Biserica fortificatâ Veseud

Bod / Brenndorf Biserica fortificată din Bod a cunoscute vremuri grele, fiind distrusă, pe rând, de incendii și cutremure. Bazilica romanică construită în secolul al XIII-lea și prevăzută cu clopotniță este grav afectată de un incendiu două secole mai târziu. Începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea evenimentele se precipită: clopotnița se prăbușește, în 9 ani un alt turn este construit peste ruina acesteia, dar numai 3 ani mai târziu biserica este complet distrusă de un cutremur. Și nu doar biserica, ci și zidul de fortificație este grav afectat. Incinta poligonală, cu zwinger și turnuri de apărare este demolată aproape complet după acest episod. Astăzi la Bod poate fi admirată biserica ridicată în 1806, al cărei turn afectat de cutremurul din 1977 a fost ulterior stabilizat. Interiorul bisericii adăpostește altarul din 1869, care împreună cu orga din 1816 formează un tot unitar. Clopotele originale, datând din perioada catolică a bisericii, au fost distruse odată cu prăbușirea turnului. Slujbele de astăzi sunt acompaniate de singurul clopot care a scăpat de rechiziționările războiului și de alte două din bronz, datând din 1922. Aşezarea Deşi locuitorii Bodului au îndurat de-a lungul secolelor multe lovituri ale sorţii, nu au cedat niciodată. Astfel că urmele istoriei lor, plină de evenimente, se mai pot citi şi astăzi pe biserica aflată în centrul localităţii. După ce satul este menţionat pentru prima dată în secolul al XIV-lea, creşte numărul rapoartelor despre atacuri devastatoare: numai între 1421 şi 1658 Bod a fost incendiat şi a ars aproape complet de cel puţin 5 ori. În aceeaşi perioadă, locuitorii au fost obligaţi să participe la fortificarea Braşovului şi să contribuie cu materiale de construcţii. În 1718-1719 ciuma face aproape 500 de victime în Bod. În 1779 inundaţiile provoacă daună majore, urmate îndeaproape de două cutremure (1790 şi 1802) care produc noi distrugeri. La toate acestea se mai adaugă şi două incendii majore în 1844 şi 1867, care au afectat zone extinse din sat. Cu toate acestea sătenii au construit şi apoi reparat biserica mereu. În ultimii ani, datorită implicării guvernului federal german şi a saşilor emigraţi din Bod au putu fi executate lucrări de reparaţii însemnate la biserică. Cheile sunt la: d-na Emilia Schuster tel.: +40/268/283 172

Bruiu / Braller Bazilica romanică din sec. al XIII-lea a fost puternic afectată de multiple demolări şi reconstrucţii, mai ales în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, când au fost reconstruite navele laterale cu nivel pentru tribune şi a fost ridicată o absidă. Pe faţada sudică s-a păstrat totuşi un ancadrament de uşă romanic cu arc în plincintru. Biserica a fost înconjurată de un zid circular, apărat de un turn vestic cu drum de strajă. Un alt zid poligonal de incintă este ridicat în jurul celui dintâi, fiind prevăzut cu 4 bastioane şi drum de strajă pe 3 niveluri, după cum mărturisesc gurile de tragere aşezate pe 3 rânduri, vizibile încă pe zidul de nord. O clădire lungă de pe partea de SE, dezvoltată pe 3 niveluri era folosită pentru depozitarea bunurilor, dar şi ca locuinţă, fiind la rândul ei prevăzută cu sisteme defensive. Așezarea Legendele locale povestesc de un gropar care, săpând în cimitirul cuprins de întuneric, ar fi găsit un schelet. Râzând sarcastic şi lovindu-l cu piciorul, omul îl invită la cină. Mai târziu, pacea bărbatului ce tocmai lua cina cu familia este brusc întreruptă de un ciocănit puternic: scheletul luase chemarea în serios şi, nu se ştie dacă în semn de recunoştinţă pentru invitaţie sau ca răzbunare, îl răpeşte pe bărbat şi-l duce într-o călătorie mitică. Se spune că groparul s-a întors acasă în aceeaşi noapte, mai bătrân însă cu o sută de ani şi că în zborul său secular ar fi văzut paradisul. Însă raiul nu putea fi cu mult mai frumos decât locul său de baştină, păzit de zidurile bisericii fortificate. Cetatea a apărat atât viaţa locuitorilor, cât şi istoria lor. Amvonul bisericii evanghelice din Bruiu este o adevărată capodoperă, iar cele 860 de tuburi ale orgii păstrează încă în metalul lor aminitirea spirituală a cântecelor. Cheile sunt la: d-l Michael Ehrmann tel.: +40/269/586 515

