Biserica fortificatâ Drăușeni

Metiș / Martinsdorf Pe locul bisericii medievale demolate se construieşte în sec. al XIX-lea o biserică neogotică, care face parte din aşa-numitele biserici Gustav-Adolf. Asociaţia Gustav Adolf Werk, cea mai veche asociaţie evanghelică de sprijin şi ajutor a făcut donaţii în sec. al XIX-lea pentru construirea de noi biserici în diaspora.În Metiş se păstrează din construcţia iniţială turnul de vest ridicat în secolul al XIV-lea. Din zidul de fortificaţie iniţial, apărat de 3 turnuri şi un zwinger se mai păstrează astăzi turnul de nord cu cat de apărare şi drum de strajă cu parapet tip fachwerk. Alipit turnului se află casa parohială. Pe unul dintre clopotele din Metiş, datând din sec. al XIV-lea se pot citi încă majusculele gotice. Așezarea Pastoral aşezat la poalele munţilor, învăluit confortabil în pături flauşate de verdeaţă se odihneşte de sute de ani satul Metiş. Cine s-ar fi gândit că sobra biserică fortificată, uliţele liniştite, vechile case tăcute au găzduit întâmplări pline de haz şi voie bună? Se povesteşte de exemplu o păţanie hazlie petrecută în timpul unui atac tătar. În timp ce sătenii s-au refugiat în spatele zidurilor bisericii fortificate, câţiva purcei au scăpat de sub pază şi au fugit din cetate. Stăpîna lor, o bătrână acră şi cârcotaşă a părăsit bombănind fortificaţia pentru a-i aduce înapoi. Când deodată, din tufişuri a ieşit un tătar care a înhăţat-o şi a plecat cu ea. Soţul femeii, rămas în cetate, a privit scena cu gura căscată. Figura lui bătrână cu ochi umezi exprima compasiune şi milă sfâşietoare. Cu voce tremurată şi pierdută abia a reuşit să îngaime: „Doamne Dumenzeule, bietul tătar!” Cheile sunt la: d-na Johanna Hartmann tel.: +40/269/587 122

Moardăș / Mardisch Biserica din Moardăş a fost ridicată în sec. al XV-lea ca biserică sală de factură gotică. Deosebit de valoroasă este plastica arhitecturală a corului. Nervurile bolţilor se termină cu console decorate cu multă măiestrie. La acestea se adaugă cele trei ferestre ale corului cu muluri şi menouri frumos prelucrate şi care au fost reparate în etape începând cu anul 2010. Aceste lucrări sunt parte a unui proiect de conservare a bisericii fortificate care a început în anul 2008 la iniţiativa Biroului de Coordonare Biserici Fortificate şi care a implicat diverşi parteneri. Pînă acum au fost reparate şarpanta, învelitoarea, zidurile şi faţadele. În etapele următoare urmează repararea duşumelei în navă şi cor. Scopul acţiunii este de a repara biserica în aşa măsură, încât spaţiul interior să poată fi din nou folosit în condiţii de siguranţă. Așezarea „Unele lucruri trebuie întâi să ardă, ca să aibă puterea să renască din propria cenuşă“, este un gând ce poate încolţi în mintea celor ce studiază istoria satului Moardăş. Departe de drumurile principale, micii localităţi nu i-a fost întotdeauna uşor. După o istorie fluctuantă de 5 secole, căreia anul 1860 părea să-i marcheze sfârşitul, preotul se plânge de starea precară a bisericii fortificate. Sacristia a trebuit să fie dărâmată în anul 1874. Şase ani mai târziu parohia se hotărăşte să iniţieze reparaţiile necesare, însă tocmai în timp ce bărbaţii se aflau în pădure şi tăiau copaci pentru sprijinirea clopotniţei grav degradate, aceasta se prăbuşeşte. Un cronicar local povesteşte despre secolele ce au urmat: pierderea obiceiurilor şi administrarea defectuoasă au determinat o mare parte a populaţiei să emigreze în America. Peste aproape 100 de ani şi ultimii saşi părăsesc satul, soarta bisericii lor părând astfel pecetluită. Însă în anul 2008 Biroul de Coordonare Biserici Fortificate în colaborare cu foştii localnici au lansat iniţiativa renovării edificiului. Cheile sunt la: d-l Alexandru Stanila tel.: +40/269/254 682

