Biserica fortificatâ Nemșa

Caţa / Katzendorf O basilică cu contraforţi, uşor de recunoscut după caracteristicile ei principale constituie nucleul bisericii fortificate din Caţa. Pilaştrii cu arcade din interior sunt o construcţie tipic romanică pentru relaţionarea spaţiului navei principale cu cel al navelor laterale. În registrul superior din partea de nord pot fi observate două ferestre oarbe. Corul romanic şi absida au fost reconstruite în sec. al XV-lea în stil gotic. În anul 1894, odată cu prăbuşirea turnului de vest a fost distrusă şi bolta în cruce, urmând mai târziu să fie înlocuită cu un planşeu drept. Turnul nu a mai fost reconstruit. Zidul de incintă masiv din sec. al XV-lea păstrează încă patru din cele şase turnuri înalte de apărare construite iniţial. Turnul Preotului, de formă pentagonală are vedere înspre grădina casei parohiale. Ansamblul a fost dotat încă din sec al XVII-lea cu un al doilea zid de incintă şi zwinger. Partea de nord a fost însă demolată atât în anul 1884, cât şi în 1937, materialul rezultat fiind folosit la ridicarea şcolii, respectiv a căminului cultural. Aşezarea Nu este cunoscută data exactă a întemeierii satului Caţa. În timp ce prima atestare documentară datează de la începutul sec. al XV-lea, deja din anul 1250 s-au pus în centrul localităţii bazele unei basilici romanice, care a fost mai apoi fortificată. Satul s-a dezvoltat la intersecţia a două drumuri principale, fiind astfel afectat de-a lungul timpului de incendii şi atacuri inamice. În sec. XVII-XVIII satul a fost prădat şi incendiat de şase ori. Biserica fortificată la rândul ei a fost puternic degradată de un incendiu în jurul anului 1706, iar şcoala şi casa parohială au fost arse din temelii. Caţa, cu cei circa 2.500 de locuitori ai săi este în prezent un loc paşnic şi liniştit. În casa parohială evanghelică din centrul său locuieşte sasul transilvănean Friedrich Schuller, scriitor şi producător de filme. El a restaurant gospodăria în care a locuit iniţial tatăl său, pe atunci preot în sat şi acum găzduieşte în mod regulat evenimente culturale şi literare: spre exemplu, în anul 2011 a fost decernat aici pentru prima dată premiul “Condeierul satului Caţa”. Activități De câțiva ani, satul Cața a devenit cunoscut pentru concursul de scrieri literare, care are loc în fiecare vară și care este deschis pentru toate persoanele interesate. Prietenii literaturii nu pleacă cu mâna goală: evenimentele includ lecturi și prezentări, o variată ofertă culinară, iar festivitățile se încheie cu decernarea premiului „Condeierul satului Cața”. Pentru informații suplimentare și programări, va rugăm să vă adresați direct organizatorului evenimentelor, domnul Frieder Schuller: frieder_schuller@web.de Cheile sunt la: d-na Markus Anna tel.: +40/268/248564

Dârlos / Durles Mica biserică sală fără turn din sec. al XV-lea s-a păstrat aproape intactă până astăzi. În 1500 corul a fost refăcut, iar tavanul sălii datează dintr-o fază de construcţie de sec. XIX. Din zidul iniţial de fortificaţie nu se păstrează nici o rămăşiţă. Biserica îşi datorează însemnătatea detaliilor sale constructive şi picturilor murale. Pe portalul de vest cu trei retrageri successive şi profilatură fin prelucrată se observă încă urme de pictură murală. Corul este bogat decorat cu figuri sculptate în piatră la consolele nervurilor bolţii, iar portalul sacristiei, tabernacolul şi sedilia sunt de asemenea deosebit de valoroase. S-au executat lucrări de conservare şi punere în valoare a picturile din cor, reprezentând scene biblice. Pe pereţii exteriori ai corului, odată cu picturile murale se păstrează un martor important al trecutului: “Patimile lui Hristos” înfăţişate aici prezintă analogii cu picturile murale de început de sec. XVI de la mănăstirile din Moldova. Aşezarea Denumirea săsească a satului poate fi interpretată atât ca “ţară de dor”, cât şi ca “lasă-i să trăiască acolo”. Ultima denumire este marcată de un deosebit optimism istoric: preotul Achim Sărăşan aminteşte în monografia satului de nobilul român Simion, ce ar fi stăpânit cu blândeţe asupra Durlesului în sec. al XIV-lea, fapt ce i-a determinat pe iobagii din împrejurime să se mute în sat. În structura bisericii se pot identifica mai multe perioade istorice de construcţie: clădirea a fost ridicată în sec. al XV-lea, dar mai păstrează încă elemente din perioada Imperiului Roman (aproximativ sec. al II-lea). Remarcabil este relieful unui taur cu corp de şarpe, ce se presupune că a aparţinut unui templu subteran închinat zeului Mitras, care a mântuit omenirea prin uciderea taurului primordial. Cultul mitraic a dăinuit ca religie mistică a romanilor păgâni. Cheile sunt la: d-l Gabra Alexandru tel.: +40/756/551 324

