Biserica fortificatâ Valea Lungă

Șoala / Schaal Biserica fortificată din Șoala se află pe o colină din mijlocul micii localități, care este străbătută doar de strada principală și de câteva ulițe laterale. În secolul al XV-lea a fost construită aici o biserică în stil gotic târziu, având un cor cu închidere poligonală. Biserica este închinată Sf. Ursula din Köln, care, conform legendei, ar fi trăit în Împeriul Roman în timpul persecuției creștinilor. Se presupune că zidul de incintă a fost ridicat la sfârșitul secolului al XV-lea sau la începutul secolului al XVI-lea și a fost fortificat cu câte un turn de apărare în nord, în est și în sud-vest, care există și acum. În interiorul zidului de fortificație se află drumul de strajă susținut de bârne de lemn. Curtea interioară a fost ulterior divizată prin ziduri transversale. În anii 1832 și 1834 s-au făcut lucrări mai ample de construcție la biserică și la cor. Atunci, biserica a fost extinsă cu peste patru metri către vest. Turnul-clopotniță a fost reparat în anul 1822, când a fost și înălțat, dar a fost demolat în 1883, deoarece era în pericol de prăbușire. Astăzi, clopotele atârnă pe un cadru de lemn amplasat lângă biserică, în partea sudică. Interiorul bisericii este marcat de un altar clasicist în centrul căruia se află o scenă a Răstignirii realizată de Wilhelm Schadhauer în 1845. Orga montată în 1851 este opera lui Heinrich Meyerwald din Brașov și a fost renovată de Andreas Scherer din Șomartin în anul 1931. Cheile sunt la: familia Ziegler tel.: +40/755/274 397 și +40/269/855 053 în casa parohială lăngă biserica fortificată.

Romos / Rumes La Romos exista o bazilică romanică încă din secolul al XIII-lea. Transformarea acesteia într-o biserică-sală cu cor poligonal, din ale cărui bolți s-au păstrat doar două console, a avut loc pe la 1500 cu ajutorul administrației celor Șapte Scaune. Biserica a fost lărgită către vest între 1816 și 1819, când a fost zidit și portalul sudic. În plus, a fost construit și un turn-clopotniță. În cadrul săpăturilor care s-au făcut în cimitir în 1910, au fost decopertate fragmente ale unui zid de incintă solid, acestea fiind încă vizibile în partea de sud-vest. Altarul baroc provine din 1740, iar în 1783 a fost refăcut. În cadrul unor lucrări de reparații la altar, efectuate de Carl Fries din Sebeș în anul 1865, acesta a fost completat cu două tablouri ale pictorului Johann Reumann din Orăștie. Când altarul a fost restaurat în anul 1902, au mai fost adăugate încă două sculpturi în lemn reprezentându-i pe Sf. Petru și Sf. Pavel. Cheile sunt la: d-l Johann Bauer tel.: +40/722/740 054

Roșia / Rothberg Biserica fortificată din Roşia poartă semnele transformărilor survenite de-a lungul secolelor, dar păstrează încă multe elemente ale bazilicii romanice iniţiale, ridicate în sec. al XIII-lea: corul, arcul de triumf, pilonii dintre nava principală şi cele laterale, părţi ale portalului de nord, precum şi ferestrele din registrul superior. În sec. al XVI-lea au loc lucrări de fortificare, iar două secole mai târziu se construiesc  majoritatea ferestrelor şi sala de intrare din vestul bisericii. În sec. XIX nava este acoperită cu o boltă sprijinită pe pilaştri cu capiteluri. Interiorul atrage atenţia prin pictura în stil Biedermaier de deasupra arcului de triumf. Deosebit de decorative sunt altarul baroc din 1682 cu şase coloane corintice şi baldachin, precum şi amvonul cu baldachin din 1781. Aşezarea Deşi situat doar la câţiva km distanţă de Sibiu, satul Roşia dă impresia unui loc unde timpul s-a oprit de câteva decenii încoace. În centrul satului se află o basilică romanică bine conservată, înconjurată de ruinele unui zid de apărare. Cetatea a rezistat în fața a numeroase atacuri, cum ar fi cel din anul 1600, când armata lui Mihai Viteazul a ars satul din temelii. În estul așezării se află o colină ce poartă denumirea de “La Cetate”. Aici pot fi într-adevăr văzute rămășițele unui zid a cărui provenienţă rămâne un mister. Astăzi numele satului este strâns legat de Eginald Schlattner. Schlattner a fost preot până la pensionare și are și în prezent grijă de sufletele celor închiși. A devenit celebru datorită celor trei romane pe care le-a publicat între 1998 şi 2005. Aceste opere literare cu tentă biografică tematizează dezvoltarea României începând cu anii ’30. Cheile sunt la: d-l Preot Eginald Schlattner tel.: +40/751 561 948 și la d-na Ioana Maria Bradescu tel.: +40/743/494 140

