Despre
Seleuş / Großalisch
În comunitatea liberă încă de la sfârşitul sec. al XIV-lea a fost ridicată o biserică sală în stil gotic târziu, care a fost înconjurată la 1500 de un zid de apărare de formă neregulată, care se păstrează şi azi. Pe partea de sud se află impozantul turn de poartă, care serveşte în acelaşi timp şi de clopotniţă. Acesta este prevăzut cu maşiculiuri şi cat de apărare din lemn şi este protejat de un acoperiş piramidal. La începutul sec. al XIX-lea biserica suferă unele modificări: clădirea este prelungită spre vest, nava este acoperită cu tavan cu stucaturi, dar corul îşi păstrează bolţile în cruce pe nervuri.
La interior se află mobilierul din sec. al XIX-lea, cum ar fi tribuna de lemn desfăşurată pe trei laturi şi susţinută de coloane, orga din 1843 şi frumoasa strană neoclasică a corului. Altarul a fost realizat încă din 1713 de către pictorul sighişorean Andreas Hermann. Interiorul păstrează încă ordinea strictă a saşilor transilvăneni cu privire la şederea în biserică, cu locuri pentru bărbaţi în tribune, locuri pentru femei în băncile din sală, în funcţie de vârstă, precum şi locuri în cor pentru candidaţii la confirmare şi membrii presbiteriului.
Aşezarea
Soarta i-a dăruit satului împrejurimi de vis. Pornind la plimbare, călătorul va trece pe lângă locuri mitice, precum “Fântâna de argint” sau “Izvorul lacrimilor”. Acum sute de ani a existat în apropierea locului numit “Dealul soarelui” un sat distrus de războaie, aşezare din care nu s-a mai păstrat decât numele: “Satul răsăritului”. De aici izvorăşte apa “Fântânii de argint”, iar împreună cu ea se scurge si o poveste plină de suferinţă. Se spune că în acest loc doi fraţi au găsit o comoară. Curând după aceea dragostea fraternă s-a preschimbat în ură şi odată cu ea, unul dintre fraţi s-a preschimbat într-un criminal, botezând astfel locul “Dealul crimei”. Îngrozit de propria-i faptă, el a părăsit locul tragediei și prăbuşindu-se deznădăjduit a vărsat lacrimi de gheaţă. În locul unde au picurat acestea se află azi “Izvorul lacrimilor”. Poteca pe care a evadat de propria sa ură conţine şi astăzi bulgări de pământ. Lumea povesteşte că aceştia au căzut de pe încălţările fugarului, ca şi cum glia strămoşască s-ar fi opus izbăvirii sale prin fugă.
Cheile sunt la:
d-na Elfriede Hermann
tel.: +40/265/762 283
oder +40/787/750 628
Cheile sunt la:
d-na Elfriede Hermann
tel.: +40/265/762 283
oder +40/787/750 628
Cazare:
În fosta casă parohială
Demirel Hermann
tel.: +40/745/192 085
e-mail.: demirelherrmann@gmail.com
În fosta casă parohială
Demirel Hermann
tel.: +40/745/192 085
e-mail.: demirelherrmann@gmail.com
Facilități
Cazare
Orgă
Parcare
Alte sugestii
După ce vechea biserică gotică a fost distrusă, s-a construit între 1521 şi 1524 edificiul actual. Atât biserica, cât şi zidul poligonal de incintă cu turnuri de apărare la fiecare dintre cele patru colţuri s-a păstrat în stare destul de bună până astăzi. Turnul de sud a fost înlocuit în anul 1819 cu clopotniţa actuală. Biserica sală cu cor poligonal a fost încă din momentul construcţiei prevăzută cu cat de apărare dotat cu guri de aruncare între contraforţi.
Panourile tribunei din sec. al XVIII-lea ce mobiliează interiorul bisericii pe trei laturi sunt decorate cu motive florale şi picturi reprezentând diferite biserici fortificate. Orga de deasupra altarului a fost montată în 1832 pe structura vechiului altar din 1716. În spatele acestuia s-a păstrat una dintre cele mai vechi inscripţii transilvănene: 1524 este anul în care s-au finalizat lucrările de construcţie ale bisericii.