Daneş / Dunesdorf Mica biserică din Daneş este construită în 1506 în stil gotic târziu, fără turn. Acesta este nou construit în partea de vest a bisericii abia în 1927, inclusiv caturile sale de apărare, probabil din dorinţa de auto-afirmare în faţa noului stat roman ca simbol al celor 800 de ani de istorie a saşilor transilvani. Din zidul de incintă original se mai păstrează doar câteva rămăşiţe pe partea de sud şi un mic turn cu turnuleţ de strajă. Mobilarea interioară datează din perioade diferite: cristelniţa şi amvonul sunt baroce, altarul este din 1878, iar orga din 1920. Bolta care acoperă sala bisericii a fost construită în 1868. Aşezarea Daneş, aflat la doar câţiva km vest de Sighişoara a fost menţionată pentru prima dată la mijlocul sec. al XIV-lea. Rapoartele din vremurile care au urmat sunt pline de jale şi nevoie, drept pentru care s-a acordat o reducere a taxelor în perioada 1503-1507 din cauza marei sărăcii în care se afla aşezarea. În 1507 satul a fost complet înghiţit de flăcări. Nefericitul şi distrugătorul eveniment s-a repetat mai puţin de 50 de ani mai târziu, în 1555. Începutul sec. al XVII-lea a găsit aşezarea pustiită de războaie civile: în doar 15 ani numărul ţăranilor localnici scăzuse de la 90 la 7. Pentru a remedia situaţia, începând cu 1656 oricărui colonist dornic să se stabilească aici i se acordau reduceri de taxe şi alte privilegii, dar succesul a fost unul moderat. 1658 aduce cu sine atacuri otomane care distrug din nou aşezarea. Abia începând cu 1665 coloniştii porniţi din Sighişoara au putut popula din nou Daneşul. În ciuda tuturor necazurilor, biserica fortificată şi-a construit propria istorie, iar slujbele creştine începute în sec. al XVI-lea se ţin şi astăzi cu regularitate, aşa cum s-au ţinut mereu, indiferent de greutăţile sorţii. Biserica Evanghelică Daneș tel.: +40/265/773 804

