Biserica fortificatâ Șomartin

Târnava / Großprobstdorf Biserica-sală gotică din satul Târnava a fost ridicată în secolul al XIV-lea. Aspectul de astăzi datează de pe la anul 1500. Corul este acoperit de o boltă pe nervuri cu șapte penetrații. Ferestrele sunt simple, cu închidere în arc frânt, iar ancadramentul portalului sacristiei are o formă ogivală. Arcul triumfal, care separă corul de navă, are tot o formă ogivală cu muchiile teșite. Nava este acoperită de o boltă în cruce pe nervuri, susținută de zece contraforturi. În secolul al XVI-lea, la portalul din vest s-au montat două uși batante din lemn, sculptate în relief plat. Portalul din sud, care asigură accesul în biserică, are un profil simplu, format din elemente în formă de pară, muluri și baghete dreptunghiulare. Tribuna din partea de vest se sprijină pe trei arcade în arc frânt și are o boltă semicilindrică pe nervuri. La renovarea din 1869, portalurile din partea de est și vest au fost completate cu câte un portic, iar frontonul din vest a fost dărâmat parțial și înlocuit cu un acoperiș teșit în patru ape. La o mică distanță de biserică se află tunul-clopotniță al cărui șarpantă și drum de straja au fost demolate în 1897. Cu douăzeci de ani în urmă avusese loc o inundație de proporții, în urma căreia cantitatea imensă de aluviuni depuse a îngropat biserica cu doi metri. La începutul secolului al XX-lea, o mare parte din zidul de incintă a fost demolat cu scopul de a se construi o sală comunitară. Numai în partea de sud s-au mai păstrat fragmente ale zidului de incintă. Cheile sunt la: d-l Mihai Feisan tel.: +40/758/891 496

Seleuş / Großalisch În comunitatea liberă încă de la sfârşitul sec. al XIV-lea a fost ridicată o biserică sală în stil gotic târziu, care a fost înconjurată la 1500 de un zid de apărare de formă neregulată, care se păstrează şi azi. Pe partea de sud se află impozantul turn de poartă, care serveşte în acelaşi timp şi de clopotniţă. Acesta este prevăzut cu maşiculiuri şi cat de apărare din lemn şi este protejat de un acoperiş piramidal. La începutul sec. al XIX-lea biserica suferă unele modificări: clădirea este prelungită spre vest, nava este acoperită cu tavan cu stucaturi, dar corul îşi păstrează bolţile în cruce pe nervuri. La interior se află mobilierul din sec. al XIX-lea, cum ar fi tribuna de lemn desfăşurată pe trei laturi şi susţinută de coloane, orga din 1843 şi frumoasa strană neoclasică a corului. Altarul a fost realizat încă din 1713 de către pictorul sighişorean Andreas Hermann. Interiorul păstrează încă ordinea strictă a saşilor transilvăneni cu privire la şederea în biserică, cu locuri pentru bărbaţi în tribune, locuri pentru femei în băncile din sală, în funcţie de vârstă, precum şi locuri în cor pentru candidaţii la confirmare şi membrii presbiteriului. Aşezarea Soarta i-a dăruit satului împrejurimi de vis. Pornind la plimbare, călătorul va trece pe lângă locuri mitice, precum “Fântâna de argint” sau “Izvorul lacrimilor”. Acum sute de ani a existat în apropierea locului numit “Dealul soarelui” un sat distrus de războaie, aşezare din care nu s-a mai păstrat decât numele: “Satul răsăritului”. De aici izvorăşte apa “Fântânii de argint”, iar împreună cu ea se scurge si o poveste plină de suferinţă. Se spune că în acest loc doi fraţi au găsit o comoară. Curând după aceea dragostea fraternă s-a preschimbat în ură şi odată cu ea, unul dintre fraţi s-a preschimbat într-un criminal, botezând astfel locul “Dealul crimei”. Îngrozit de propria-i faptă, el a părăsit locul tragediei și prăbuşindu-se deznădăjduit a vărsat lacrimi de gheaţă. În locul unde au picurat acestea se află azi “Izvorul lacrimilor”. Poteca pe care a evadat de propria sa ură conţine şi astăzi bulgări de pământ. Lumea povesteşte că aceştia au căzut de pe încălţările fugarului, ca şi cum glia strămoşască s-ar fi opus izbăvirii sale prin fugă. Cheile sunt la: d-na Elfriede Hermann tel.: +40/265/762 283 oder +40/787/750 628 Cazare: În fosta casă parohială Demirel Hermann tel.: +40/745/192 085 e-mail.: demirelherrmann@gmail.com

