Biserica fortificatâ Valea Lungă

Avrig / Freck În secolul al XIII-lea, la Avrig s-a construit o bazilică romanică cu trei nave despărțite prin coloane, închinată Sf. Ecaterina. Parterul turnului-clopotniță, care servește drept nartex, are o boltă în cruce. Remarcabilul portal de vest mai păstrează fragmente ale unor sculpturi în piatră care amintesc, de exemplu, de biserica din Hosman. Pe la anul 1500, în cadrul unor lucrări de transformare a bazilicii într-o biserică-sală, navele laterale au fost înlăturate, corul a fost îndreptat, iar turnul-clopotniță a fost înălțat cu încă un nivel. În 1765, corul și nava au fost prevăzute cu bolți baroce. Din vechile fortificații se mai păstrează părți ale unei curtine ovale precum și fragmente ale unui turn de poartă. Ceasul din turn a fost primit cadou de la Guvernatorul Samuel von Brukenthal în 1770. Amvonul și baldachinul provin din secolul al XVIII-lea, iar altarul în stil baroc târziu, din 1805. Cheile sunt la: d-l Nicolae Alexan tel.: +40/743/765 412

Felmer / Felmern La est de Făgăraș, construită încă din secolul al XIII-lea la marginea unei coline solitare, se află o bazilică cu trei nave, din care s-au păstrat corul încheiat cu absidă semicirculară și nava centrală. În jurul anului 1500 biserica a fost fortificată, navele laterale au fost demolate, iar deasupra corului și navei a fost înălțat un cat de apărare. Biserica este înconjurată de un zid de incintă, inițial cu trei turnuri defensive, dintre care s-au păstrat doar două. În anul 1795 s-a mai construit un turn în partea de vest, fapt care a dus la mutarea zidului de incintă către vest. Pe la 1800, catul de apărare a fost înlăturat, iar corpul bazilical a fost acoperit cu o boltă în leagăn care se sprijină pe console puternice. În partea de sud a zidului de incintă a fost ridicată clădirea școlii care este astăzi complet distrusă. În interiorul bisericii se păstrează o parte din obiectele clasiciste de cult, cum ar fi amvonul și altarul fără retablu. Orga, cea dintâi realizare a constructorului de orgi J. Prause, datând din anul 1780, a fost mutată în biserica din Făgăraș unde poate fi admirată astăzi. Proiecte în sat Asociaţia Renascendis este o organizaţie neguvernamentală nonprofit din România, înfiinţată în anul 2012 ale cărei obiective sunt protejarea, conservarea, restaurarea, recuperarea, promovarea şi reutilizarea patrimoniului cultural material şi imaterial, mobil şi imobil din Transilvania, ajutorarea comunităţilor rurale şi urbane slab dezvoltate în procesul de refacere economică, socială şi dezvolta…re sustenabilă, precum şi sprijinirea tinerilor – în special a studenţilor şi cercetătorilor debutanţi în demersurile lor de specializare profesională. Cheile sunt la: Radu Barla și Alina Patru tel: +40/268/255 558 e-Mail: contact@renascendis.org