Șeica Mică / Kleinschelken Însemnătatea de odinioară a localităţii Șeica Mică se oglindeşte în dimensiunea impresionantă a basilicii cu trei nave ridicate în sec. al  XIV-lea. Cu trecerea timpului edificiul a fost extins şi modificat în stil gotic. A fost prevăzut cu un turn în partea de vest, supraînălţat ulterior prin adăugarea a două caturi de apărare, asemenea corului. Se păstrează două mici turnuri de apărare, în timp ce zidul dublu de fortificaţie a fost parţial demolat. Zidul de apărare interior era prevăzut în partea de vest cu un turn de poartă. Pentru ocrotirea fântânei din fortificație, vitală pentru săteni în caz de asediu, turnul bisericii şi turnul de vest au fost unite printr-un zid înalt de 14m, astfel construindu-se aşa numita „curte a fântânii“. Zidurile înconjurătoare ale acesteia au fost prevăzute cu drum şi turnuri de strajă. Interiorul bisericii a fost extins în sec. al XVIII-lea prin construirea de tribune deasupra navelor laterale. În acelaşi timp navele au fost acoperite cu planșee drepte. În schimb corul îşi păstrează până în prezent bolta gotică în cruce cu nervuri. Așezarea Denumirea de „Şeica Mică“ nu pare să i se potrivească câtuşi de puţin satului: localitatea era considerată deja din secolul al XV-lea ca fiind cea mai mare comună a Scaunului Şeica. Conform legendelor, locul a fost vizitat şi de mari personalităţi. Se spune că în timpuri îndepărtate, pe când apostolii Luca şi Pavel cutreierau ţara, aceştia ar fi poposit şi la o ogradă din Şeica Mică. Gazda primitoare le oferă înalţilor oaspeţi cele mai bune bucate: mămăligă cu smântână. Vrăjiţi de aroma caldă şi delicioasă, musafirii se interesează de numele mâncării. Amfitrioana răspunde că încă nu i s-a găsit o denumire, iar musafirii entuziasmaţi propun ca aceasta să fie numită „Paul-Lukas“ (germ. Pavel-Luca). Şi într-adevăr, în dialectul săsesc denumirea mămăligii este „Palukes“, semn că un sîmbure de adevăr se găseşte şi în această legendă. Cheile sunt la: d-na Maria Pop tel.: +40/269/514 738 sau d-na Maria Nan tel.: +40/269/514 555

Carța / Kerz Ruinele fostei abaţii nu sunt cele ale unei biserici fortificate, ci ale celei mai estice aşezări ale ordinului Cistercian şi impresionează încă prin stilul constructiv, subordonat regulilor ordinului. Mănăstirea a început să fie construită în stil romanic în 1202, dar în sec. al XIV-lea este distrusă pentru prima oară. Abia apoi este reparată şi finalizată, fără a fi însă fortificată. Acest lucru a lăsat ansamblul neprotejat în faţa atacurilor otomanilor, care îi dau foc la mijlocul sec. al XV-lea. La sfârşitul aceluiaşi secol se fac ultimele reparaţii, după care ordinul este dizolvat, iar abaţia intră sub protecţia oraşului Sibiu. Începând cu sec. al XVII-lea clădirile mănăstirii se degradează foarte mult. Pe zidurile în ruină ale bisericii se mai citesc încă urmele bazilicii cu trei nave şi transept, pe când din clădirile mănăstirii se mai păstrează doar zidul de est. Astăzi corul şi transeptul îndeplinesc rolul de biserică. Așezarea Una dintre atracţiile Cârţei o reprezintă ruinele mănăstirii fondate aici în sec. al XIII-lea de către Ordinul Cistercian. Călugării erau activ implicaţi în colonizarea regiunii, care pe atunci era slab populată. Totuşi au purtat prea puţin noroc coloniştilor aşezaţi în jurul abaţiei, mongolii şi turcii atacând mănăstirea de nenumărate ori. Una dintre legende povesteşte despre locuitorii Cârţei care au fugit în pădure de teama turcilor, luând cu ei ca provizii “Boflisch” – denumirea săsească a slăninii. Un trădător a dezvăluit turcilor locul în care se ascundeau oamenii. Pe când duşmanii se apropiau, sătenii au tăiat copacii de la marginea pădurii şi au ridicat din ei un perete. Disperaţi au aruncat şi “Boflisch”-ul deasupra. Turcii nu au fost impresionaţi şi au dat foc peretelui de lemn. Dar când focul a aprins slănina, mirosul a fost groaznic. Turcii, care consideră porcul un animal impur au părăsit dezgustaţi locul bătăliei. Şi aşa oamenii din Cârţa au fost salvaţi de mâncarea lor preferată. Până în ziua de azi numele locului a rămas “Marginea Boflisch”. Cheile sunt la: d-l Michael Reger tel.: +40/787650 365