Ungra / Galt În secolul al XIII-lea, pe o colină care domina satul a fost construită o bazilică romanică, din care s-au păstrat nava principală cu fragmente ale vechilor ferestre bifore romanice precum și portalul de pe latura din vest. La construirea edificiului s-au folosit pietre de la construcțiile romane din împrejurimi. În timpul invaziei tătarilor din anul 1658 au fost distruse ambele nave laterale, cetatea fortificată a fost arsă și ocupată. Se mai pot vedea și astăzi fragmente ale arcadelor care legau odinioară nava principală de navele laterale. Acoperișul de paie, pus provizoriu peste biserica nou construită, a fost înlocuit abia în anul 1702 cu un acoperiș de șindrilă. Un secol mai târziu, în anii 1802 și 1829, două cutremure au avariat turnul-clopotniță, care a fost demolat în final în 1843. Zidul de incintă este eterogen: la est, între turnul de poartă și turnul pentagonal s-a păstrat o porțiune mai veche, posibil din secolul al XIII-lea, în timp ce celelalte trei laturi, din sud, vest și nord au fost ridicate între secolele al XV-lea și al XVII-lea. Într-o perioadă mai recentă, pe locul zidului sudic s-a construit o școală. Altarul baroc este din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În afară de acesta, în navă se mai află o imagine a Răstignirii lui Isus din secolul al XVI-lea. Orga actuală a fost confecționată de Heinrich Maywald din Brașov în anul 1846. Cheile sunt la: d-l Karl Heinz Szöcs tel.: +40/743/739 901

Chiraleș / Kyrieleis În anul 1700, locuitorii din satul Chiraleș au fost obligați să-și demoleze colibele de pe colina de lângă vechea biserică și să le reclădească în vale, pe ulița sașilor. Mica biserică-sală în stil gotic târziu, de formă aproape pătrată, a fost demolată în 1907 din cauza deteriorării clădirii. O parte din traforul gotic cu motivul vesica piscis a fost încadrat în sacristia noii biserici. De multă vreme se dorea construirea unei noi biserici, dar aceasta nu s-a putut realiza mai devreme din cauza sărăciei cu origini în vremea iobăgiei, a unui puternic incendiu din anul 1870 precum și a construirii unei noi școli în 1875. Abia în anul 1889, comunitatea a decis să înființeze un fond pentru construirea bisericii. Licitația pentru contractul de construcție s-a ținut de Paști în anul 1907, iar edificarea a început la 31 mai. Un an mai târziu, noua biserică-sala în stil neoromanic era deja terminată. Nava a fost acoperită de o boltă semicirculară cu penetrații. Sacristia se află în partea sudică a corului. La stradă se află turnul-clopotniță construit anterior. Din anul 1909, în biserică se află un altar neo-gotic, în al cărui centru se află o statuie a lui Isus realizată în ghips de Ștefan Römischer din satul Unirea. Din vechea biserică s-a preluat cristelnița împreună cu suportul ei din piatră cu secțiune triunghiulară datând din anul 1847, pe care, în 1909, s-a montat un bazin. Cheile sunt la: d-l Mihai Turda tel.: +40/756/769 081 (magazin vis-a-vis)