Aşezarea
Mica aşezare din estul Transilvaniei, Cloaşterf, a dat naştere multor legende. Aproape de sat se află ruinele unui castel cunoscut localnicilor sub numele de “Castelul Maimuţelor”. Se spune că o comoară de mare valoare s-ar afla ascunsă în spatele unei uşi de fier invizibile, aflată pe dealul castelului. Din când în când uşa apare de nicăieri, însă ea poate fi descuiată doar cu mătrăgună, o plantă magică.
De fapt, aici au fost găsite cândva rămăşiţele unei urne şi o monedă de aur cu inscripiţia grecească a lui Alexandru cel Mare. Adevărata comoară a rămas însă ascunsă până astăzi.
Conform unui alt mit local, fata care găseşte prima viţă de vie cu două frunze la ramificaţie va fi condusă către bărbatul viselor ei de către această crenguţă. Fata trebuie să rupă crenguţa şi să şi-o pună la pălărie. Ea poate săruta primul bărbat tânăr întâlnit pe drumul de la vie spre casă, căci acesta va fi viitorul ei soţ.
Activități
Proiect UE “18 Biserici Fortificate”
Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România
Costuri: 140.000 EUR
Perioadă: 2010-2014
Contact:
Cheile sunt la familia Chercheş
tel.: +40/265/711 674 sau +40/744/271 907
adresa: Cloaşterf, nr. 99
Cloașterf 547511, Rumänien
Biserica din Șmig, închinată Sf. Maria, a fost construită în secolul al XIV-lea ca biserică-sală și apoi refăcută la sfârșitul secolului al XV-lea.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, biserica era în pericol de prăbușire, dar a fost renovate în 1859. În cursul acestor lucrări, picturile murale din biserică au fost văruite. Acestea au fost parțial scoase la iveală de restauratori în anul 2010 și s-a putut stabili că provin din secolul al XV-lea.
Altarul cu voleuri deosebit de valoros, datând din perioada pre-reformată de la începutul secolului al XVI-lea și având o imagine sculpturală a Fecioarei Maria, a fost înlocuit la sfârșitul secolului al XIX-lea cu un alt altar care îl reprezintă pe Isus. Enoriașii din Șmig au transferat vechiul altar la muzeul din Sighișoara, de unde a fost împrumutat, în anii ‘50‚ Muzeului Național de Artă din București, unde se află și astăzi expus într-o expoziție permanentă.
Contact
Cheile sunt la d-l Daniel Paal
Tel.: +40/269/254 355
Șmig nr. 59
Închis
În sec. al XIII-lea, pe un deal înconjurat strategic de pârâul Şaeş este construită o bazilică care evoluează în timp şi ajunge în zilele noastre să fie cunoscută drept faimoasa biserică fortificată din Apold. Ansamblul a supravieţuit secolelor tulburi şi s-a păstrat aproape intact. Zidurile fortificate, turnurile de apărare, cămările, toate aceste elemente mai există şi astăzi.
Biserica hală cu 3 nave datează din sec. al XV-lea, când navele laterale ale bazilicii romanice iniţiale au fost înălţate. Corul şi sacristia au fost acoperite cu bolţi, iar pereţii navelor laterale au fost înlocuiţi cu piloni octogonali. Biserica primeşte pentru prima dată un turn în partea de vest, care împreună cu nava şi corul este fortificat cu caturi de apărare ridicate între 1504 şi 1507. Din sistemele defensive din sec. XV – XVI se mai păstrează zidul de incintă exterior şi trei turnuri de apărare. Traseul zidului interior de apărare, demolat în sec. al XIX-lea, se mai poate “citi” încă din fundaţiile dezvelite. Pe partea de nord a incintei se păstrează o casă pentru provizii. În interiorul bisericii sunt de remarcat altarul clasicizat cu galerie pentru orgă din 1821, tabernacolul gotic, precum şi amvonul şi galeriile din lemn datând din 1760. În trecut exista o fantână în incinta fortificației de unde oamenii din sat puteau să își ia apă curată în timpul unui război. Unul dintre bastioane adapostea o moară care îi aproviziona pe săteni cu faină pentru a-și coace pâinea.
