Biserica fortificatâ Brașov

Țigmandru / Zuckmantel Vechea biserică din Țigmandru, sat de iobagi situat pe pământul nobiliar dintre cele două Târnave, a fost demolată în anul 1851. Între anii 1865 și 1870 a fost edificată noua biserică – o biserică-sală cu turn de vest și cor încheiat cu o absidă semicirculară. Biserica se mândrește cu un altar din lemn în centrul căruia se alfă un tablou realizat de pictorul Carl Dörschlag în anul 1869. Este vorba de o reprezentare a lui Isus în Gradina Ghetsimani împreună cu un înger. Din aceeași perioadă datează și orga cu 12 registre confecționată de Samuel Binder în 1865. În biserică se mai află o cristelniță din piatră. Dintre clopotele bisericii din Țigmandru, cel mijlociu este cel mai valoros: acesta provine din perioada pre-reformată și are gravată următoarea inscipție în limba latină „O rex glorie veni cum pace“ („O, rege al Slavei, adu-ne pace!“). Celelalte două clopote sunt dintr-o perioadă mai recentă. La mijlocul anilor ’60, comunitatea religioasă din Măgheruș s-a afiliat celei din Țigmandru. În anii ’90 biserica a fost renovată și a fost sfințită din nou în 2002. Cheile sunt la: d-l Ovidiu Sinedru tel.: +40/758/523 555

Bazna / Baaßen Peste o construcţie romanică existentă se construieşte în prima jumătate a sec. al XV-lea o biserică sală cu cor poligonal. Nu se construieşte nici un turn, dar sala este supraînălţată şi acoperită cu boltă în plasă. Corul îşi păstrează bolta în cruce, iar deasupra lui se ridică trei caturi de apărare şi un drum de strajă cu parapet tip „fachwerk”. În sec. XV şi XVI ansamblul este protejat cu zid de incintă apărat de turnuri defensive, din care se păstrează doar cel de sud, care servea în acelaşi timp ca turn de poartă și clopotniţă. Mai târziu chiar şi primăria a funcţionat aici. Sistemele defensive ale corului au fost demolate în sec. al XIX-lea şi înlocuite de un acoperiş înalt în 4 ape. Pe faţada vestică se păstrează portalul pictat, provenit probabil din perioada romanică a clădirii. Orga, amvonul şi altarul provin din a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, iar stranele şi tabernacolul aparţin goticului. Sedilia aparţine perioadei romanice de construcţie. Aşezarea “Miracolul apei de foc”, “Câmpia de sare”, sau “Craterul bizar” sunt doar câteva dintre atracţiile Baznei. Se povesteşte că, demult, un grup de ciobani care se odihnea lângă apa unui lac în apropierea comunei s-a hotărât să alunge frigul înţepător al nopţii aprinzând un foc. Abia a apucat prima scânteie plăpândă să lumineze feţele obosite ale bărbaţilor, când expresia lor s-a preschimbat în nedumerire şi groază: o scânteie a atins suprafaţa apei, dar în loc să se scufunde şi să-şi dea duhul, ea a înflorit, s-a înălţat, a crescut şi în câteva secunde apa roşie a lacului a fost cuprinsă de valuri de foc. Această întâmplare a stârnit atâta vâlvă, încât însuşi contele Valentin Frank von Frankenstein a redat-o liric în operele sale. Doar odată cu trecerea anilor fenomenul a putut fi explicat ştiinţific: apa sărată conţine gaze combustibile, fenomen care i-a adus Baznei faima de azi. Băile cu izvoarele sale fizioterapeutice, natura, biserica fortificată, parcul, toate oferă sănătate, oferă pace şi aventură, relaxare şi activitate, acestea variind doar în funcţie de dorinţele vizitatorului. Cheile sunt la: d-l Ioo Eugen tel: +40/742/319 267 Informații turistice: deschis: luni–vineri, orele 09.00–17.00 str. Avram Iancu e-mail: info_bazna@sibiu-turism.ro Cazare: Cazarea este posibilă in fosta casa parohială evanghelică 9 paturi, 5 dormitoare, bucătărie, debara, baie cu duș și toaletă d-l Ioo Eugen tel: +40/742/319 267 adresa: Bazna, nr. 465

Țapu / Abtsdorf bei Mediasch Biserica fortificată din localitatea Țapu este așezată pe o colină în Podișul Secașelor. Zidul de incintă oval și realizarea lui din piatră de râu indică faptul că această construcție s-a făcut înainte de apariția armelor de foc. Judecând după sculpturile gotice, biserica a fost construită pe la 1400. Zidul de incintă, care are o înălțime de peste șase metri, mai păstrează urmele unor drumuri de strajă situate pe două niveluri. La partea interioară a zidului se pot identifica guri de tragere precum și găurile unde erau fixate grinzile care au susținut odinioară drumurile de strajă. În anul 1625, ferestrele gotice ale navei au fost înlăturate și turnul, probabil, demolat. Faptul că aici a existat un turn o dovedește grosimea zidului care încheie spațiul dreptunghiular între cor și navă. A doua transformare a avut loc în 1838, când s-a construit un portic în partea de nord – în fața intrării de astăzi –, când s-a zidit portalul din vest și s-a realizat portalul simplu din partea de sud. În Evul Mediu, lângă zidul de incintă sudic se afla o capelă care a fost însă demolată în 1852, piatra de construcție fiind utilizată pentru ridicarea unei școli. Ornamentația modestă a bisericii este o dovadă a stării economice precare a satului. Altarul baroc, simplu, datează din 1712. Cheile sunt la: d-l Cristian Biemel tel.: +40/768/080 713