Braşov / Kronstadt Cea mai importantă biserică aparținând perioadei gotice din Transilvania este rezultatul numeroaselor reconstrucții ale celor două clădiri anterioare, prima basilică gotică fiind distrusă de un cutremur. Dincolo de importanța arhitecturii, biserica se remarcă și prin faptul că în 1642 s-a ținut aici pentru prima dată un serviciu religios protestant în limba germană, devenind astfel punctul de răspândire a reformei în Transilvania. În urma mai multor cutremure din sec. XVI-XVII a fost nevoie de reparații și intervenții structurale atât la ziduri, cât și bolțile clădirii. În plus, cel de-al doilea turn, care conform planurilor originale trebuia să fie construit în partea de vest, nu a mai fost ridicat niciodată din cauza riscului seismic. Și totuși cea mai mare distrugere a fost provocată de Marele Incendiu din 1689. Biserica a ars complet, iar bolțile s-au prăbușit. Au urmat lucrări de reconstrucție până în 1772, combinația de elemente gotice și baroce definind interiorul bisericii hală. În timpul altor lucrări de restaurare încheiate în 1999 piatra a fost curățată, schimbând complet aspectul exterior și trimițând numele de ”Biserica Neagră” în istorie. Fațadele sunt bogat decorate cu ornamente și sculpturi figurative din piatră de gresie, unele dintre ele fiind înlocuite cu cópii, pentru a le proteja de poluarea aerului. Originalele se păstrează în biserică. Tot aici sunt expuse 104 covoare orientale, aduse în Transilvania în urma schimburilor comerciale dintre sași și Orientul Mijlociu și donate parohiei cu ocazia diverselor festivități. Așezarea Puţine localităţi din România se pot mândri cu un număr atât de vast de atracţii turistice ca Braşovul: de la locuri şi monumente înfăşurate în legende, cum ar fi „Poarta Spovedaniei“, „Pietrele lui Solomon“ sau „Lacul Vrăjitoarelor“, până la valoroasele opere de sculptură şi arhitectură atestate istoric, precum „Turnul Alb“, „Casa Sfinţilor“ sau renumita Biserică Neagră. Ultima este considerată a fi cel mai mare monument sacral din România, cea mai importantă construcţie bisericească în stil gotic din sudul Europei şi cel mai impunător edificiu ridicat de saşi în Transilvania Evului Mediu. Consacrată Sfântei Maria înainte de Reforma Protestantă, biserica a devenit o ruină îndoliată după devastatorul incediu ce a cuprins Braşovul în 1689, de unde şi denumirea ce s-a născut în popor şi a devenit oficială în sec. al XIX-lea. Cu o impresionantă înălţime de 42m şi lungimea de 90m, titanul de piatră protejează un clopot de 6 tone, cea mai bogată colecţie de covoare orientale pe plan European în afara Turciei şi cea mai mare orgă mecanică din ţară. Programul de vizitare a Biserica Neagră: noiembrie-aprilie: după amiază doar până la ora 15.00 Internet: www.bisericaneagra.ro