Așezarea
Asociaţia Corona, împreună cu partenerul local Asociatia CasApold, au luat în îngrijire ansamblul fortificat și se ocupă din 2004 de micile lucrări de reparaţii ca parte a unui concept durabil de conservare a clădirilor. Aici sunt incluse şi cursuri de pregătire pentru meşterii locali, care învaţând tehnicile tradiţionale de restaurare pot fi apoi implicaţi în menţinerea şi întreţinerea ansamblului. La Apold puteţi vedea pe viu sarcinile pe care persoana desemnată paznic al cetăţii le-a avut de-a lungul timpului. Acum câteva sute de ani aceasta trebuia să fie cu ochii-n patru după eventualii duşmani, să tragă clopotele şi să încălzească sala de întâlniri a comunităţii. Astăzi paznicul cetăţii pare a fi mai degrabă un fel de manager de proiect: este în acelaşi timp administrator, îngrijitor, adună fonduri destinate reparaţiilor, pregăteşte biserica pentru serviciul religios, are grijă de turişti şi organizează concerte şi alte evenimente.
DJ106 166, Apold, Romania
Curciu / Kirtsch
Biserica Fortificată din Curciu, construită la începutul sec. al XIV-lea, a rămas aproape neschimbată de-a lungul timpului. Valoarea remarcabilă a bazilicii cu trei nave şi cor poligonal constă în bogăția sa arhitecturală deosebită. În cor se găsesc ferestre cu muluri si menouri bine conservate, iar la turn ferestre bifore în stil gotic. Sculpturile ce împodobesc portalurile, turnul bisericii, ferestrele, contraforţii, precum şi capitelurile, cheile de boltă, sedilia, tabernacolul şi uşa sacristiei au fost create în jurul anului 1427. La începutul sec. al XIX-lea au fost înălţate navele laterale, astfel obţinându-se secţiunea transversală a unei biserici hală. În aceeaşi perioadă atât nava principală, cât şi cele laterale sunt acoperite cu tavan plan, împodobit cu stucaturi. Catul de apărare al turnului a fost dărâmat în anul 1913, materialul rezultat fiind folosit pentru construirea fleşei ascuţite de azi, acoperită cu tablă de zinc. Din ansamblul fortificat s-a păstrat zidul de incintă cu turnul de poartă folosit inţial ca intrare, precum şi o capelă gotică integrată în acest zid. Capela găzduiește un osuar, o cameră unde în trecut erau păstrate oasele decedaților.
Aşezarea
Satul Curciu oferă o liniște cu totul specială între satele transilvane. Această aşezare romantică este amplasată în regiunile viticole din nord-estul Mediaşului, între dealuri şi păduri. Locul îşi datorează vegetaţia luxuriantă localizării între râurile Târnava Mare şi Târnava Mică, fiind numit şi “Mesopotamia”.
Cheile sunt la:
d-na Dana Crişan
tel.: +40/269/257 361 sau +40/742/077 290
direct lângă ansamblul fortificat
Curciu, Romania
Agnita / Agnetheln
Bazilica ridicată în sec. al XIII-lea fără turn primeşte două secole mai târziu sisteme defensive, precum catul de apărare ridicat deasupra corului şi susţinut de arce. Acesta va fi demolat în sec. al XIX-lea. Prin înălţarea navelor laterale clădirea capătă aspectul de hală. Turnul de vest, al olarilor, este prevăzut cu drum de strajă şi parapet tip „fachwerk”. Zidul de incintă a fost demolat, dar s-au păstrat turnurile de apărare: turnul de poartă sau al dogarilor, cel al făurarilor, cel al croitorilor şi cel al cizmarilor. Nu numai construcţia în sine impresionează prin detalii şi tehnici, ci şi interiorul. Aici se păstrează altarul triptic (format din trei panouri, cele laterale fiind mobile) cu aripi duble, datând din 1650, operă de artă ce continuă tradiţia altarelor pre-Reformă.