Rotbav / Rothbach Mica biserică sală romanică de sec. XIII cu cor pătrat, absidă şi turn de vest a fost fortificată în sec. al XV-lea. Zidurile exterioare ale turnului au fost întărite și a fost adăugat drumul de strajă pe console, iar în sec. al XVII-lea se construiesc mașiculiuri. Şi zidul de incintă prevăzut cu guri de tragere şi guri de păcură datează din etapa primei fortificări. Din turnul de poartă nu a mai rămas nimic, iar partea de est a fost înlocuită ulterior de casa parohială. Acoperişul piramidal al turnului seamănă cu cel al turnului clopotniţă de la Biserica Neagră din Braşov şi a fost construit în 1738, după ce un incendiu a distrus acoperișul inițial. Corul acoperit cu calotă a vela şi nava cu planșeu drept sunt mobilate în stil baroc. Se remarcă băncile fără spătar pe care stăteau femeile, ale căror tălpi sunt unite printr-o singură îmbinare în coadă de rândunică și ceasul din turn, construit de firma Zachariä din Leipzig, întreținut impecabil și în funcțiune până prăbușirea turnului în februarie 2016. Aşezarea Cronicile celei mai mici localităţi din Ţara Bârsei afirmă că în secolul al XIII-lea 20 de familii săseşti s-au stabilit, pline de speranţă într-un viitor mai bun, la aproximativ 1 km şi jumătate spre vest faţă de actuala aşezare, pe malul unui râu. Paşnica lor comuniune a fost însă violent întreruptă de o pustiitoare năvălire duşmană. Locuitorii şi-au spălat în râu rănile căpătate în urma acestei lovituri a sorţii. Apa s-a înroşit de sângele lor, de unde şi denumirea săsească a localităţii „Rothbach” (Râul Roşu) şi cea ungurească „Vörösmart“ (Malul Roşu). În urma acestei întâmplări, coloniştii se mută înspre est, întemeiază comuna şi clădesc biserica. În grinda porţii de intrare în clădire sunt sculptate trei cercuri: înaintea Reformei Protestante acestea simbolizau „Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh“, iar după aceasta le-a mai fost atribuită şi semnificaţia de „dragoste, credinţă, speranţă“. Cele trei cercuri dăinuie şi în ziua de azi pe blazonul Rotbavului. Cheile sunt la: d-nul Erwin Schaal tel.: +40/721/788255a adresa: Rotbav, nr. 249 d-nul Oswald Paul tel.: +40/747/644790 adresa: Rotbav, nr. 248