Zlagna / Schlatt Nu se cunoaște nimic despre edificarea micii biserici gotice din Zlagna. Zidurile din piatră, corul cu o închidere poligonală, ferestrele semicirculare precum și deschiderile rotunde în fațada de vest indică faptul că a fost construită în secolul al XV-lea. Nu s-au găsit inscripții pe pereți și nici în arhiva parohiei nu există vreo referire la construcția bisericii. Mai târziu, în biserică s-au montat tribune pe trei laturi, iar în 1793, nava a fost acoperită cu un tavan casetat. La doi metri de clădirea bisericii, spre sud-est, se află un turn-clopotniță care și-a primit forma actuală între 1828 și 1830. Panoul central al altarului simplu de la 1670 îl prezintă pe Isus în Grădina Ghetsimani la poalele Dealului Măslinilor din Ierusalim. Tabloul altarului este flancat de două colonete pe care stau doi îngeri. Cristelnița (furată de Paște în 1997) și amvonul nu au o valoare artistică deosebită, dar sunt o dovadă a situației economice precare a locuitorilor satului, care a fost supus unor diverși stăpâni până la abolirea iobăgiei. Cheile sunt la: d-na Valerie Russu tel.: +40/758/934 193

Motiș / Mortesdorf Biserică-sală gotică din Motiș a fost construită în secolul al XIV-lea. Nava este astăzi acoperită cu un tavan plat, iar în cor s-a păstrat o boltă în cruce din perioada gotică. Arcul triumfal ogival nu este profilat. În secolul al XV-lea, biserica a fost împrejmuită de un zid defensiv poligonal fortificat cu turnuri, dintre care trei s-au păstrat până azi. Pe turnul din est este marcat anul 1648. Între 1832 și 1835, unul dintre turnurile defensive a fost supraînălțat și transformat în turn-clopotniță. O parte din zidurile de incintă au fost demolate în 1875 pentru a face loc unei școli. Zidul de incintă, care s-a păstrat, încă atinge o înălțime de trei până la patru metri în interiorul curții cetății. În comparație cu bisericile învecinate din Valea Viilor și Moșna, biserica din Motiș este mai modestă. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-au construit tribune pe trei laturi din interiorul bisericii. Pe latura nordică s-a adăugat o a doua tribună deasupra primei. Anterior, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, nava bisericii fusese prelungită către vest. În cor s-a păstrat un tabernacol înzidit. Nava bisericii și corul au șarpantele separate. Acoperișul în două ape al bisericii are în partea de vest un frumos fronton ascuțit pe care este inscripționat anul 1718. Cheile sunt la: d-na Nina Laza tel.: +40/743/416 090 sau +40/746/085 643

Marpod / Marpod La fel ca majoritatea bisericilor de pe Valea Hârtibaciului, și biserica parohială din Marpod a fost inițial o bazilică cu trei nave. De la acesta s-a păstrat un capitel romanic, care a fost încorporat în construcția primului pilastru din partea sudică a bisericii. În anii 1494 și 1504, Marpod a primit un sprijin financiar de la administrația Provinciei Sibiului a Celor Șapte Scaune pentru lucrări de construcție la turn. Din acea perioadă s-au mai păstrat unele părți ale pereților laterali ai navei bisericii și fragmente ale fortificației. Modificările din perioada 1785-1798 i-au conferit bisericii din Marpod înfățișarea de astăzi. Biserica este împrejmuită de un zid de apărare dreptunghiular, în colțurile căruia se aflau odinioară patru turnuri, dintre care azi mai există numai turnul din nord-est și cel din sud-est. Vechea primărie a fost construită în locul zidului incintei din partea de sud. Altarul format din trei părți are în centru un tablou reprezentativ pictat în anul 1926 de pictorul sibian Hans Hermann și este flancat de statuile a doi apostoli. Orga cu prospect baroc a fost confecționată în 1762 de Johannes Hahn, reparată în 1817 de Samuel Maetz și restaurată în 1985. Cheile sunt la: Wilhelm Schneider tel.: +40/269/250 465 sau +40/742/459 805 Vizitatorii sund rugate să se anunțe în prealabil.