Aşezarea
Se spune că oraşul ar fi fost întemeiat de către Sfânta Agnes, iar mulţimea de obiective demne de atenţie sunt martori ai puterii ei ocrotitoare în lunga istorie a aşezării. Oraşul păstrează pînă astăzi datina arhaică a Paradei Lolelor, una dintre cele mai vechi şi mai importante tradiţii ale saşilor transilvăneni. Festivitatea are loc în fiecare an în luna ianuarie sau în februarie cu scopul de a izgoni iarna şi spiritele rele. În costume înfiorătoare, lolele mărşăluiesc prin oraş în zgomote de lanţuri şi cătuşe, cu bice şi roţi şi fac tot felul de farse. Pe lângă hainele negre zdrenţuite, podoaba de căpătâi a fiecărei lole este „larva”, o mască înfiorătoare acoperită cu blănuri.
Turism
Agnita a fost cunoscută în ultimul secol drept cea mai importantă staţie de tren pe traseul aşa-numitei „Mocăniţe”, care făcea legătura între Sibiu şi Sighişoara. În anul 2001 a fost închis şi ultimul tronson de cale ferată, iar de atunci se fac eforturi susţinute pentru lansarea unui trafic turistic sezonier cu vagoanele istorice.
Pentru detalii vizitaţi:
www.sibiuagnitarailway.com
www.phototour.mocanita.ro
www.mocanita.ro/mh/
Din biserica construită în sec. al XIV-lea se mai păstrează doar portalul de vest, precum şi părţi din coloanele de est din biserica hală ridicată în sec. al XV-lea. Construirea noii biserici a însemnat şi fortificarea ei în aceaşi etapă: corul este prevăzut cu cat de apărare pe arce, iar intrările de nord şi sud sunt apărate de turnuri prevăzute cu guri de tragere şi maşiculiuri. Zidul de incintă are drum de strajă pe arce de cărămidă, mai multe turnuri şi un zwinger împărţit în două, supravegheat de un mic turn de strajă.
Spaţiul interior al bisericii impresionează prin dimensiuni şi plastică arhitecturală, dominate de bolta gotică în plasă care sprijină pe perechi de pilaştri adosaţi zidului.
Aşezarea
Biserica fortificată din Moşna este considerată una dintre cele mai impunătoare din ţinutul Târnavelor şi una dintre cele mai frumoase din întreaga Transilvanie, impresionând prin masivitate, dar şi prin bogăţia detaliilor interioare: portalul sacristiei este împodobit cu arc maur, fleuron şi o statuie a Mântuitorului; amvonul ornat cu baldachin în filigran este veşnic păzit de statuia împietrită a unui arhanghel; tabernacolul în formă de căsuţă cu pinaclu, ornamentat în stil gotic târziu uimeşte şi prin dimensiunile sale, de aproape 10m înălţime.
Pe lângă aceste comori culturale Moşna mai ascunde şi preţioase avuţii spirituale. În trecutul său străluceşte mai cu seamă imaginea lui Stephan Ludwig Roth (1796-1849), preot, pedagog şi luptător pentru drepturile omului.
Cheile le gasiți:
D-l Ladislau Ciocan
Tel.: +40/749/680 770
Moșna 557160, Romania
Hosman / Holzmengen
Din bazilica ridicată în secolul al XIII-lea se mai păstrează portalul de vest, mărturie de mare valoare a plasticii romanice în Transilvania şi coloanele şi arcadele ce despărţeau cândva nava principală de cele laterale. Cine se uită cu atenţie deasupra portalului de vest, observă o sculptură înzidită reprezentând două personaje. Unii spun că e vorba de Botezul Domnului în Iordan, alţii că ar fi Adam şi Eva. Privitorul poate deci încerca să descifreze pe cont propriu misterul. În jurul anului 1500 turnul clopotniţei a fost înălţat şi prevăzut cu drum de strajă din lemn, sprijinit pe console, iar navele laterale ale bisericii au fost demolate.
Cele două ziduri ale fortificaţiei, ridicate în secolul al XV-lea sunt unite prin turnul de poartă şi păstrează urme ale drumului de strajă şi gurile de tragere drept mărturie a timpurilor grele.
Aşezarea
În mijlocul văii pitoreşti a Hârtibaciului se află satul Hosman. Biserica fortificată aflată în centrul aşezării reprezintă unul dintre cele mai fotografiate edificii din Transilvania. Pe fondul unui cer senin cetatea bisericească se profilează pe imaginea adeseori înzăpezită a crestelor munţilor Făgăraşi, care reprezentau cândva graniţa de infleunţă austro-ungară. Ca parte a grupei sudice a Carpaţilor, munţii ating înălţimi de peste 2.500m.
