic vaults of the chancel end of the 19th century. On the interior walls medieval paintings were preserved and they were uncovered during the restoration works financed by the Messerschmitt Foundation in 1995. Remains of the original inventory are valuable Renaissance tombstones, the beautiful tabernacle and a carved Gothic pew. Today the church has been converted to a museum, where a variety of important altars from abandoned or endangered churches and a collection of storage chests dating to the 17th and 18th Century are on display. The former Monastery’s Church (Biserica Mănăstirii) of the Dominican order was used as parish church after the reformation as of 1555. The other buildings of the monastery were then converted to accommodate the town hall. Later in the 19th century they were dismantled by the Hungarian administration. The Gothic hall church derived from an earlier Romanesque basilica first mentioned in 1298. The four-bayed nave is followed by the long narrow chancel, which still preserves its original Gothic vault. Today the interior appears cramped because of the galleries that were built into the aisles. The original inventory is reduced to the baptismal font of bronze dating to 1440 and the splendid baroque altar of 1680. Hanging on walls and galleries there is a collection of precious carpets originating from Anatolia in eastern Turkey dating back to the 17th and 18th century. Place and surroundings Sighisoara – the “Jewel of Transylvania” – is a medieval castle town still entirely inhabited and unique in Europe. The historic center was therefore appointed in 1999 as a UNESCO World Heritage Site. Originally, the mighty fortress had 14 towers and five bastions. Nine of these towers have been preserved until today. They bear the names of the guilds that built them. Every year in July, here is organized the Medieval Festival. The historic houses of the inner city, as the “Venetian House” or the “House with deer” and the eight churches create a special atmosphere. One of them, the monastery’s church was first documented in 1298 and belonged once to the Dominican Order. A cloister it was connecting the church with its monastery. After 1550 the monastery became the seat of the town hall. It is said that the faces of the disciples in the scene of the Last Supper on the alter features similarities with the faces of the former City Council members and the pastor, which underscores the important role of the church for the religious and social life of the community. Contact: Parish Office Sighișoara, phone: +40/265/771195, address: str. Cositorarilor 13, Sighișoara Internet: www.ev-kirche-schaessburg.ro e-mail: bergkirche@elsig.ro Touristic guides are possible, groups are kindly asked to make an appointment.

Şaroş pe Târnave / Scharosch an der Kokel În sec. al XIV-lea Şaroş se putea probabil mândri cu o comunitate puternică, care a reuşit să ridice o bazilică gotică de mari dimensiuni, cu trei nave, dar fără turn. Ca toate bisericile fortificate, şi aceasta a cunoscut transformări de-a lungul secolelor, dictate de raţiuni de spaţiu şi de apărare: navele laterale au fost demolate, nava centrală şi probabil şi corul au fost fortificate, iar pe partea de vest a bisericii a fost ridicat în sec. al XVI-lea turnul clopotniţei, prevăzut iniţial cu drum de strajă pe console de lemn. Atât din punct de vedere al soluţiilor constructive, cât şi al detaliilor se poate spune că biserica fortificată prezintă destule similarităţi cu catedrala evanghelică din Sibiu. La fel de interesant este aşa-numitul “bastion rotund”, în fapt rămăşiţe ale unei capele romanice. Aşezarea În monografia localităţii Şaroş pe Târnave este redată o legendă plină de înţelepciune: apropiindu-se de localitate, primul lucru ce i se înfăţişează călătorului este cimitirul, simbol al durerii sufleteşti şi al efemerităţii umane. Totuşi odată cu intrarea în localitate, cimitirul dispare, înlocuit de un nou simbol: biserica fortificată, bastion al credinţei. În vreme ce imaginea cimitirului invocă spiritul cutremurător al morţii, lăcaşul sfânt oferă speranţă şi credinţă în viaţa veşnică. Impunătoarea clădire impresionează încă de intrare: portalul principal este flancat de pilaştrii ce susţin cu demnitate povara veacurilor. În mijlocul altarului datând din anul 1774, domină în faţa unui fundal pictat sculptura în lemn a Mântuitorului răstignit. De ambele părţi ale acestuia se află câte o statuie în mărime naturală, înfăţişându-i pe Moise şi pe Aaron. Atât aceste opere de artă, cât şi valorile spirituale ale localităţii sunt dovada unui trecut cultural bogat, care înfruntă încă secolele întru binele celor ce vor urma. Cheile sunt la: d-na Johanna Stoica în casa parohială tel.: +40/752/882 290 și +40/757/840 476