Iacobeni / Jakobsdorf bei Agnetheln Biserica-sală gotică din Iacobeni, închinată Sf. Iacob, a fost ridicată în secolul al XIV-lea. La sfârșitul secolului al XV-lea, nava a fost acoperită cu o boltă în rețea în stil gotic târziu. Transformarea în biserică fortificată s-a făcut în jurul anului 1500, când, în partea de vest, a fost ridicat un turn masiv cu drum de strajă din lemn. Deasupra sacristiei a fost înălțat încă un turn de apărare cu cinci niveluri. Peste biserică s-a construit un nivel de apărare în consolă, susținut de 15 arcade. Din anii 1990, biserica din Iacobeni a permis accesul temporar unei alte comunități religioase spre folosință. În această perioadă s-au făcut niște modificări constructive în special la interior, care nu au respectat cerințele de protejare a monumentului. Din vechiul inventar al bisericii s-au păstrat totuși, printre altele, un epitaf al preotului Michael Schullerus (de la 1748), precum și panourile pictate ale tribunelor din secolul al XVIII-lea. Cheile sunt la: d-l Achim Vintea tel.: +40/746/707 799 sau +40/741/928 545

Apoș / Abtsdorf bei Agnetheln Numele localității Apoș (Abtsdorf) are legătură cu mănăstirea cisterciană de la Cârța, în a cărei parohie se afla în secolul al XIV-lea. În Evul Mediu, biserica-sală cu cor poligonal era împrejmuită de un zid de incintă. Lucrările de fortificare au continuat în secolul al XVI-lea. Modificări structurale au fost realizate în secolul al XVIII-lea, când s-a construit pentru prima oară un acoperiș din țiglă și s-au montat ferestre noi. În final, în anul 1799 s-a încheiat construcția turnului-clopotniță, de sine stătător, sub conducerea meșterului constructor Michael Salzer din Biertan. În 1913, odată cu ridicarea clădirii școlii, au fost înlăturate ultimele fragmente ale zidului medieval de incintă. Altarul neogotic, cristelnița și orga au fost realizate în secolul al XIX-lea. Astăzi biserica este întreținută de centrul ecvestru „Villa Abbatis“, care își are sediul în fosta casă parohială. Cheile sunt la: d-l Mihai Barbu tel.: +40/724/736 025

Slimnic / Stolzenburg Ridicată în sec. al XIV-lea pe limita de nord a pămîntului crăiesc, cetatea avea, datorită poziției sale strategice, rol de avanpost al Sibiului şi de apărare a drumului principal către Mediaş. Partea cea mai veche a puternicei fortificații este turnul clopotniță cu trei niveluri, la parterul căruia a fost amenajată o capelă gotică. Zidul de vest al cetății a fost construit din cărămidă în sec. al XV-lea şi a fost prevăzut cu metereze şi guri de tragere. În incintă a fost începută construcția unei biserici gotice, care cel mai probabil nu a fost niciodată terminată. Încă se pot identifica cu uşurință peretele de sud al navei principale şi arcadele ogivale spre nava laterală. Maşiculiurile din zidul de vest al bisericii sunt o dovadă a faptului că podul ar fi urmat să fie folosit ca platformă defensivă. Accesul în cetate se făcea printr-un tunel în NE ansamblului, iar de aici se trecea în zwingerul fântânilor, incintă ovală prăbuşită parțial în 1872. Cetatea țărănească a fost cucerită în 1529 şi 1706, iar distrugerile au vizat mai ales un al doilea zid de incintă, care cuprindea şi biserica din sat de sec. al XIV-lea. Aceasta are bolți în plasă nervurate şi adăposteşte altarul baroc de sec. al XVIII-lea, precum şi amvonul, stranele, cristelnița şi orga din aceeaşi perioadă. Cetatea țărănească, părăsită în 1719 din cauza unei epidemii de ciumă a fost folosită în sec. al XIX ca sursă de materii prime pentru alte construcții ale comunității. Așezarea În mijlocul Slimnicului, pe coama unui deal domneşte din sec. al XIV-lea renumita cetatea. Multe a văzut piatra aceasta zidită: a respins atacul turcilor din sec. al XVII-lea şi revolta curuților din sec. al XVIII-lea. Însă aceste conflicte şi-au lăsat amprenta sângerie asupra construcției, rănile şi cicatricile obținute în urma lor fiind încă vizibile. În anul 1706 curuții au dat foc acoperişului, au aruncat clopotele din turn şi au dărâmat zidurile. Peste zece ani au fost strânşi bani pentru reparații, însă o epidemie de ciumă a zădărnicit lucrările. Apoi o parte a cetății a fost dărâmată şi folosită ca material de construcții. Astăzi părți din fortificație se păstrează doar ca ruină, ceea ce însă sporește farmecul cetății. Singură pe vârf de deal, luminată de luna palidă, înconjurată de legende şi întunecată de trecerea secolelor, ruina pare să dormiteze pe veci. Cheile sunt la: d-l Preot Klaus Untch tel.: +40/724/071 860 Orarul de funcționare este valabil numai în timpul de vară.