Biserica fortificatâ Zlagna

Nocrich / Leschkirch Bazilica romanică ridicată în sec. al XIII-lea este demolată la începutul sec. al XIX, după ce într-o incintă alăturată este construită în aceeaşi perioadă o biserică nouă. Făcând abstracţie de canoane, construcţia este orientată nord-sud, cu corul la nord şi turnul clopotniţei la S. Fortificaţia ridicată în sec. al XV-lea în jurul vechii biserici era întărită cu 5 turnuri de apărare şi avea un zwinger. La sfârşitul sec. al XVIII-lea numărul turnurilor ajunge la 7, dar numai pentru scurt timp: în câţiva ani mare parte din zid este demolată, materialul rezultat fiind folosit la construirea de clădiri administrative. Mobilierul interior al bisericii păstrează aspectul unitar clasicizat. Un detaliu interesant îl reprezintă îmbrăcămintea originală a tribunelor sub formă de draperie cu pliuri. Așezarea La marginea şoselei principale care traversează localitatea întemeiată în 1150 se ridică semeţ biserica fortificată, iar vis-a-vis apare o căsuţă uşor ştearsă. Imaginea ei nu este deosebit de impunătoare, însă istoria sa este demnă de toată stima, acesta fiind locul de naştere al remarcabilului baron Samuel von Brukenthal, singurul sas transilvănean ce a ocupat vreodată funcţia de Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei. Născut în 1721 în Nocrich și deedat în 1803 la Sibiu, Brukenthal studiază în Germania istoria, filosofia, teologia şi științele administrative. Începutul carierei sale strălucite este marcat de căsătoria cu fiica primarului sibian, culminând în 1753 cu audienţa acordată de către împărăteasa Maria Tereza, ce îl va numi peste câţiva ani guvernator. Pasionat colecţionar, Brukenthal s-a aflat în posesia a numeroase opere de artă, tablouri şi monezi, pe care, împreună cu o impresionantă bibliotecă, le-a păstrat în „Palatul Brukenthal” din Sibiu. Ani după moartea sa, falnicul palat a devenit în 1817 muzeu deschis publicului larg, fiind una dintre primele instituții de acest gen din Europa. Cheile sunt la: Asociația de Cercetași la casa parohială langă biserica fortficată Nadia Codreanu tel.: +40/757/260 087

Dealu Frumos / Schönberg Basilica romanică cu trei nave construită în sec. al XIII-lea a fost semnificativ modificată în 1500 prin adăugarea sistemelor defensive. Clădirea iniţială fără turn primeşte în partea de vest un donjon masiv cu cat de apărare, iar zidurile corului sunt atât de bine întărite, încât aici se poate construi un alt turn defensiv. În acelaşi timp navele laterale sunt înălţate, iar biserica capătă aspectul de hală şi este acoperită cu bolţi în plasă nervurate. Tot acum se construieşte şi zidul de incintă cu patru turnuri de colţ, probabil în locul unui sistem mai vechi. Casele fortificate din sec. XVI şi XVII au fost folosite parţial şi ca spaţii de locuit. Ansamblul este completat în partea de sud prin construirea în 1914 a casei comunale. Crucifixul din 1425, aflat deasupra arcului de triumf se pare că provine de la un altar din perioada pre-reformă. Așezarea Trecând peste dealurile împădurite de pe marginea văii pârâului Hârtibaciu dai peste satul Dealu Frumos. Zidurile albe şi acoperişurile roşiatice ale bisericii fortificate tipice Transilvaniei şi care s-au păstrat foarte bine pot fi zărite de departe. Ansamblul a fost construit în centrul satului pentru a fi uşor accesibil tuturor locuitorilor în caz de atac. Dacă rămânea suficient timp, inclusiv animalele erau adăpostite în spatele zidurilor, pentru a nu cădea în mâinile inamicilor. Alimentele, cerealele şi slănina erau depozitate şi ele în fortificaţie. În prima jumătate a sec. al XVI-lea curtea a trebuit lărgită pentru a putea adăposti populaţia în creştere a satului. 