Şura Mică / Kleinscheuern Biserica din Șura Mică păstrează aproape neschimbată imaginea rezutată în urma etapelor de construcţie din sec. XIII-XV. Ridicată ca basilică romanică cu trei nave, mai apoi distrusă în 1493 de atacurile otomane, ea a fost reconstruită într-un final înainte de anul 1506. În aceeaşi perioadă este înălţat şi actualul cor cu ferestre cu muluri şi menouri şi boltă pe nervuri. Nava centrală este acoperită de o boltă cilindrică pe o reţea de nervuri, iar turnul de vest primește un cat de apărare. Tot atunci sunt realizate şi portalurile de nord şi vest, precum şi micul turn de apărare aflat deasupra intrării de nord, care asigura paza cetăţii dinspre partea văii. Din zidul de fortificaţie s-au păstrat doar câteva rămăşiţe. Interiorul a fost foarte puţin modificat, atunci când la începutul sec. al XVII-lea sunt construite tribunele şi altarul baroc. Doar baldachinul amvonul din 1777 se mai păstrează, amvonul din zidărie fiind înlocuit în 1913 cu unul din lemn. În acelaşi an este adusă în biserică şi o orgă nouă produsă de firma Wegenstein. Aşezarea Plimbându-se prin sat, călătorul va trece prin “Groapa Sfântă”, pe lângă “Fântâna Lupului” şi “Vizuina Ursului”, prin “Valea Trandafirilor”, ajungând într-un final pe “Partea Soarelui”. Aceste denumiri fabuloase de străzi îi conferă locului o magie aparte, dătătoare de vise şi născătoare de basme. Se spune că într-o seară, la şezătoare, o tânără renumită pentru curajul ei jură că va merge la miezul nopţii în cimitir să gătească clătite pe un anumit mormânt. Iubitul ei află despre aceasta şi pentru a-i juca o festă, se ascunse sub ţărâna mormântului în cauză. În scurt timp apăru şi tânăra, aprinse focul, turnă uleiul şi-l încinse. Deodată pământul începu să se clatine şi zgomote sumbre răsunară sub picioarele ei. Fără a se pierde cu firea, ea apucă vârtos tigaia şi îi turnă nălucii, iubitului ei, grăsimea încinsă în cap, ceea ce îl costă viaţa. Cum se vede, dârzenia necumpătată nu are întotdeauna urmări pozitive. Însă o plimbare prin Şura Mică va avea cu siguranţă urmări cât se poate de plăcute. Cheile se găsesc la: d-l Heinrich Rosinger tel.: +40/723/054 807

Cincșor / Kleinschenk Capela construită în a doua jumătate a sec. al XIII-lea în Cincşor a fost punctul de plecare pentru ridicarea actualei biserici finalizate în 1421. Edificiul a fost fortificat pas cu pas în sec. XV- XVI, după cum mărturisesc structurile tip “fachwerk”. Corul a fost sprijinit cu contraforţi şi prevăzut cu drum de strajă, sistem construit şi la clopotniţă. Sătenii au ridicat în jurul bisericii un zid de incintă cu patru turnuri de apărare şi şanţ cu apă la exterior. În secolele următoare satul a înfruntat vremuri grele. Printre multe alte necazuri a fost complet distrus de un incendiu în timpul atacurilor din 1599. Comunitatea a început să prospere abia după 1850, cînd nu departe de localitate a fost construit pentru prima dată un pod peste râul Olt. Așezarea În sec. al XII-lea coloniştii de limbă germană au ajuns la poalele Munţilor Făgăraşi. Aici au întemeiat şi satul Cincşor, care avea o deosebită importanţă strategică datorită amplasării  sale pe malul râului Olt. Localnicii, obligaţi să se apere de multe atacuri crude, şi-au ridicat biserica în mijlocul satului şi au construit pas cu pas sisteme defensive impresionante. Au folosit în acest scop inclusiv pietre provenite din ruinele unei tabere militare romane care se aflase pe un deal în apropiere. Ansamblul şi-a păstrat până astăzi imaginea medievală: între ziduri şi turnurile de apărare timpul pare că a stat pe loc. Nici satul nu se lasă mai prejos, mândrindu-se cu numeroase gospodării tradiţionale săseşti bine păstrate de-a lungul timpului. Spre deosebire de vremurile schimbătoare din trecut, Cincşor este astăzi un loc liniştit, în care lunile de vară vibrează la unison cu muzica orgii din biserică. Turism În casa parohială și în clădirea școlii se află astăzi camere de oaspeți amenajate confortabil într-un armonios stil transilvănean. Oaspeții și vizitatorii pot savura aici și diverse specialități culinare. ”Noua bucătărie transilvăneană” oferă preparate tradiționale din produse regionale proaspete și este un adevărat deliciu! Informații suplimentare: www.transilvania-cincsor.ro Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 190.000 EUR Perioadă: 2011-2014 Cheile sunt la: d-na Carmen Schuster tel.: +40/744/373 090 Orele de deschidere sunt din aprilie până în octombrie. Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil. Expoziție permanentă: Peter Jacobi, Poze ale unei călătorii – Biserici Fortificate Săsești. Punct de informare Regiunea Transilvania și peisaj al bisericilor fortificate în fosta școală evanghelică (direct lângă ansamblul fortificat). Contact: D-na Carmen Schuster tel.: +40/744/373090 e-mail: schustercarmen@yahoo.de