Filitelnic / Felldorf Când un preot transilvănean este întrebat despre locul în care se află Filitelnic, răspunsul primit este: în Mesopotamia. Asta nu înseamnă că e vorba de ţinutul dintre două ape din vechiul Orient, ci despre pământul dintre Târnava Mare şi Târnava Mică din centrul Transilvaniei. Prima atestare documentară a satului datează din 1347. În Evul Mediu târziu au avut loc numeroase conflicte între ţăranii de aici şi latifundiari pe tema proprietăţii terenului şi obligaţii de muncă. Evoluţiile din secolul al XX-lea au adus mari schimbări: după ce în 1944 majoritatea germanilor din nordul Transilvaniei au plecat, mulţi dintre sătenii din Filitelnic au urmat aceeaşi cale. Comunitatea săsească nu şi-a mai revenit niciodată de pe urma acestor emigrări, iar biserica evanghelică a fost închisă în anul 2000. Însă începând cu anul 2010, Asociaţia Arcus din Târgu Mureş, împreună cu Georg Fritsch jr. sau urmaşi ai acestora, a înfiinţat un centru de formare pentru conservarea bisericii fortificate. Cu ajutorul voluntarilor au putut fi executate reparaţii majore la biserică şi incintă. Aşezarea În secolul al XIII-lea este ridicată o biserică hală în stil gotic, cu clopotniță și ferestre în ogivă. De-a lungul secolelor au loc diverse lucrări de reparații și modificări, dintre care amintim refacerea completă a acoperișului clopotniței în 1787 și reparații ale bisericii, zidului de incintă, bastionului și portalului între 1580 și 1655. Ultimele reparații au avut loc în 1972, atunci când biserica și clopotnița au fost renovate, iar zidul de fortificație, turnul de poartă și turnul de nord au fost consolidate. În 1980 se înregistrează deja degradări majore la biserică, iar din 1989 slujbele de duminică se țin în casa parohială. Biserica devine cu fiecare an o ruină, acoperișul corului și apoi cel al navei prăbușindu-se pe rând. Începând cu anul 2010 Asociația Arcus din Târgu Mureș, împreună cu Georg Fritsch jr. ia biserica în custodie și începe lucrările de reparații. Din 2012 biserica are deja un acoperiș nou Keys are with: Mr. Jakob Elek tel.: +40/746/177 490

Vulcan / Wolkendorf Din basilica romanică de sec. XIII s-a păstrat doar arcul de triumf. Corul gotic ridicat două secole mai târziu este acoperit cu boltă pe nervuri de piatră care sprijină pe console decorate cu măşti. Abia după mai bine de 50 de ani de la distrugerile provocate edificului de către armata lui Gabriel Bathory, biserica este reconstruită în 1665, perioadă din care datează actuala boltă a corului şi tavanul casetat al navei. Turnul clopotniţă este ridicat în partea de vest la mai bine de un secol distanţă, odată cu montarea tribunelor de lemn la interior. Pe cristelniţa din 1741 se pot citi inscripţii în limbile latină şi germană, care sunt menţionate într-o carte a bisericii din sec. al XVIII-lea. Zidul de incintă de sec. XIV-XV avea acces protejat cu hersă (grilaj din lemn întărit cu fier) şi gură de aruncare. Astăzi intrarea principală este mascată de clădirea primăriei. În fortificaţie se mai pot vedea încă cămările bine păstrate. O vizită interesantă poate fi cea de la cimitirul evanghelic aflat în spatele bisericii. Cavourile aflate sub acoperiș comun, înșiruite perimetral și povești cu tâlc despre cei ce odihnesc acolo merită descoperite. Așezarea Satul Vulcan din Țara Bârsei se află la poalele munților Bucegi, la numai 15km distanță spre sud fiind vîrful Omu, care se vede foarte bine pe vreme bună. Nu este de mirare că satul cu un nume atât de pitoresc a dat naștere unora dintre cele mai frumoase legende românești. Se pare că atât denumirea săsească de „Wolkendorf“ (satul norilor) cât și cea românească de „Vulcan“ provin dintr-o veche formă a numelui, „Wulkendreff“. Aceasta este posibil să se tragă din ungurescul „wylk“, însemnând lup. Lumii fantastice a satului îi aparține și „călărețul alb“, stafie ce a fost zărită de un sătean în „Kirchwald“ (pădurea bisericii) și care a dispărut odată cu bătaia clopotelor de la biserică. Vulcan se găsește departe de aglomerația traficului principal, într-o zonă liniștită. Așezarea adăpostește o frumoasă biserică fortificată, centrul viu al comunității mereu active. Tot în Vulcan se află și Casa de Odihnă a Bisericii Evanghelice C.A. din România, care este deschisă atât turiștilor care vor să se relaxeze, cât și întâlnirilor de tot felul sau grupurilor de călători. Cheile sunt la: Oficiul Parohial Evanghelic Vulcan tel.: +40/268/256 477 sau la d-l Preot Uwe Seidner tel.: +40/745/108 974 e-mail: pfarramt@kg-wolkendorf.ro