100 de ani mai târziu o altă parte a zidului a fost mutată spre exterior pentru a face mai mult loc cămărilor de provizii. La desfacerea şi rezidirea fortificaţiilor a participat întreaga comunitate, în timp ce de întreţinere se ocupau pe sectoare diferitele bresle din sat. Activități La inițiativa Universității de Arhitectura și Urbanism „Ion Mincu” din București, în biserica fortificată din Dealu Frumos a fost înființat un „Centru de Studiu pentru Arhitectura Vernaculară”. Studenții la arhitectură au posibilitatea de a desfășura, la prima mână, activități de conservare și restaurare in situ. În plus, în biserica fortificată au loc regulat evenimente pe teme de arhitectură. Astfel, atât studenții cât și vizitatorii interesați au o șansă unică de a urmării procesul de restaurare. Cheile sunt la: d-l Martin Maurer tel.: +40/749/519 312

Cisnădioara / Michelsberg Biserica din deal, aflată azi în proprietate comunală, este una dintre puţinele mărturii aproape neschimbate ale perioade romanice de construcţie din Transilvania. Mica bazilică cu trei nave a fost ridicată probabil înainte de anul 1223. Portalul de vest cu patru retrageri succesive prezintă sculpturi în piatră deosebit de frumoase. Interiorul clădirii, care astăzi adăposteşte doar un memorial dedicat celor căzuţi în Primul Război Mondial, impresionează prin stilul său contemplativ. Din ansamblul fortificat s-au păstrat doar ruine ale zidului de incintă şi turnurile lui de apărare. La fel de impresionantă este şi biserica parohială din sat, din ale cărei sisteme de fortificaţie s-a păstrat doar turnul de vest cu cat de apărare. Biserica sală în stil baroc a fost construită în anul 1764 pe fundaţiile unei construcţii anterioare gotice. Mobilierul interior, cum sunt stranele şi tribunele datează din diferite perioade ale barocului şi este decorat cu picturi rural-florale. Așezarea Legenda spune că înainte de căsătorie bărbaţii din Cisnădioara trebuiau să împingă o stâncă mare până sus, la biserica fortificată. Treabă deloc uşoară, căci cetatea este cocoţată tocmai pe vârful unui deal. Pietrele adunate astfel erau rostogolite peste duşmani, în caz de atac. O parte a acestei tradiţii încă este respectată astăzi. Mulţi tineri încă mai trudesc în ziua nunţii să urce bolovani uriaşi la cetate, pentru a-şi răscumpăra mireasa furată de la nuntă (un alt vechi obicei laic). În centrul fortificaţiei aflate deasupra satului se găseşte una dintre cele mai vechi biserici din ţară, ridicată între 1200 şi 1250. Două scări săpate în grosimea zidurilor masive urcă la rămăşiţele turnurilor care nu au fost niciodată terminate. Cisnădioara a fost unul dintre puţinele sate din Transilvania locuite aproape exclusiv de către saşi până după 1989. Turism Casa de oaspeți Elimheim: Casa de oaspeți Elimheim din Cisnădioara, în apropiere de Sibiu, este locul ideal pentru un concediu, pentru organizarea de seminarii sau pentru perioade de reculegere. Casa pune la dispoziție 38 de locuri de cazare în camere duble cu baie în clădirea principală, patru camere cu baie în clădirea nouă, precum și trei camere în casa din grădină pentru grupuri de tineri sau familii. Contact:http://www.evang.ro/einrichtungen-werke/kirchliche-einrichtungen/elimheim-michelsberg/ În plus, la Cisnădiora, există mai multe hoteluri, pensiuni precum și un camping foarte frumos și îngrijit. Informații suplimentare: www.ananas7b.de Plimbările muzicale de la Cisnădioara: „Plimbările muzicale de la Cisnădioara“ sunt una din ofertele culturale estivale din împrejurimile Sibiului. În fiecare duminică la ora 17:00, de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui august, în biserica barocă din centrul Cisnădioarei are loc un concert al unui ansamblu muzical. Concertele, inițiate în 2007 ca un mic eveniment, au devenit în ultimii ani o atracție foarte îndrăgită. Dacă la început artiștii sau ansamblurile muzicale renumite erau invitați la acest eveniment, între timp, nu mai este nevoie de invitații, căci această serie de concerte a devenit o destinație de top din sudul Transilvaniei – și este o onoare pentru un artist să participe la evenimentele din cadrul „Plimbărilor muzicale de la Cisnădioara“. La încheierea fiecărui concert, comunitatea evanghelică din Cisnădioara invită participanții în grădina primitoare a parohiei, la o cafea și hencleș. Cheile pentru acces biserica sunt aici: d-na Marion Henning tel.:+40/727/111 575 Cheile pentru acces ansamblu fortificat sunt aici: d-na Carmen Schaessburger tel:+40/726/877 782

Axente Sever / Frauendorf Biserica din Axente Sever este un martor de seamă al vremurilor grele prin care a trecut regiunea, sistemele defensive fiind prezente nu doar la zidul de incintă, ci şi la întreaga biserică: turnul masiv dintre sală şi cor datează din sec.al XIV-lea şi este prevăzut cu drum de strajă la ultimul nivel şi cu şliţuri de tragare care se termină spre interior cu nişe de tragere la primele două niveluri. Atât corului, cât şi navei bisericii le-au fost adăugate caturi de apărare prevăzute cu guri de tragere, iar între contraforţii de pe faţada de vest, care au fost şi ei întăriţi, s-au construit arce care să susţină catul de apărare. Portalul de vest era apărat de o hersă (grilaj glisant de lemn, întărit cu fier), ale cărei linii de ghidaj se mai văd şi astăzi. De-a lungul zidului de incintă se află, parţial reconstruite, cămările de alimente. Așezarea Biserica fortificată din Axente Severe a fost de-a lungul secolelor nu doar centrul vieţii religioase a aşezării, ci şi un loc sigur de păstrare a bunurilor de valoare. În numeroasele clădiri construite de-a lungul zidului de incintă fiecare familie avea propriile sale cămări în care-şi depozita grânele, carnea şi alte alimente. Porumbul nu era păstrat în gospodării, ci era adus după recoltare direct în fortificaţie, pentru a-l apăra de posibilii jefuitori. Depozitarea slăninii în aşa-numitul “turn al slăninii” se făcea după o procedură specială. Turnul era deschis familiilor doar duminca, după slujbă, iar pentru a fi siguri că nimeni nu se dedulcea la bucata altuia, fiecare familie îşi zgâria semnul propriu pe marginea proaspăt tăiată. Cămările au fost recent transformate în camere de oaspeţi şi astfel astăzi vizitatorii pot să-şi petreacă noaptea între zidurile masivei fortificaţii. Un muzeu nou amenajat povesteşte despre trecutul măreţ al cetăţii şi al satului pe care l-a vegheat mereu. Cheile sunt la: d-l Ladislau Ciocan tel.: +40/749/680 770 și d-na Ilse Constantin tel.: +40/269/847 328 Cazare: În cadrul ansamblului fortificat 4 apartamente cu 16 paturi