Seleuș / Kleinalisch Biserica-sală modestă cu un cor cu închidere circulară și ferestre rectangulare este amplasată în mijlocul satului Seleuș. Nava are un tavan simplu din lemn. În anii 1678 și 1795 s-au făcut lucrări de reconstrucție. Turnul-clopotniță, amplasat în partea de sud-est a incintei, a fost ridicat în 1758 sub îndrumarea meșterului constructor Johannes Rühn din Sighișoara. Altarul baroc datează din 1763, după cum se menționează într-o inscripție. În centrul lui este o imagine a Răstignirii flancată de două coloane corintice în spirală. Orga clasicistă confecționată de Samuel Joseph Maetz în anul 1830 este ornamentată cu motive florale aurite. Aceasta a fost restaurată și reparată de mai multe ori în secolul al XX-lea. Cheile sunt la: d-l Michael Krestel tel.: +40/365/405 262

Chirpăr / Kirchberg În Chirpăr încă se mai poate citi cu claritate forma bazilicii romanice cu trei nave construite în sec. al XIII-lea. S-au păstrat fără prea mari modificări corul cu boltă în cruce şi absidă, arcadele spre navele laterale şi turnul de vest. Un zid de apărare poligonal cu zwinger este construit în sec. al XV-lea, precum şi şase turnuri de apărare care nu s-au păstrat până în zilele noastre. În 1500 turnul de vest este întărit cu cat de apărare, în timp ce biserica însăşi nu este prevăzută cu sisteme defensive. În 1862 atât navele laterale, cât şi cea centrală sunt acoperite cu tavan drept tencuit, iar peste nava centrală se construieşte un acoperiş de înălţime redusă. Mobilarea interioară a bisericii datează din sec. al XVIII-lea. Orga din 1778 se află în galeria zidită din partea de vest, iar altarul din 1795 a fost realizat în atelierul meşterului Johannes Folberth din Sighişoara. Aşezarea Din cauza deselor atacuri otomane, turnul clopotniţei cu 7 nivele a fost fortificat în jurul anului 1500, iar în ziua de azi, peste mai bine de 500 de ani, se bucură de titlul de cel mai înalt turn din Valea Hârtibaciului. În ciuda existenţei sale războinice, acest soldat împietrit nu a vegheat doar asupra siguranţei sătenilor, ci şi asupra păcii lor sufleteşti şi a bunei dispoziţii. În timpuri de demult devenise o tradiţie în Chirpăr ca după încheierea slujbei tot satul să se strângă la joc în faţa bisericii. Un alt obicei deosebit de îndrăgit aici şi în toate satele săseşti era aşa numitul „Maibaum“ (germ. „Copacul de mai“). Acest ritual se bucură de o istorie bogată, fiind sărbătorit încă din antichitate. În sec. al XIII-lea copacul simboliza dorinţa de viaţă şi era preţuit ca prigonitor al forţelor necurate şi malefice. În sec. al XVI-lea preia rolul de „Liebesmaien“ (germ. “Mai al dragostei”): iubirile secrete erau dezvăluite comunităţii de către flăcai, aceştia aşezând pomii ca mesageri ai dragostei în curţile drăguţelor lor. Activități Program întreţinere acoperişuri Finanţator: Biroul de Coordonare Biserici Fortificate Costuri: 1.770 EUR Perioadă: toamna 2007 Cheile sunt la: d-l Johann Wolff tel.: +40/269/586145