Hamba / Hahnbach Doar zidăria turnului bisericii sală din Hamba se mai păstrează din perioada romanică a construcţiei. Turnul a fost probabil reparat după distrugerea bisericii din anul 1493 şi întărit cu un drum de strajă din lemn, în timp ce biserica nu a mai fost reconstruită, ci doar înconjurată cu un zid defensiv. Noua construcţie a bisericii din 1749 a durat doar până în 1830, când a fost înlocuită de actuala clădire, zidul de apărare trebuind să-i facă loc acesteia. Mica biserică clasicizată, armonios proporţionată nu mai este folosită astăzi, mobilierul ei incluzând tribunele de lemn, amvonul şi stranele fiind mutat în altă parte. Așezarea Atestat pentru prima oară în anul 1337, satul s-a aflat peste mai puţin de 200 de ani pe punctul de a fi şters de pe faţa pământului, suferind un devastator atac otoman. Din bazilica romanică puternic degradată s-a păstrat şi a putut fi reparat doar turnul, lângă acesta construindu-se o nouă navă, care la rândul ei a fost înlocuită în sec. al XVII-lea de actuala clădire. Fără a se afla sub ameninţarea războaielor sau a focului şi mult mai trainice decât pereţii de piatră sunt numeroasele tradiţii săseşti, cum ar fi folosirea regulată în perioada Crăciunului a aşa-numitului „Lichtert“(germ. Licht: lumină). Acesta era un sfeşnic din lemn de formă ovală, bogat împodobit cu globuri strălucitoare şi beteală. Când lumânările sale erau aprinse în biserica întunecată, comunitatea sau corul începeau să cânte colinde. Acest obicei a fost păstrat până de curând în Hamba, dar s-a pierdut odată cu emigrarea saşilor. Se păstrează însă până astăzi biserica satului, a cărei istorie construită a lăsat urme valoroase, ce merită vizitate. Activităti Din primăvara anului 2015, asociația „Melikoleg“ a înființat o școală de apicultură ecologică. Aici se țin diferite cursuri pentru începători, dar și pentru avansați. Oferta de cursuri este variată: creștea albinelor și obținerea mierii, combaterea dăunătorilor în mod natural, folosirea mierii și a produselor apicole în scopuri curative precum și marketing. În plus, se pot cumpăra diferite sortimente de miere biologică direct de la producător. Mai multe informații și evenimente găsiți pe site-ul www.miereecologica.ro Cheile sunt la: d-l Wilhelm Tartler tel.: +40/269/543 609 sau: +40/749/417 077 Wilhelm Tartler vinde miere ecologică de arome diverse din producție proprie Internet: www.miereecologica.ro

Alțâna / Alzen Bazilica romanică construită în sec. al XIII-lea a suferit modificări de-a lungul istoriei ansamblului: absida iniţială a fost înlocuită cu actualul cor gotic, de formă poligonală, nava laterală sudică primeşte o boltă barocă, nava centrală este acoperită în sec. al XV-lea cu o boltă în plasă de factură gotic târziu, iar în sec. al XIX-lea turnul clopotniţei cu drum de strajă este înlocuit cu cel de astăzi, construit în stil neogotic, odată cu sacristia. Incinta ovală cu a fost întărită cu zwinger şi 4 turnuri de apărare, amplasate în cele 4 puncte cardinale. Turnul de N s-a prăbuşit la început de sec. XX, iar părţi din incinta fortificată şi camerele de provizii au fost demolate. Așezarea Alţâna se bucură de un trecut istoric de seamă, ale cărui urme eterice s-au materializat cu trecerea timpului, dând substanţă bisericii fortificate. Utopic aşezată pe creasta unui munte, aproape de cer şi de mântuirea lui, ea face legătura dintre pământ şi bolta cerească. În apropierea localităţii se află un pârâu: apa murmură povestea unei mori misterioase, ce s-ar fi aflat la malul ei în timpuri uitate. În noaptea de Anul Nou se spune că sunete nefireşti răzbăteau din podul clădirii şi chiar din adâncul apei întunecate. Ultimul morar, fără să ştie despre aceste secrete înfiorătoare, a luat moara în arendă. În noaptea trecerii dintre ani, cuprins de groază la auzul zgomotelor, a părăsit pentru totdeauna locul necurat. În dimineaţa următoare moara dispăruse, lăsându-şi doar numele ca testament: râul poartă şi azi denumirea de “Alt-Mühlgraben” (groapa morii vechi). Câmpul unde s-ar fi aflat este numit şi acum “la moara veche”. Însă imaginea ei bizară păleşte în umbra impunătoarei biserici. Fortăreaţa a protejat viaţa locuitorilor şi în acelaş timp le-a asigurat pentru totdeauna şi existenţa în lumea veşnică. Turism La Alțâna se află un muzeu interetnic deosebit: colecția de obiecte culturale românești, săsești și maghiare invită vizitatorii la un tur instructiv. În cazul în care planificați o călătorie prin Țara Hârtibaciului, vă recomandăm o vizită și la acest muzeu. Cheile sunt la: Rosemarie Müller tel.: +40/744/105 620 Pentru siguranța D-voastră biserica nu e deschisă turiștilor.