Batoș / Botsch Părți importante ale bisericii de astăzi provin dintr-o biserică gotică a cărei primă fază de construcție datează din secolul al XIV-lea. Această datare se bazează pe forma navelor laterale, care sugerează că prima biserică a fost o bazilică. În plus, primul preot din Batoș a fost menționat în anale încă din anul 1332. Biserica a fost puternic avariată în urma unui incendiu devastator în anul 1728. Turnul-clopotniță, construit în anul 1638 în partea de sud-est a bisericii, a avut mai puțin de suferit. Reconstrucția bisericii începută în 1781 a transformat edificiul într-unul baroc. Astfel, nava a fost acoperită cu o boltă à vela în stil baroc târziu cu ornamente rococo, iar pe cele trei părți laterale au fost ridicate tribune. La o privire mai atentă, detaliile gotice mai sunt vizibile și astăzi. Este vorba de ancadramentul gotic al ușii sacristiei, de forma ogivală a arcului triumfal sau de nișa gotică de șezut cu două locuri, aflată în peretele sudic al corului. Altarul în stil neogotic este din anul 1864; în cele trei nișe ale sale se află statui cu Isus și doi apostoli. S-au păstrat și treizeci de panouri pictate din anii 1700 în care sunt reprezentate simbolic anotimpurile și lunile anului, dar și scene biblice. Așezarea Cea mai frumoasă sărbătoare a comunității din Batoș, „Blasi” sau „Blasitag”, are loc pe 24 iunie. În toată Transilvania de altfel, aceasta a fost una dintre cele mai iubite sărbători a copiilor, zi în care tot satul se aduna în curtea parohiei. Cu câteva zile înainte, cei mai buni patru elevi din fiecare clasă își pregăteau uniformele de ofițeri cu tot cu săbii. În dimineața zilei de sărbătoare se forma marele alai, în frunte cu fanfara și apoi maiorul înconjurat de purtătorii de drapele. Maiorul era cel mai bun elev din ultimul an de școală. Acesta era călare, cu chipiu și sabie și era urmat de elevele în costum popular deschis la culoare, apoi de băieții din aceeași clasă. Ofițerii în uniforme păstrau ordinea. După masă, fetele și băieții dansau dansuri populare, iar mai târziu, fanfara satului cânta în piața din spatele căminului cultural. Numai elevilor le era permis să danseze după amiaza. Adulții puteau să privească sau să meargă la birtul de lângă popicărie. Cheile sunt la: d-l Roland Bierfeld Tel.: +40/760/373 158

Boian / Bonnesdorf Biserica din Boian a fost ridicată în jurul anului 1400, dar este dificil de spus care părţi din construcţia iniţială se păstrează şi azi. Se ştie însă că pe la 1500 edificiul de cult a fost fortificat, peste cor construindu-se un cat de apărare. Zidul de fortificaţie a fost prevăzut cu drum de strajă, parţial dezvoltat pe două niveluri şi întărit cu turn de poartă. Acesta servea şi de clopotniţă şi avea intrarea protejată de o hersă (grilaj culisant din lemn, întărit cu fier). Un detaliu interesant de remarcat este decorarea cornişei cu cărămizi poziţionate în unghi, metodă des întâlnită la bisericile ortodoxe din Moldova şi Muntenia. Atât la turnul de poartă, cât şi deasupra intrării de nord a bisericii se află blazonul lui Ştefan cel Mare, sub a cărui domnie s-a aflat şi Boian pentru scurt timp. Aşezarea Nu e ceva obişnuit să găseşti simbolul bourului la intrarea într-o biserică evanghelică. Şi totuşi la Boian, pe portalul de nord al bisericii fortificate, se află sculptat simbolul Moldovei sub foma reliefurilor a două capete de bour. Spre deosebire de majoritatea satelor săseşti, localitatea nu era situată pe Pământ Crăiesc (teritoriu săsesc autoguvernat), ci ţinea de Comitatul Cetăţii de Baltă. Coloniştii Pământului Crăiesc îi erau supuşi doar regelui Ungariei şi se bucurau de un statut deosebit şi de privilegii, pe când locuitorii comitatelor, unităţi administrative ungureşti, erau iobagi aflaţi sub autoritatea lordului feudal. În 1498, Regele Ungariei, Matei Corvin dăruieşte Domeniul Cetatea de Baltă voivodului moldovean Ştefan cel Mare. Acesta sprijină finalizarea masivei fortificaţii din jurul lăcaşului sfânt, lucru sugerat de prezenţa blazonului său, capul de bour. Cheile sunt la: d-l Ciprian tel.: +40/743/156 948 În prezent, nu este posibilă o vizită la biserica fortificată.