Vărd / Werd Pentru construcția bisericii romanice Sf. Maria din Vărd în secolul al XIII-lea s-a folosit piatră de carieră. Grosimea zidurilor arată că aici nu a fost numai o casă de rugăciune, dar și un loc în care locuitorii satului se puteau adăposti în caz de pericol. Turnul-clopotniță din piatră, cu patru niveluri, având lățimea egală cu a navei bisericii, a fost construit un secol mai târziu, iar la mijlocul secolului al XIX-lea a fost înălțat cu încă un nivel. Zidul de incintă rectangular, cu o înălțime de șase până la șapte metri, cu două turnuri, unul în partea de sud-vest și celălalt în est, datează din secolul al XV-lea. În anul 1660, mica biserică fortificată a reușit să se apere cu succes în fața trupelor lui Georg Rákóczy al II-lea. Cea mai mare parte a zidului de incintă a fost demolată în anul 1924, dar o porțiune din acesta se prăbușise încă din 1877. Turnul defensiv din partea de sud-vest a fost demolat în cele din urmă în 1953/54. În secolul al XVIII-lea, locuitorii au construit tribune pe laturile de nord și de vest, ale căror balustrade au fost placate cu panouri din lemn pictate cu motive rococo. În plus, în nava și corul bisericii a fost ridicată o boltă semicilindrică cu arce dublou. În biserica din Vărd s-a aflat odinioară o orgă confecționată de Johannes Hahn în anul 1770, care se află acum în biserica Sf. Mihail din Cluj. Cheile sunt la: d-l Ion Avram tel.: +40/744/281 746

Vingard / Weingartskirchen Biserica-sală fără turn în stil gotic târziu a fost construită în anul 1461, după cum se menționează într-o inscripție de pe portalul din vest, care îl indică și pe Johannes Gereb de Vingard ca fiind patron al bisericii. Cele cinci chei de boltă din cor reprezintă blazonul regatului maghiar, blazonul familiei Gereb cu un animal, semnul heraldic al familiei Szilágyi, animalul de pe blazonul familiei Hunyadi, precum și o frunză de viță de vie și un strugure pe una dintre cheile de boltă, care se referă la numele german al localității Vingard, „Weingartskirchen”. Portalul din sud și fațada din vest prezintă niște sculpturi în piatră foarte valoroase. În secolul al XVIII-lea, interiorul bisericii a fost transformat într-unul baroc. Bolta semicilindrică barocă se sprijină pe pilaștri, care corespund vechilor contraforturi. Altarul baroc provine din anul 1715, iar strana parohială din 1461. Cheile sunt la: familia Reindt tel.: +40/258/766 081

Uila / Weilau Biserica-sală fără cor de la Uila a fost construită probabil în 1778. Aceasta prezintă trasături ale barocului târziu și are un cor scurt cu o închidere plată. Corul și nava sunt acoperite de un tavan din lemn dispus în arcuri segmentate. Spațiul interior este structurat pe pilaștri cu capiteluri. În părțile laterale ale altarului se află uși care închid o galerie. Tabloul principal al altarului reprezintă Răstignirea lui Isus, avându-i alături pe Sf. Maria și Sf. Ioan, opera pictorului sibian Carl Dörschlag din anul 1866. Orga a fost confecționată de Samuel Binder în 1862, refolosind prospectul mecanismul de alimentare cu aer și tubulatura unei orgi mai vechi. O particularitate este faptul că turnul-clopotniță nu a fost construit lângă biserică, ci jos în sat. Cheile sunt la: d-l Andor Barna tel.: +40/265/714 831 și +40/753/391 669