Ighişu Nou / Eibesdorf Biserica fortificată din Ighişul Nou, construită în sec. XIV-XV a fost iniţial o biserică sală gotică, fără turn, cu un cor îngust. Corul a fost supraînălţat la sfârşitul sec al XV-lea prin adăugarea unui cat de apărare. În sala din faţă a fost ridicat un turn, scările fiind săpate în grosimea zidurilor. Micul turn octagonal din partea de nord, în care se găsesc acum scările de acces a fost construit mai târziu. Asemeni multor biserici din zona Mediaşului, şi aceasta a fost bogat decorată cu sculpturi în piatră deosebit de valoroase: trandafiri înfloritori la mulurile ferestrelor corului şi la portalul de vest cu profilatură bogat ornamentată. Impunătorul turn de apărare de vest are încă acoperişul iniţial în patru ape şi catul de apărare din lemn. Biserica este înconjurată de un zid de fortificaţie complet din care fac parte ruinele unei case de provizii fortficate la nord, iar la sud un bastion în formă de potcoavă ce închide zwingerul îngust. Așezarea Ighişu Nou se află într-o vale secundară a râului Târnava Mare. Un bazin de scurgere a apelor formează graniţa naturală către valea Moşnei. În mod curios limita parohiei este totuşi întreruptă într-un singur loc. Se spune că odată calul unui călăreţ imperial a căzut aici de pe un pod stricat şi şi-a rupt piciorul. Oamenii din Moşna au vrut să scape de responsabilitate şi au pretins că podul ar fi ridicat pe terenul Ighişului Nou. De atunci zona aparţine comunităţii acestuia.De-a lungul secolelor sătenii şi-au asigurat traiul din vinificaţie, agricultură, creşterea animalelor şi din livezile de fructe. Satul era prosper şi astfel a putut plăti pentru lucrările de înfrumuseţare a bisericii cu numeroase sculpturi arhitecturale şi ornamente, precum şi pentru împrejmuirea ei cu un zid puternic.Doar după cel de-al doilea război mondial fermierii au devenit navetişti şi muncitori în fabricile de lângă Mediaş. Numeroasele ferme din Ighişu Nou mai povestesc încă despre timpuri apuse în care agricultura era încă principala sursă de venit, timpuri în care arareori se întâmpla ca cineva să părăsească satul pe drumurile şerpuite ale văii. Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 190.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Cheile sunt la: d-na Monica Aldea tel.: +40/765/038 408 Cazare: Camere de oaspeți în vechea casă parohială: 6 camere cu 26 paturi d-na Monica Aldea tel.: +40/765/038 408

Archita / Arkeden Din fost bazilică romanică cu trei nave se mai păstrează doar zidurile exterioare ale navei centrale. Biserica a fost refăcută în stil gotic şi i s-a adăugat un turn, după care, la începutul sec. al XVI-lea a fost fortificată prin demolarea navelor laterale şi construirea unui cat de apărare. Turnul a fost şi el întărit şi prevăzut cu nivel de apărare, iar incinta a fost prevăzută cu două ziduri de fortificaţie cu turnuri de apărare la colţuri. După incendiul din 1748, care a distrus şi satul, biserica a fost refăcută în forma ei actuală. Din acea perioadă datează şi mobilierul baroc: tribunele laterale, tribuna orgii, orga însăşi construită de celebrul Samuel Maetz, altarul şi amvonul realizate de meşterul Philippi din Sighişoara. Așezarea Cum se apărau satele transilvane de atacurile turceşti atât de frecvente în Evul Mediu? Răspunsul este uşor de aflat doar privind biserica fortificată din Archita: biserica este apărată de două ziduri de fortificaţie şi şapte turnuri de apărare. Părţi ale drumului de strajă din lemn se mai păstrează şi azi. Din clopotnița masivă se pot observa împrejurimile până departe. Între zidurile înalte de incintă şi cele masive ale bisericii nu rămâne decât un spaţiu îngust, în care sătenii se refugiau în vremuri de restrişte: pe zidul interior încă se mai văd gurile de păcură, prin care lichidul fierbinte era aruncat peste atacatori. În caz de asediu păcura putea fi încălzită în turnul clopotniţei, într-o cameră specială.Împrejurimile colinare ale Architei te poftesc să explorezi, cu atât mai mult cu cât poţi căuta ruinele vechiului sat Wordt. Legenda locală spune că întregul sat a fost pustiit de ciumă. Cu aproximativ 100 de ani în urmă s-a pierdut în negura vremurilor până şi locaţia exactă a vechiului aşezământ. Activități Proiect UE „18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 200.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Cheile sunt la: d-na Garofița Tutu tel: +40/762/976 400