Şoarş / Scharosch bei Fogarasch Ridicată la mijlocul sec. al XV-lea, biserica gotică cu navă şi cor de aceeaşi înălțime se prea poate să fi fost construită pe locul unei foste bazilici romanice. O raritate în bisericile fortificate transilvane, la baza arcului de triumf a bisericii din Șoarș se păstrează încă urmele unui lectoriu (jube, germ. Lettner: arcadă prevăzută deasupra cu un spaţiu cu balustradă), care despărţea corul de navă precum catapeteasma ortodoxă desparte altarul de naos. Tribuna accesibilă pe scări era locul dedicat lecturilor pe teme religioase. Bisericii fortificate, care păstrează încă turnul clopotniţei, deşi redus ca înălţime, i-a fost demolat zidul de incintă la începutul secolului XX, materialul rezultat fiind folosit la ridicarea școlii, devenită și ea între timp o ruină. Pe partea de sud se păstrează încă o casă fortificată, folosită pe vremuri la păstrarea proviziilor. Aşezarea Menționat deja documentar în anul 1206, Șoarșul este una dintre cele mai vechi așezări transilvane. Aflat în mijlocul câmpurilor cultivate, care îi împestriţează  împrejurimile în sute de culori, satul nu se potriveşte nicidecum cu denumirea sa. Aceasta provine din ungurescul “saros”, ce poate fi tradus ca “noroios”, “mocirlos”. Chiar dacă cu secole în urmă s-ar fi aflat aici mlaştini, acestea au dispărut demult acoperite de câmpuri și pășuni. Ţesutul, ca meşteşug şi ca artă, a jucat un rol important în trecutul localităţii. Vara erau tunse oile, iar în funcţie de rasa acestora era obţinută o lână mai aspră sau mai mătăsoasă. Aceasta era întâi spălată şi sortată pe culori, pieptănată, aşezată caier pe furca de lemn, toarsă manual prin învârtire, înfăşurată pe fus, iar apoi depănată în ghem. Îndemânării tehnice i se alăturau apoi fantezia şi hărnicia şi toate trei iscau pulovere călduroase, veste de oblojit şalele, fulare pentru gâturi subţiri şi mănuşi de tot felul Cheile sunt la: d-l Reinhold Schindler tel.: +40/754/560 111

Șaeș / Schaas După ce biserica romanică din Șaeș s-a prăbușit în 1802, ruinele au fost complet îndepărtate, iar pe locul lor s-a ridicat o biserică hală neoclasică, cu cor îngustat și turn clopotniță în partea de vest. Noua construcție a fost terminată în 1820. Fațadele turnului și bisericii prezintă o compoziție subtilă de pilaștri și cornișe. Turnul are un acoperiș piramidal cu învelitoare din țigle glazurate colorate și coif acoperit cu tablă. Interiorul bisericii este definit de amenajarea sa unitară, uniformă, realizată într-o singură etapă de construcție. Deosebit de frumoasă este ușa de intrare, în stil empire. Din fortificație se mai păstrează ruine ale zidului de incintă, un mic turn de apărare și o casă fortificată care a fost construită probabil pentru depozitarea proviziilor și a servit drept casă de rugăciuni în timpul construirii noii biserici. Din păcate această clădire este în pericol de prăbușire. De asemenea și biserica prezintă degardări diverse, unele chiar structurale, ambele clădiri având nevoie de măsuri urgente de reparații. Aşezarea Denumirea maghiară a satului, Segesd, se trage din cuvântul „seg”, acesta putând fi tradus ca „în spatele colinei”. Totuşi, localitatea nu s-a aflat niciodată în urma istoriei, ea numărându-se în ultimii 400 de ani printre cele mai înstărite așezări săseşti din jurul Sighişoarei, proximitatea față de oraş aducându-i numeroase avantaje de-a lungul secolelor. Şcoala din Deal sighişoreană, una dintre cele mai vechi şcoli din Transilvania, poartă azi denumirea de „Liceul teoretic Josef Haltrich”. Haltrich, pedagog, filolog, preot și renumit etnograf sas a fost rectorul instituției începând cu 1869. Trei ani mai târziu renunță la funcție, devenind preot în Şaeş, unde activează până la sfârşitul vieții şi unde este şi îngropat. Numele etnografului este pus adesea în legătură cu o culegere de basme pe care a publicat-o în 1856 la Berlin prin faimosul Jacob Grimm, sub titlul „Basme populare germane din țara saşilor, Transilvania”. Cheile sunt la: d-l Gerhard Haigler tel.: +40/265/712 147