Ruși / Reußen Terenul pe care se află biserica fortificată din Ruşi nu a fost un aliat al primei clădiri ridicate în perioada catolică. Aceasta se prăbuşeşte şi este înlocuită în 1636 de o nouă biserică, care în ciuda reparaţiilor se va prăbuşi şi ea în 1780. Şi totuşi terenul slab de fundare va contribui, ca şi în cazul binecunoscutului turn din Pisa, la crearea faimei actualei construcţii ridicate în 1782, al cărei turn cloptniţă are o înclinare de circa 1,45m. Biserica sală are cor pătrat cu închidere poligonală şi adăposteşte mai multe piese baroce, cum sunt altarul din 1641, baldachinul amvonului din 1764 şi orga din 1805. În 1783 Daniel Knobloch pictează tăbliile balustradei tribunei cu sfinţi şi cu stema satului ţinută de doi bărbaţi îmbrăcaţi în portul tradiţional din Ruşi. Așezarea Pisa este renumit pe plan mondial pentru turnul său înclinat, pe când satul Ruşi este cunoscut doar în împrejurimi, în ciuda faptului că turnul bisericii sale este chiar mai înclinat decât cel din oraşul italian. Furtuna istoriei, uraganul timpului şi mânia naturii nu au reuşit să doboare acest gigant înalt de 72 m. Construit în 1748, a început să se încline abia peste un secol în urma unei alunecări de teren. A rezistat întreg mulţumită bazei sale stabile şi a pereţilor solizi, iar astăzi înclinaţia sa a ajuns la 1,45m, experţii susţinând ca s-ar mai putea înclina încă 100-150 cm înainte de a se prăbuşi. Acest lucru nu va avea loc în viitorul apropiat, deoarece în 1968 s-au executat lucrări de consolidare. Istoria turnului este relativ tânără, dacă e să ne gândim la vechimea caselor din sat. Şi totuși a avut destul timp să fie martor al năvălirilor tătare, al atacurilor cazace și al cotropirilor otomane. Se spune că în vremea invaziilor curuţilor satul a rămas pustiu timp de 7 ani. Legendele povestesc că în timpul acela singurul paznic al așezării a fost un câine credincios. Cheile sunt la: d-l Andreas Hihn tel.: +40/754/300 464 sau d-na Katharina Bucur tel.: +40/747/304 184

Richiș / Reichesdorf Biserica evanghelică Richiş este o apariţie cu totul deosebită în peisajul bisericilor fortificate, poate şi datorită faptului că a adăpostit o perioadă de timp un ordin monahal. Călugării au fost alungaţi de către săteni în perioada Reformei, iar biserica a revenit comunităţii. Bazilica cu 3 nave şi fără turn ridicată în sec. al XIV-lea a fost apărată de un zid de incintă cu două turnuri de apărare şi drum de strajă. Ceea ce o deosebeşte pe aceasta de alte biserici de sat este ornamentaţia bogată: portalul de vest are cinci retrageri succesive, nervurile bolţilor sprijină pe colonete şi pilaştri cu capiteluri, cheile de boltă sunt decorate cu măşti, iar mulurile ferestrelor sunt tratate difert. O altă particularitate o reprezintă arcul de triumf dublat, semn că iniţial s-a dorit aici construirea unui turn. Așezarea Înainte ca Richişul să ajungă una dintre cele mai prospere comune din ținutul Mediaşului şi înainte ca oameni harnici să întemeieze localitatea, locul era aspru şi mlăştinos. Printre trestii, sălcii şi mărăcini nu trăiau decât animalele sălbatice. În amintirea acelor timpuri a fost creat şi elegantul blazon al comunei, un bâtlan păşind graţios printr-un iaz infinit, călăuzit de Luceafăr sub un cer roşu. Păsările de baltă apar des pe blazoanele europene, lucru datorat probabil alegoriei pelicanului, acesta fiind preluat în iconografie ca simbol al Mântuitorului, al Jertfitorului. Se spune că pelicanul şi-a sfâşiat pieptul, lăsându-şi sângele fierbinte să ţâşnească printre penele albe pentru a-şi reînvia puii fără suflare. În biserica din Richiş această pasăre mitică îşi găseşte un loc de cinste pe cheia de boltă a corului, fiind doar una dintre preţioasele opere de artă din lăcaş. Pe lângă aceste opere de artă biserica este decorată cu numeroase alte sculpturi şi particularităţi deosebite, pe care curatorul Johann Schaas le prezintă cu mult spirit în timpul tururilor oferite turiştilor. Cheile sunt la: d-na Anna Gherghely tel.: +40/745/280 146 sau d-na Toni Timmermann tel.: +40/741/183 404 Cazare: Camerte de oaspeți în vechea casă parohială La Curtea Richivini: 10 paturi Toni Timmerman tel.: +40/741/183 404