Ghimbav / Weidenbach În aşezarea fondată deja din sec. al XIII-lea de către Cavalerii Teutoni se găseşte din sec. al XV-lea o bazilică gotică, rezultată din reconstrucţia unei clădiri romanice anterioare. În etapa de fortificare aceasta a fost înconjurată cu zid de apărare cu cinci turnuri defensive, cărora puţin mai târziu li s-a adăugat un zwinger şi un şanţ cu apă, iar turnul bisericii a fost prevăzut cu guri de tragere. După distrugerile din 1658 biserica a fost reconstruită în forma ei iniţială. Totuşi bolta navei datează doar din 1775. Din perioada gotică de construcţie se păstrează compoziţia planimetrică, plastica ferestrelor, bolta nervurată în cruce gotică a corului și calota a vela a absidei. Din perioada de reconstrucţie datează acoperişul în formă de piramidă retezată al turnului cu nivel pentru clopote. Amenajarea interioară este de sec. XVIII-XIX. Unică în Transilvania este pictura ornamental-florală din 1902, care acoperă cu culoare zidurile şi bolţile spaţiului interior gotic. Așezarea Ghimbavul se află la câţiva kilometri distanţă spre vest de Braşov, în mijlocul Ţării Bârsei. Din cauza poziţiei sale geografice aproape de graniţa naturală a arcului carpatic, regiunea a fost des ameninţată de atacuri armate în sec. XV şi XVII. Pentru a face faţă pericolelor, biserica a fost reconstruită şi pregătită pentru apărare, la fel ca multe altele din zonă. Pe lîngă fortificarea propriei cetăţi, locuitorii Ghimbavului trebuiau să participe şi la construirea sistemelor defensive ale Braşovului. Între 1599 şi 1611 aşezarea a fost arsă din temelii de două ori şi de alte două ori a fost prădată. În 1612 cetatea bisericească a trebuit predată fără luptă. Iar în 1658 tătarii din Crimeea au asediat din nou fortificaţia. După negocieri, celor peste 900 de săteni din cetate le-a fost promisă trecerea liberă. Însă promisiunea nu a fost ţinută, iar apărătorii au fost ucişi sau deportaţi la porţile Braşovului. Acolo, dintre cei oferiţi spre răscumpărare, 155 au fost eliberaţi din captivitate de către locuitorii braşoveni. Cheile sunt la: d-l Francisc Mihaly tel.: +40/268/258176 Cazare: Camere de oaspeți în fosta casă parohială d-na Monika Rausch tel.: +40/268/258773

Valchid / Waldhütten Biserica sală cu cor poligonal datează din 1390. Mai târziu este construită şi sacristia, iar în 1441 este realizat pe partea de vest un portal în arc ogival, bogat structurat. Clădirea bisericii nu a fost niciodată fortificată, dar ansamblul a fost înconjurat în 1600 cu un zid de incintă, astăzi de circa 6m înălţime, protejat de 5 turnuri de apărare. Turnul de est cu şase niveluri şi cat de apărare din lemn a servit în acelaşi timp ca turn de poartă şi clopotniţă. Doar turnul de sud s-a prăbuşit la sfârşitul sec. al XIX-lea, celelalte păstrându-se până azi. Interiorul navei bisericii este definit de bolţile a vela clasicizate, iar corul păstrează încă bolta în plasă pe nervuri de cărămidă din 1507. Mobilierul din care fac parte altarul cu tribună pentru orgă, amvonul şi cristelniţă datează de la începutul sec. al XIX-lea. Așezarea Satul Valchid se ascunde într-o vale secundară a râului Târnava Mare. În sec. al XIV-lea a fost ridicată aici o biserică în stilul pre-reformă, construcţie care se păstrează şi astăzi. Este înconjurată de un zid de fortificaţie şi are mai multe turnuri de apărare.Încă de la început vremurile nu au fost blânde cu Valchidul, dar acesta este doar un alt exemplu de istorie zbuciumată în regiune. Prima referinţă documentară datează din 1371 şi relatează despre încercarea de stingere a unei dispute cu privire la proprietatea asupra terenului cu un sat vecin. Conflictul s-a tot repetat de-a lungul următorilor 450 de ani. În 1605 satul şi biserica au fost jefuite de către trupele aflate în trecere. În 1776 se încheie în final disputa asupra terenurilor, dar numai câţiva ani mai târziu întregul sat este distrus de foc. La final de sec. XIX comunitatea care trăia din viticultură este crunt lovită de atacul de phylloxera, care distruge numeroase vii. Mai mult de jumătate dintre locuitori se văd nevoiţi să emigreze. Cheile sunt la: d-na Karin Crișan tel.: +40/788/039 837