Drăușeni / Draas Până la mijlocul sec. al XIII-lea se termină construcţia unei basilici romanice cu contraforţi, turn de vest şi cor cu absidă, care înlocuia biserica iniţială de sec. al XII-lea. În cursul lucrărilor de fortificare din 1494 se construiesc caturi de apărare la turn, navă şi cor, zidurile corului sunt întărite şi înălţate până la streaşina navei, iar navele laterale sunt demolate. În aceeaşi perioadă ansamblul este înconjurat cu zid de incintă de 8m înălţime şi apărat de 5 bastioane, care se păstrează până astăzi. Portalul romanic de vest este decorat cu unele dintre cele mai valoroase sculpturi în piatră din Transilvania. Din perioada romanică se păstrează ferestrele bifore din registrul superior, precum şi ferestrele rotunde zidite de deasupra acestora. Lucrările ample de restaurare care durează deja de câţiva ani au scos la iveală şi frescele păstrate pe suprafeţe extinse. Mobilierul valoros din 1638 a fost iniţial depozitat din cauza lucrărilor, iar mai târziu a fost mutat într-o altă biserică, pentru a fi păstrat în condiţii de siguranţă. Aşezarea Între zidurile de piatră ale bisericii fortificate, încărunţite de trecerea timpului, s-a născut cu sute de ani în urmă una dintre cele mai de seamă legende ale Transilvaniei. Aceasta povesteşte cum primii colonişti saşi au jurat credinţă veşnică regelui, împlântându-şi săbiile în pământul sfânt şi alcătuind astfel semnul crucii. Au prezis atunci că atâta timp cât cele două săbii vor exista pe pământ, poporul lor va apăra aceste meleaguri. Însă odată cu dispariţia armelor, va dispărea şi neamul lor din Transilvania. Spadele au fost apoi trimise în cele mai îndepărtate locuri ale regatului, una ajungând în Orăştie, cealaltă în Drăuşeni. Păstrată în biserica evanghelică şi cinstită de-a lungul timpului ca simbol al curajului şi al loialităţii poporului german, dar şi ca dovadă a măiestriei sale în făurirea armelor, spada de la Drăuşeni piere în anul 1944 în tumultul războiului. În ciuda dispariţiei lor în negura bătăliilor, cele două săbii dăinuie şi astăzi pe blazonul oraşului Sibiu: preţioasa emblemă a unui trecut nepreţuit. Cheile sunt la: d-na Ella Kosa tel.: +40/724/456 899

Dedrad / Deutsch-Zepling Vechea biserică din Dedrad a fost demolată în anul 1873. Din cauza pericolului de prăbușire, biserica fusese închisă încă dinainte. Biserica-sală nouă cu turn-clopotniță și sacristie a fost ridicată de Michael Seyfried între anii 1876 și 1884. Lucrările de construcție au fost întrerupte temporar din cauza lipsei de fonduri. Meșter constructor a fost Johann Müller din Reghin. Biserica este iluminată natural prin cele patru ferestre mari de pe fiecare latură, cea nordică și, respectiv, cea sudică. Sub ferestre se află tribunele, iar orga se află în tribuna din partea de vest susținută de două coloane din lemn. Corul este delimitat de navă printr-un arc triumfal ogival. Biserica a fost sfințită de episcopul Georg Daniel Teutsch în anul 1884. Altarul neogotic cu ornamente bogate îl înfățișează în panoul central pe Isus mergând pe apa mării. Orga, confecționată de firma Wegenstein în anul 1928, a fost distrusă în cel de-al Doilea Război Mondial. Așezarea Se estimează că în Primul Război Mondial au fost confiscate în total 43.000 de clopote de biserică în Imperiul German și Austro-Ungaria pentru a suplini uriașa lipsă de metale neferoase necesare pentru confecționarea de grenade și muniție de război. La fel ca în cazul multor comunități săsești, și locuitorii din Dedrad au pierdut două din cele trei clopote. În anul 1923, reprezentanții comunei au decis să achiziționeze două clopote noi, pentru a auzi din nou dangătul celor trei clopote. A fost contractată firma Schilling & Lattermann din Apolda, Turingia. La 20 iulie 1924, locuitorii din Dedrad au sărbătorit la gara din Reghin primirea celor două clopote noi, unul de 400 kg și celălalt de 1.600 kg. În arhivele bisericii se menționează: „Comunitatea din Dedrad, cea mai mare, cea mai disciplinată și mai harnică, dar și cea mai săsească dintre comunitățile din districtul Reghin, este și prima în care, după mulți ani, a revenit triada sunetelor clopotelor, tot ca urmare a hărniciei oamenilor. Căci să aduni 200.000 lei în plus față de celelalte poveri cunoscute, în așa scurt timp ca în Dedrad, este o virtute și o dovadă a spiritului locului, care călăuzește atât legământul religios cât și pe cel național”. Cheile sunt la: d-l Johann Göttfert tel.: +40/743/304 704