Râșnov / Rosenau Nu s-a pastrat nimic din sistemele de apărare iniţiale ale bisericii fortificate din oraşul Râşnov, acestea fiind demolate în întregime în anul 1831. În cetate se află o clădire construită iniţial ca basilică romanică şi reconstruită ulterior în stil gotic, care s-a păstrat până astăzi. Astfel arcadele navelor laterale au fost modificate, iar corul a fost reconstruit. Pe peretele nordic al corului se păstrează fragmente de picturi murale înfăţişând scene cu Patimile lui Isus. Turnul, la rândul său, a fost construit în perioada gotică. Mobilarea interioară, cu altar şi orgă datează din sec. al XVIII-lea, iar planşeul drept din sec. al XIX-lea. La înălţime deasupra oraşului se găseşte cetatea ţărănească, parţial ruină, parţial reconstruită, fiind o atracţie turistică renumită. Cele mai vechi elemente ale construcţiei datează din sec. al XIV-lea, însă cetatea folosită până în sec. al XVIII-lea a suferit numeroase demolări şi reconstrucţii. Pe lângă ruinele unei biserici, ansamblul adăposteşte numeroase sisteme defensive şi cămări folosite astăzi ca magazine de suveniruri șI spaţii expoziţionale. Așezarea “Rosenau“, denumirea săsească a comunei, poate fi tradusă ca „Poiana Trandafirilor“. Locul nu se mîndreşte doar cu un nume încântător, ci şi cu cel puţin două tezaure: biserica evanghelică şi cetatea ţărănească. Ca semn al păcii, în sec. al XIX-lea bisericii i-a fost sacrificat zidul de apărare în favoarea primăriei. Însă cetatea, încărcată de suspiciune, încă mai domneşte deasupra comunei, înveşmântată în armura sa de piatră. Un tur prin fortăreaţa ce ascunde case, străzi şi chiar o mică biserică vă trimite înapoi în braţele Evului Mediu. Punctul cel mai înalt al muntelui oferă o vastă panoramă: aici se spune că ar fi poposit primii colonişti, vrăjiţi de un parfum suav. Privind înspre vale, constată cu uimire că aceasta e presărată cu mii şi mii de trandafiri înflorind strălucitor şi se hotărăsc să se stabilească aici. În locul florilor au răsărit de-a lungul anilor case trainice, aflate însă şi astăzi în parfumul legendei trandafirilor. Cheile sunt la: d-l Georg Philipp tel.: +40/742/517 458 sau la Parohia Evanghelica la d-na Marianne Roemer tel.: +40/268/230 151

Ruja / Roseln Încă din secolul al XIII-lea, la Ruja a fost construită o bazilică romanică, din care nu s-a mai păstrat nimic. Biserica fortificată, cu înfățișarea ei de astăzi, a fost construită în secolul al XVlea și are ca elemente componente principale un turn de vest masiv cu un drum de strajă din lemn, iar deasupra corului un nivel de apărare prevăzut cu guri de tragere și guri de turnare. Interiorul bisericii este acoperit de o boltă în leagăn cu penetrații, iar corul, de o boltă cu nervuri în rețea. Interiorul este în mare parte unul clasicist, altarul și amvonul fiind de la mijlocul secolului XIX-lea. Orga cu prospect baroc a fost confecționată în anul 1803 în atelierul lui Samuel Joseph Maetz, fiind ulterior recondiționată și reparată de mai multe ori. În perioada 2020 – 2022, în cadrul unui proiect finanțat de Uniunea Europeană, sunt prevăzute lucrări de consolidare și reabilitare mai ample ale navei bisericii, ale turnului și în curtea bisericii. Cheile sunt la: d-l Daniel Andree tel.: +40/742/701 295

Rodbav / Rohrbach La începutul secolului al XIII-lea, pe o colină în satul Rodbav a fost ridicată o bazilică romanică cu arcade pe pilaștri. Puternic avariată după invazia mongolilor, biserica a fost reconstruită la sfârșitul secolului al XIII-lea ca bazilică romanică cu un turn-clopotniță. Acesta este integrat în fațada vestică și are o lățime egală cu lățimea navei centrale. În secolul al XV-lea, bazilica a fost transformată într-o biserică fortificată. În acest scop, navele laterale au fost demolate și a fost construit un etaj de apărare deasupra navei și a corului. Portalul de vest a fost zidit, iar turnul a fost prevăzut cu un drum de strajă. În anul 1676, biserica-sală a fost acoperită de o boltă semicilindrică cu penetrații. Porticul turnului a fost unit cu spațiul interior al bisericii în anul 1784. Arcul triumfal, corul și etajul de apărare au fost demolate în 1834 și s-a construit un nou cor cu o închidere poligonală. Lucrări de restaurare mai însemnate s-au făcut între anii 1965 și 1973. Atunci a fost consolidat turnul cu centuri de beton armat, parterul turnului a fost îmbrăcat într-o structură de beton, iar portalul de vest a fost deschis. Prin deschiderea portalului s-au scos la vedere timpanul acestuia și ornamentația unduită. Zidul de apărare este închis la est de o clădire rectangulară de apărare. În colțul din sud-est se află un turn deschis spre interior. Cheile sunt la: d-l Daniel Ongyert tel.: +40/746/680 214