Orăștie / Broos The ring wall of the fortified church in Orăştie has an almost rectangular shape and was strengthened to the corners and at center of all lines with several towers, some of which have been preserved to this day. In the precincts two protestant churches stand side by side: the southern one, used nowadays by the Hungarian reformed congregation was built in the 14th century as a Romanesque basilica, later transformed into a Gothic basilica. A tower was built in 1400, about the same time as the chancel. Between 1820-1823 the Evangelic congregation of Orăştie built a new church for their community. After 1839, when the common bell tower collapsed, each community built from the ruins one of their own. Place and surroundings There are many things that the old Dacian walled city of Orăştie can be proud of, and the foremost of them is a magnificent history. Already mentioned in 1224 in the Diploma Andreanum (The Golden Charter of the Transylvanian Saxons), Orăştie was the most western settlement of the German settlers in Transylvania. Even today the city is the gateway to the unique landscape of the fortified churches. Mostly in the 15th Century, the population was seeking protection in the precincts of the fortified church against the repeated attacks of the Ottomans. The ensemble has a particularity: surrounded by the fortification wall, an evangelic church and a reformed one stand side by side. Between them some archaeological remains can nowadays be visited: the traces of 8th century houses and the ruins of a 10-11th Century castle.The ruins of the Dacian castle in the Orăştie mountains are much older. The ensemble, which is part of the UNESCO World Heritage, is opened for visitors. Keys are with: Parish Office Oraștie phone: +40/254/241 961 and Priest Nick Fernolend phone: +40/745/603 453

Băgaciu / Bogeschdorf Cetatea se află pe strada principală a localităţii. În centrul acesteia exista în jurul anului 1420 o biserică ce a fost fortificată în cursul sec. al XV-lea cu zid de incintă, turn de poartă şi trei turnuri de apărare. Pe lîngă turnul de poartă se mai păstrează azi şi bastionul de NE. La sfârşitul sec. al XV-lea bisericii i-a fost adăugat un turn clopotniţă cu portal cu şapte retrageri succesive. La scurt timp şi biserica a fost pregătită defensiv. Deasupra navei şi a corului au fost ridicate caturi de apărare sprijinite pe contraforţi. În sec. XVIII şi XIX acestea sunt treptat demolate, dar catul de apărare al clopotniţei este reconstruit în 1973. Stranele din 1533, aflate în cor sunt printre cele mai valoroase din Transilvania. Aşezarea Indiferent de momentul în care este privită cetatea, în lumina crudă a dimineţii, sub soarele puternic din miezul zilei sau în ceaţa moale a înserării, zidurile ei par a fi construite din istorie şi legende. Ridicată pe locul unei vechi basilici, biserica impresionează prin dimensiuni şi ornamentaţia bogată. Atât portalul de vest, cât şi cel de sud sunt ornate cu sculpturi de mare valoare, considerate a fi printre cele mai reuşite opere în piatră din Transilvania. Fragmente din pictura murală odată luxuriantă, reprezentând Apocalipsa, sunt expuse pe peretele de nord. Orga construită de celebrul Samuel Metz în 1804 se odihneşte în galeria sa de lemn. Impresionante sunt şi droleriile erodate ce veghează corul, măşti stranii ce par a ieşi din perete şi care au fost interpretate atât ca sfinţi, cât şi ca demoni. Cheile sunt la: d-na Susanne Sălceanu tel.: +40/740/243 853

Bistrița / Bistritz Pe locul unei biserici construite în secolul al XIII-lea a fost ridicată un secol mai târziu actualul edificiu. Înflorirea economică cunoscută de Bitriţa în acea perioadă a permis edificarea unei bazilici cu trei nave, cor poligonal şi două turnuri de o parte şi de alta a intrării principale. Importanţa bisericii pentru comunitate se poate citi şi din etapele succesive de reconstruire care au urmat: refacere în forma unei bazilici gotice, cu navele despărţite de stâlpi octogonali, apoi transformare în sală gotică, cu zid de incintă şi turn de supraveghere şi apărare a oraşului. Iniţial independent, noul turn, construit în mai multe etape, a fost inclus în corpul bisericii în 1487 şi este cel mai înalt turn medieval de biserică din ţară. Astăzi biserica este un valoros reprezentant al arhitecturii de tranziţie de la gotic la renaştere. Turnul, care a fost afectat de un incendiu puternic în 2008 a fost refăcut şi astăzi oferă turiştilor ocazia de a parcurge cei cca.75m cu liftul, pentru a admira panorama oraşului Bistriţa. Aşezarea Oraşul Bistriţa reprezintă centrul istoric al Ţării Năsăudului, care formează ţinutul de nord al Pământului Crăiesc al saşilor transilvăneni. În aceste locuri s-au stabilit în secolul al XII-lea colonişti vorbitori de limbă germană, care au avut drept de autoadministrare şi au format, până în 1944, populaţia majoritară. Două atacuri nimicitoare ale mongolilor şi tătarilor în secolul la XIII-lea nu au putut opri dezvoltarea economică a Bistriţei, care pe atunci se numea Năsăud. În secolul al XIV-lea oraşul a primit dreptul de a ţine piaţă şi de a avea propriul sigiliu. În perioada care a urmat au fost edificate numeroase clădiri de mare valoare, precum biserica parohială evanghelică, care împreună cu turnul înalt de 75m reprezintă unul dintre punctele de reper al oraşului. De-a lungul secolelor, Bistriţa a aparţinut Principatului Transilvaniei, care până în 1918 a făcut parte din Imperiul Austro-Ungar, apoi a decis să se unească cu Regatul Român. Pînă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, cei mai mulţi dintre germani au părăsit Ţinutul Năsăudului şi doar puţini dintre ei s-au mai întors. Dar încă mai există acolo o comunitate importantă, vorbitoare de limbă germană şi de confesiune evanghelică-lutherană. Cheile sunt la: Oficiul Parohial Bistritz P-ţa Centrală Nr. 13 RO-420040, Bistritz tel.: +40/263/214679 sau d-na Mrs. Lungu tel.: +40/758/101 761