Ticușu Vechi / Deutsch-Tekes În anul 1494, comunitatea din Ticușu Vechi a primit un ajutor de opt guldeni de la administrația celor Șapte Scaune pentru construirea unei biserici. Biserica a fost ridicată pe o mică colină din centrul satului și, până în anul 1520, a fost fortificată cu un zid de apărare înalt de opt metri. Din biserica medievală din secolul al XIV-lea, care a precedat noua biserică, nu s-a mai păstrat nimic. În timpul unui cutremur din anul 1802 s-au prăbușit turnul și bolta bisericii precum și zidul de incintă. După ce biserica a fost refăcută, a început construirea unui turn-clopotniță în partea de vest. Acesta are un acoperiș piramidal cu o turlă în formă de ceapă, deasupra căreia se află un turnuleț poligonal cu bulb și fleșă. Între anii 1823 și 1827, biserica a fost transformată într-o biserică-sală în stil baroc târziu. O parte a zidului de incintă a fost demolată în 1895 pentru a se construi o școală. Altarul bisericii a fost realizat de Johann Folbarth din Sighișoara în anul 1772. Orga confecționată de Johannes Baumgartner a fost inițial destinată bisericii din Ungra. Prin modificarea ei a rezultat o combinație de altar cu orgă, fiind piesa cu cea mai mare valoare artistică din biserică. Cheile sunt la: d-l Dietmar Faff tel.: +40/744/402 181

Criț / Deutsch-Kreuz Biserica sală clasicizată cu cor şi turn clopotniţă în partea de vest, a fost ridicată între 1810 şi 1813, după ce clădirea iniţială, amintită pentru prima dată în 1270, s-a prăbuşit. Nu se cunosc prea multe despre această primă construcţie. Se presupune totuşi că este reprezentată într-un desen de pe o strană din biserică, datată 1793. Interiorul adăposteşte altarul cu galerie pentru orgă, amvonul şi cristelniţa, unele dintre acestea fiind realizate odată cu înălţarea bisericii, iar altele în 1822. Din sistemul de fortificaţii de sec. XV se păstrează zidul de incintă şi patru turnuri, in timp ce un al cincilea turn prăbuşit în 1925 nu a mai fost reconstruit. Pe partea de sud, la marginea fostului zwinger, se găsesc astăzi doar ruinele vechii şcoli săseşti. Aşezarea Biserica fortificată din satul Criţ, loc în care acum mai bine de 400 de ani a fost adoptată prima lege şcolară rurală din Transilvania, se află pe un deal în mijlocul satului. În trecut această amplasare necesita prezenţa unui paznic al cetăţii care să fi fost cizmar sau măcar un bun meşter. Aceasta pentru simplul fapt că drumul către biserică este abrupt şi pavat cu pietre rotunde de râu. Mergând să participe la slujba de duminică, multe femei îşi rupeau aici tocurile, care erau întărite pe vremuri cu potcoave de cai. Aşadar un cizmar era absolut necesar pentru a face reparaţiile cu pricina înainte de intrarea în biserică. Biserica şi satul istoric, ambele foarte bine păstrate, sunt înconjurate de un peisaj colinar idilic, ideal pentru plimbări către satele şi bisericile fortificate învecinate. Dacă doriți să trăiți istoria pe viu, veniți la Criț, unde aveți posibilităţi de cazare în câteva gospodării ţărăneşti restaurate cu multă delicateţe. Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 270.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Cheile sunt la: d-l Dietmar Depner tel.: +40/740/597 493 In lunile de vară biserica este deschisă zilnic. Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil la d-l Depner.