Astăzi Hosman este unul dintre punctele de intrare pe traseele culturale Brukenthal, care explorează împrejurimile în excursii cu durată de pînă la nouă zile. Asociaţia “Hosman durabil” din localitate promovează dezvoltarea locală. Punctele principale ale activităţii acesteia sunt conservarea patrimoniului cultural şi construit, precum şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Parte a muncii asociaţiei a fost preluarea morii vechi, reabilitarea și reconversia ei într-un centru cultural dedicat evenimentelor de tot felul. Aici se poate lua parte la diverse tururi şi se poate cumpăra pâine coaptă după reţete şi metode tradiţionale.
Centrul European pentru Întâlnirea Tineretului Biserica Cetate Hosman (CEPIT Hosman) organizează evenimente interetnice și ecumenice pentru tineri și se dedică conservării ansamblului medieval al bisericii fortificate.
Activități
Biserica fortificată din Hosman a fost restaurată amplu la sfârșitul anilor ’90. Între timp au trecut 20 de ani în care îngrijirea continuă și mentenanța – atât de importante pentru păstrarea monumentului – s-au desfășurat cu suișuri și coborâșuri.
La începutul anilor 2000, familia Cotaru (asociația Hosman Durabil) s-a ocupat intens de biserica fortificată. Nu numai că au deschis-o pentru public, dar au efectuat și lucrări de reparație. În acest fel, pe lângă acțiunile continue de îngrijire, a putut fi restaurat și ceasul din turn.
Din 2010, asociația de tineret Jugendburg Holzmengen, județul Sibiu și alte câteva inițiative locale au efectuat lucrări de conservare la biserica din Hosman. Jugendburg Holzmengen are în grijă de mai multi ani vechea casă parohială.
Pentru a susține angajamentul comunității evanghelice precum și al celor două asociații din localitate, am inclus Hosmanul în programul nostru de conservare și protecție al patrimoniului.
Cheile sunt la:
d-na Maria Nicula
tel.: +40/746/131 088
DC45, Hosman 557168, Rumänien
Deschis
Biertan / Birthälm
Biertanul a câştigat în importanţă în Evul Mediu ca o localitate care avea drept de a organiza piaţă, la întrecere cu Mediaşul şi Moşna şi între 1572 – 1867 ca sediu al episcopatului săsesc. Aşa se explică ansamblul impresionant, cu cele trei ziduri de apărare, două zwingeruri şi numeroase bastioane şi turnuri. Biserica-hală cu trei nave, conservată foarte aproape de forma ei originală, a fost ridicată în 1500 pe fundaţiile unei construcţii romanice anterioare. Dintre cele două caturi de apărare ale corului, cel din lemn este demolat în 1803. Interiorul acoperit cu bolţi în plasă pe nervuri adăposteşte numeroase valori, precum amvonul de piatră din 1523, împodobit cu scene în relief şi altarul triptic gotic târziu, cu 28 de panouri pictate susţinute de o structură delicată.
Cu mare măiestrie a fost lucrată uşa sacristiei, de factură gotic târziu, bogat ornamentată cu intarsii şi prevăzută cu o încuietoare complicată, prezentată la Targul Mondial de la Paris din 1889. Încuietoarea acţionează un sistem central complicat, care blochează uşa în 13 puncte, astfel încât tezaurul bisericii să poată fi păstrat în siguranţă în sacristie.
Așezarea
Cu precădere în secolele XVII-XVIII mai-marii comunităţii din Biertan au purtat lupte crâncene împotriva declinului moralităţii. Au încercat să se opună abaterilor în creştere cu reguli stricte şi pedepse straşnice. De exemplu, era interzis băutul în anturaje dubioase şi lâncezeala prelungită la han. Dacă apăreau „incidente premaritale imorale”, nunta se făcea într-o manieră degradantă. Acestea şi încă multe alte poveşti pot fi descoperite de vizitatori la biserica fortificată din Biertan.