Zagăr / Rode Biserica-sală simplă din Zagăr a fost construită în anii 1783/1784. Nu s-au păstrat urme ale micii biserici gotice care a existat anterior. Tavanul plat este împodobit cu stucaturi baroce. Biserica este împrejmuită cu un zid de apărare înalt de patru până la cinci metri având forma patrulateră. În trei dintre cele patru colțuri se află câte un turn de apărare. Pe turnul din nord-vest se poate citi anul 1653. În aceeași perioadă în care s-a construit biserica a fost ridicat și un turn-clopotniță de 37 m înălțime în partea de vest. Altarul baroc a fost realizat de tâmplarul Daniel Petersberger din Mediaș în 1791. În centru este înfățișată scena Răstignirii în care apar și două femei, iar deasupra se află scena Învierii. Cheile sunt la: d-na Katharina Wagner tel.: +40/265/712 517

Miercurea Sibiului / Reußmarkt Basilicii romanice cu contraforţi ridicate în jurul anului 1260 îi sunt înălţate navele laterale în 1496, căpătând astfel aspectul de biserică hală. Din clădirea iniţială s-au mai păstrat doar turnul, care astăzi este integrat în acoperiş şi zidurile bisericii. În podul navelor laterale se mai păstrează încă ferestrele romanice rotunde din registrul superior, care au fost acoperite în anul 1783 prin construirea bolţii deasupra navei centrale. În această perioadă a fost extins şi corul, iar interiorul a fost decorat cu perechi de coloane toscane la arcul de triumf şi adosate pereţilor. Și mobilierul datează tot din sec. al XVIII-lea. Zidul de incintă cu turn de poartă a fost construit între sec. XIII – XV. Partea sa interioară este construită pe aproape întreaga lungime cu camere şi grânare masive, pe două niveluri, prin spatele cărora trece drumul de strajă. Acoperişul într-o singură apă al cămărilor este prelungit, protejând de-a lungul secolelor şi până astăzi lăzile de grâu ale sătenilor. Aşezarea În lumina dimineţii, localitatea nu pare a fi un loc mitic. Însă biserica şi zidul de fortificaţie care adăposteşte unele dintre cele mai bine conservate magazii de grâne din Transilvania sunt dovada de piatră a faptului că Miercurea Sibiului a avut destule surse pentru numeroase legende şi basme. Astfel se povesteşte că în timpuri de demult locuia aici o fată urâtă. Atât de urâtă, încât a început să plângă în momentul în care şi-a văzut imaginea în oglinda tulbure a apei. Dumnezeu s-a îndurat de ea şi pentru a-i alina suferinţa, a creat primul crin alb pentru sufletul ei pur. Mireasma îmbietoare a florii a învăluit-o pe tânăra care, fermecată de aceasta, şi-a uitat supărarea. Privindu-se din nou în oglinda apei, de data asta însă cu inima împăcată, constată cu uimire că, deşi trăsăturile nu i s-au schimbat, datorită sufletului ei limpede a devenit mai frumoasă ca oricare alta. Dumnezeu binecuvântase crinul cu iubirea Sa, dăruindu-i astfel proprietăţi tămăduitoare. Cheile sunt la: familia Nicoara tel.: +40/751/525 350 sau +40/749/512 284 Cazare: Cazarea este posibilă în fosta casă parohială.