Daia / Denndorf Încheierea lucrărilor la biserica iniţială din Daia are loc în anul 1447, conform menţiunii de pe cheia de boltă din cor. La vremea aceea biserica nu avea turn, acesta fiind construit în partea de vest în cursul lucrărilor de fortificare de la începutul sec. al XVI-lea. Ulterior a fost demolat până la înălţimea navei. În aceeaşi perioadă de construcţie se adaugă un cat de apărare peste cor şi se construieşte zidul de incintă cu două clădiri defensive. Din cea de vest se mai păstrează doar ruine, în schimb cea estică încă se mai păstrează ca exemplu tipic de construcţie utilitară echipată cu sisteme defensive. În sec. al XIX-lea sistemele defensive încep să fie demolate rând pe rând, dar în exteriorul ansamblului se construieşte între 1829 şi 1834 o campanilă neoclasică, una dintre cele mai înalte din ţară. Sala bisericii a fost acoperită în 1884 cu un tavan drept, dar corul a păstrat bolta neogotică pe nervuri. După ce biserica nu a mai fost folosită pentru oficierea slujbelor, în interior au mai rămas tribunele şi stranele. Aşezarea La Daia se poate ajunge doar pe drumul pietruit care însoţeşte timp de câţiva kilometri pârâul Şaeş şi care trece printre păşuni întinse cu stâne şi ciobani păzindu-şi turmele de oi. De departe se vede clopotniţa bisericii evanghelice, simbol al localităţii menţionate pentru prima oară la sfârşitul sec. al XIII-lea. Documente istorice de sec. XIV lasă să se înţeleagă că în apropiere s-ar fi aflat o altă aşezare, cu numele de Daia Mică. Evoluţia satului Daia este tipică aşezărilor transilvane. La începutul  sec. al XVI-lea satul număra 72 de locuitori şi avea o moară şi o şcoală. În 1605 sătenii se apără în biserica fortificată de atacurile trupelor secuieşti aflate în trecere. La început de sec. XVIII ciuma face mai bine de 200 de victime. Astăzi amplasarea Daiei departe de traficul drumurilor aglomerate păstrează farmecul aşezării. Chiar şi în satul învecinat, Saschiz, aflat la 10 kilometri distanţă spre sud şi cu care existau pe vremuri legături strânse se poate ajunge doar pe cărările ce străbat dealurile şi câmpiile. Activităti Biserica fortificată din Daia și turnul ei cu ceas erau într-o stare avansată de degradare până  în anul 2013 când sasul transilvănean Uwe Hann a preluat inițiativa restaurării lor. El a înființat în România Asociația Șapte Brazi care, în parteneriat cu fundația germană Bona Fide International e.V. înființată anterior, a preluat îngrijirea clădirile istorice de la consistoriul districtual. Țelul său este de a proteja acest ansamblu arhitectonic unic, de a-l deschide publicului și de a-l folosi pentru evenimente culturale. În felul acesta s-au putut finanța lucrările de reparare a acoperișului și pardoselilor din turnul cu ceas precum și restaurarea ceasului. Fundația Biserici Fortificate dorește să sprijine această inițiativă: vom asigura consultanță privind conservarea bisericii fortificate, vom aduce persoanele interesate în acest sat izolat și vom atrage atenția asupra situației precare în care se află monumentul istoric. A fost elaborată deja o expertiză preliminară privind starea bisericii fortificate și suntem convinși că situația din Daia se va îmbunătăți în viitorul apropiat. Din fericire, Daia a putut fi inclusă într-un proiect de restaurare al asociației americane „Fondul ambasadorilor pentru conservare culturală” – „Ambassadors Fund for Cultural Preservation” (AFCP) care se desfășoară pe o perioadă de doi ani. AFCP sprijină păstrarea monumentelor culturale și istorice precum bisericile fortificate. Faza de implementare a proiectului începe în 2017 și vom relata despre desfășurarea lucrărilor pe pagina noastră de internet. Cheile sunt la: d-l Uwe Hann în fosta casă parohială tel.: +40/722/551 746 e-mail: office@bona-fide-ev.de

Maieruș / Nussbach În secolele XIV-XV, locuitorii din Măieruș au ridicat o biserică-sală în stil gotic cu un turn-clopotniță alăturat. În anul 1475, turnul a fost înălțat până la doisprezece metri și i-au fost zidite arcadele. Tot în secolul al XV-lea a fost ridicat un zid defensiv înalt de șase până la opt metri. Astăzi se pot vedea numai fragmente, deoarece spre sfârșitul secolului al XIX-lea o mare parte din acesta a fost demolat pentru a construi o școală. În 1573, biserica a fost puternic avariată de un incendiu și reparată superficial. Între anii 1791 și 1793, vechiul cor a fost înlăturat, iar nava bisericii a fost extinsă către est și a fost acoperită cu un tavan plat. În anul 1900, tavanul a fost tencuit și ornamentat simplu, cu stucaturi. În plus, în timpul lucrărilor ample de reconstrucție dintre anii 1791 și 1793, care aproape că au transformat complet edificiul, au fost amplasate tribune din lemn pe pereții de pe latura nordică și vestică. Turnul-clopotniță a fost supraînălțat ultima oară în 1842. Cheile sunt la: d-l Georg Foof tel.: +40/726/790 910