Stejărișu / Probstdorf În Stejărişu s-a conservat foarte bine o biserică fortificată. După ce construcţia originală şi satul înconjurător au trebuit abandonate din cauza inundaţiilor puternice, construcţia noii biserici a început în sec. al XIV-lea. Chiar pe malul râului Hârtibaciu au fost descoperite fundaţiile unei biserici, care atestă amplasamentul istoric al satului. La câţiva kilometri, pe o mică ridicătură din centrul satului a fost ridicată noua biserică, care a fost înconjurată cu două ziduri de incintă. Cele două turnuri defensive ofereau protecţie suplimentară. Desupra navei este construit în tehnica „fachwerk” un cat de apărare. În sec. al XIX-lea comunitatea în creştere demolează zidul interior de incintă pentru a folosi pietrele la extinderea bisericii. Datorită lucrărilor ample de reparaţii, fortificaţia se află astăzi într-o stare bună de conservare. Așezarea E o minune că Stejărişu încă mai există, pentru că strămoşilor nu le-a fost deloc uşor la începuturi. În sec. al XIII-lea coloniştii germani au ajuns pe Hârtibaciu şi au pus vatra unui sat. Şi-au construit case, au desţelenit şi cultivat câmpurile şi au ridicat o biserică. După ce inundaţiile au făcut prăpăd, satul a fost distrus şi a trebuit mutat cîţiva kilometri în amonte. În timpurile acelea comunitatea nu a fost ameninţată numai de atacurile otomanilor, ci mai bine de 100 de ani a fost un teritoriu disputat de nobilii saşi şi de parohia sibiană. Şi totuşi sătenii nu s-au lăsat descurajaţi şi au rămas. Astăzi, după mai bine de 600 de ani, biserica fortificată încă stă semeaţă în mijlocul unei aşezări săseşti transilvane deosebit de pitoreşti, ca martor al acelor vremuri grele. O fundaţie austro-română susţine dezvoltarea locală şi turismul rural. Casa parohială vis-a vis de biserică pune la dipoziţie camere de oaspeţi. În fortificaţie pot fi cumpărate gemuri şi dulceţuri, miere, sucuri şi alte bunătăţi produse chiar în sat. Turism Satul Stejărișu, cunoscut mai demult sub numele de Proștea, oferă posibilități de cazare în vechea școală germană, transformată cu grijă și atenție în camere de vacanță, cu baie și bucătărie proprie. Vizitatorii pot închiria și camerele de oaspeți din casa parohială și pot servi masa la restaurantul parohiei. Vizitatorii pot cunoaște proiectul „Agramonia” în sat. www.agramonia.com Activități Finanțator Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România DescriereBiserica fortificată de mici dimensiuni din Stejărişu, amplasată pe imaşul din centrul satului, oferă imaginea unui ansamblu de arhitectură fortificată transilvăneană pitoresc şi bine păstrat. Edificiul de cult a fost construit în sec. XIV. În jurul anului 1500, biserica a fost fortificată prin intermediul unui etaj de apărare în paiantă deasupra navei bisericii, sprijinit pe bârne de lemn. În plus, a fost construit un zid de incintă simplu cu trei turnuri de apărare, din care două s-au mai păstrat integral. Informaţii suplimentare găsiţi aici. Costuri 180.000 EUR Perioadă 2010-2012 Costuri 180.000 EUR Perioada 2010-2012 Cheile sunt la: d-l Michael Gierling tel.: +40/743/093 963 Cazare: Pensiunea Agramonia Julius Fabini tel.: +40/748/644 309 holidays@agramonia.com