Aşa-numita „închisoare matrimonială” pentru cuplurile care doreau să divorţeze a rezistat până azi, dar fără să-şi fi păstrat şi funcţiunea. Clădirea care o ascunde se află în incinta cetăţii Biertan, una dintre cele mai mari şi mai impresionante biserici fortificate din Transilvania. Datând de la începutul sec. al XVI-lea, cetatea este apărată de 3 ziduri de fortificaţie şi 9 turnuri defensive.Odată pe an are loc aici întâlnirea saşilor care locuiesc în Transilvania cu cei care au emigrat în Germania, această întâlnire fiind cel mai mare eveniment de acest gen.
Cheile sunt la:
Parohia Biertan
Tel.: +40/269/842 660
și la d-na Erna Weinrich
Tel.: +40/749/231 199
Librărie pentru vizitatori
Biertan 557045, Romania
Pe dealul de est, veghind satul de la înălţime, se afla iniţial o basilică gotică cu turn. În 1510, în cursul lucrărilor de fortificare, corul este demolat şi în locul lui se construieşte un alt cor mai înalt, cu închidere poligonală şi întărit de un cat de apărare din piatră. Corul astfel echipat şi mai înalt cu aproape 11 metri decât nava formează un sistem defensiv pentru apărarea bisericii dinspre partea dealului. Turnul este şi el prevăzut cu cat de apărare din lemn. În timp ce corul păstrează încă bolta stelată şi mulurile gotice datând din aceeaşi perioadă de construcţie, nava bisericii este modificată în 1795 în stil baroc. Pe partea de nord a corului se află sacrisitia pe două niveluri, datată 1519, la parterul căreia a fost amenajată o capelă. De mare valoare sunt portalul renascentist de acces în sacristie şi altarul clasicist.
Așezarea
Aşezarea a fost întemeiată cel mai probabil în a doua jumătate a sec. al XIII-lea. În timp ce coloniştii au ridicat încă de la începutul sec. al XIV-lea o biserică din piatră, ale cărei fundaţii, în ciuda numeroaselor reconstrucţii şi demolări se păstrează şi astăzi, casele din sat au fost construite din materiale mult mai puţin durabile. Lemnul pădurilor din jur a fost o sursă la îndemână şi la începuturi principalul material de construcţie. Crăpăturile dintre bârne erau umplute cu muşchi şi lut, iar casele erau acoperite cu paie de grâu rămase după seceriş. Ferestrele erau astupate cu membrană de animal prin care trecea o lumină palidă, care abia reuşea să mai împrăştie întunericul camerelor.
Abia în sec. XVIII-XIX construcţia caselor din zidărie de cărămidă a devenit un fapt comun. Din această perioadă datează gospodăriile săseşti tipic transilvănene, care încă mai străjuiesc disciplinat de o parte şi de alta a drumurilor din sat.
Activități
„Nașa proiectului”, Sabine Reither, se implică încă din august 2016 în lucrările de restaurare a bisericii fortificate din Copșa Mare. În strânsă colaborare cu Biserica Evanghelică, și cu Fundația Biserici Fortificate, ea se străduiește să obțină finanțare și să organizeze reparațiile de maximă urgență necesare păstrării bisericii. A inființat o asociație germană în 2020, Pro Gross Kopisch e.V., pentru a coordona mai bine lucrării și donații.
În anul 2018, acoperișul navei bisericii a fost supraetajat și mutat. Cele 10.000 de țigle vechi au fost înlocuite cu țigle-solz fabricate cu tehnici tradiționale. Mai trebuie achiziționate numai 300 de țigle de coamă. De asemenea, s-au înnoit 54 m de bârne de susținere și 3.700 de șipci. Îmbinarea dintre turnul-clopotniță și navă a reprezentat o mare provocare, căci aici se produseseră cele mai mari stricăciuni. Toate jgheaburile orizontale și verticale precum și rigolele vechi pentru scurgerea apei de ploaie au fost înlocuite sau au fost montate unele noi. Fondurile necesare de 15.500 de Euro pentru aceste reparații au putut fi alocate din donații. În 2019 mai sunt planificate și alte lucrări.
Cheile sunt la:
d-l Sebastian Ghiuri
tel.: +40/733/262 089
Copșa Mare 557046, Romania