Idiciu / Belleschdorf În secolul al XV-lea a fost ridicată o mică biserică-sală pe o colină în partea de vest a comunei Idiciu. Bolta acesteia s-a prăbușit în anul 1690 în urma unei furtuni. Între 1825 și 1827, corul medieval a fost reconstruit și mărit de către meșterul constructor Conrad din Mediaș. În 1904 s-au făcut lucrări mai ample de renovare, în cadrul cărora s-a refăcut șarpanta acoperișului. Vechea clopotniță din lemn, de sine stătătoare, a fost demolată în 1927 și, în locul ei, s-a ridicat un turn-clopotniță nou în partea de vest. Când vechea biserică din Senereuș a fost demolată în anul 1870, comunitatea locală a vândut orga din biserica lor la un preț mult sub valoarea ei reală locuitorilor din Idiciu, o comunitate mai săracă. Orga a fost confecționată la Sibiu în 1753, iar în 1991 a fost vândută din nou, de data asta bisericii romano-catolice Sf. Mihail din Cluj. Cel mai valoros obiect din biserică a fost tavanul casetat renascentist din anul 1690. Cele 98 de casete cuprindeau panouri decorate cu motive geometrice și vegetale. În primăvara anului 2016, tavanul bisericii s-a prăbușit, lăsând în urmă o ruină. Un panou al altarului se află expus în capela căminului de bătrâni din Drabenderhöhe, Wiehl, Germania. Biserica din Idiciu este o ruină.

Bărcut / Bekokten În sec.al XIX-lea, în locul bisericii medievale demolate, doi meşteri din Merghindeal ridică o biserică sală cu bolţi avela pe arce dublouri. Este păstrat însă turnul clopotniţă construit în sec. al XV-lea, prevăzut cu drum de strajă şi scări de acces la nivelurile superioare cuprinse în grosimea zidurilor. Astfel de scări, cu lăţimea de 60-70cm erau uşor de apărat de către un singur om. Fragmentele rămase din zidul de incintă medieval poartă urmele a două turnuri de apărare, precum şi golurile grinzilor ce susţineau drumul de strajă. Aşezarea “Transilvanie, mândră ţară cu puteri şi bogăţii, de Carpaţi împrejmuită, cu verdeaţă răsădită, plai cu aur şi cu vii” sunt versuri traduse de Dan Dănilă, aparţinând imnului saşilor transilvăneni. Însă în istoria localităţii nu a răsunat mereu muzica, ci şi sunetul armelor. Atacurile tătarilor au dus la construirea turnului fortificat, clădire înaltă de 36m, cu pereţi groşi de 3m. Multe legende a ţesut timpul în jurul acestui paznic. Se spune că la ridicarea lui a ajutat un uriaş mărinimos. Însă după încheierea lucrării, de frică, sătenii l-ar fi aruncat într-o fântână, a cărei gură poate fi văzută şi azi în biserică. Chiar şi numele satului este legat prin basme de un izvor al cărui nume se trage din ungurescul “Baranykur”, care înseamnă “Fântâna mielului”. În timpul unei secete groaznice un mieluşel ar fi salvat satul descoperind un izvor ce s-a păstrat până azi. Apa sa limpede a potolit setea locuitorilor secole întregi şi va potoli cu siguranţă şi setea călătorului de azi. Cheile sunt la:  d-na Cornelia Tache tel: +40/721/130 540 Deschis: vara orele 10:00-13:00 și 15:00-18:00 iarna la cerere Cazare: Camere de oaspeți din Centrul pentru Tineret Bărcut 100 paturi d-l Johannes Klein tel.: +40/268/211994 sau d-na Irmgard Oprea tel.: +40/372/748471