Meşendorf / Meschendorf Biserica sală în stil gotic timpuriu, ridicată în sec. al XIV-lea cu turn vestic şi cor poligonal a fost fortificată în 1495. Turnul primeşte un cat de apărare din lemn, la fel corul şi nava. În timp ce în urma lucrărilor de restaurare de la începutul sec. al XIX-lea sunt demolate bolţile bisericii, care se aflau în pericol de prăbuşire, turnul este păstrat în forma sa medievală. Zidul de incintă a fost prevăzut iniţial cu trei turnuri de apărare, din care două se mai păstrează şi azi şi cu zwinger în partea de sud-vest. O parte a zidului a fost demolată în 1888, pentru a creea spaţiu pentru construirea şcolii. Interiorul este dominat de tribuna pe stâlpi de lemn dezvoltată pe trei laturi şi decorată cu picturi baroce şi de altarul triptic din 1693, deasupra căruia este amplasată orga construită în 1914. Aşezarea Dacă urci pe drumul principal al Meşendorfului, sus pe deal, după pomii fructiferi şi curţile ţărăneşti ajungi la biserica fortificată. Primăvara, în perioada de înflorire a pomilor, locul e cu adevărat o încântare. Câinii latră, cocoşii cântă, iar căruţele cu cai trec molcom pe drum. Un zid simplu de fortificaţie, dar cu detalii interesante înconjoară biserica. În timpul slujbei se aud sunetele minunate ale orgii Wegenstein. Tot aici, în amvon există şi o clepsidră realizată din patru cilindri de sticlă. Aceasta permitea preotului şi congregaţiei să urmărească durata serviciului religios. Atmosfera încântătoare a satului este completată de o legendă veche. Pe Kazkes, un munte în direcţia Criţului, se spune că ar locui un spirit rău – Galopul. Oricine îndrăzneşte să meargă pe munte la miezul nopţii va fi bântuit de această groaznică apariţie. Cheile sunt la: d-na Doina Scoica tel.: +40/740/903 744

Merghindeal / Mergeln Basilica romanică de sec. XIII s-a păstrat în mare măsură, după cum se poate observa din legătura dintre nava principală şi cele laterale. Două secole mai târziu, în timpul lucrărilor de fortificare se construieşte un turn peste careul corului, prevăzut iniţial cu drum de strajă. Turnul clopotniţei şi-a păstrat drumul de strajă cu parapet tip fachwerk al catului de apărare. Acest tip de biserică fortificată cu două turnuri se găseşte şi la Dealu Frumos, un sat aflat în apropiere. Zidul de incintă cu patru colţuri a fost prevăzut cu două turnuri de apărare şi care avea la rândul lui guri de tragere şi drum de strajă. Din acesta se mai păstrează doar găurile din zid în care erau montate grinzile de susţinere. În turnul de poartă se afla şi locuinţa paznicului cetăţii. Place and surroundings Nu departe de centrul geografic al României se află micul sat Merghindeal. Pe o ridicătură din centrul lui se află puternica biserică fortificată, care păstrează încă multe elemente originale ale perioadei sale romanice târzii. Interesantă este încăperea misterioasă aflată sub biserică, construită cel mai probabil în jurul anului 1500 în cursul lucrărilor de fortificare şi care poate fi vizitată. Se povesteşte în sat că aici a început duşmănia dintre lup şi vulpe. Dumnealor şi-au propus să se desfete cu ocazia unei nunţi din Merghindeal. Lupul, ademenit de cămara doldora de bucate, se năpusteşte fără pardon şi menajamente asupra bunătăţilor. Vulpea însă măsoară întâi din priviri ferestruica prin care au intrat, pentru a se asigura că aceasta îi va folosi şi la ieşire. Prinşi asupra faptului, căci fireşte momentul acela nu întîrzie să apară, vulpea se strecoară sprintenă afară. Lupul care se înfruptase însă din belşug, nu izbuteşte să evadeze înainte de a-şi primi pedeapsa cuvenită. Se spune că de la această păţanie lupul şi vulpea nu se mai pot suferi, şi asta nu doar în Merghindeal. Cheile sunt la: d-l Marius Subțirel