Biserica fortificatâ Ungra

Guşteriţa / Hammersdorf Substanţa construită a bisericii prezintă numeroase caracteristici ale basilicilor romanice din zona Sibiului: navă centrală compactă, bolţi în cruce la navele laterale, arcade cu arce în plincintru pe piloni pătraţi şi ferestre circulare în registrul superior, toate datând din sec. al XIII-lea, la fel ca absidiola navei laterale sudice. Corul suferă modificări în sec. al XV-lea, când se construiesc ferestrele în ogivă şi bolta cu nervuri. În plus se ridică deasupra acestuia un cat de apărare. Tot în această perioadă este construit şi zidul de incintă, care păstrează încă o mică capelă în partea de est. Bolta semicilindrică cu penetraţii din nava principală a fost realizată în sec. al XVIII-lea şi sprijină pe arce dublouri. În interior se păstrează stranele din sec. XVIII-XIX şi picturile restaurate în 1988. Aşezarea Guşteriţa, în prezent cartier al Sibiului, este una dintre cele mai vechi aşezări ale saşilor transilvăneni din această zonă şi păstrează încă structura tipică rurală originală. Proximitatea faţă de oraş a adus aşezării multiple beneficii economice, dar în acelaşi timp a şi transformat-o în ţintă pentru duşmani. Locul a fost distrus de atâtea ori, încât rezistenţa sa poate fi privită doar cu admiraţie. În 1600 este arsă din temelii de trupele comandantului Basta, în 1658 este masiv distrusă de turci, în 1661 este pustiită de trupele lui Ali Paşa, devastată de foc în 1690 şi 1698, prădată de curuţi în 1701 şi peste toate acestea se mai instalase şi ciuma. Cu toate acestea Guşteriţa beneficiază masiv de apropierea de Sibiu, devenind unul dintre cei mai importanţi furnizori de ţigle şi cărămizi pentru ridicarea a numeroase clădiri în oraşul învecinat. Localitatea este menţionată în cronici încă din 1500 ca exportator de argilă, iar câteva secole mai târziu se dezvoltă aici fabrici moderne, care mai funcţionează parţial şi astăzi. Activităti În cadrul ansamblului bisericii fortificate din Gușterița, Parohia Evanghelică din Sibiu are în derulare un „proiect verde”. Sub numele de „Gușterița – biserica pentru mediul înconjurător și educație”, aici au loc diferite activități pentru grupuri de copii, clase de elevi, tineri și alte persoane interesate. O echipă entuziastă de voluntari și colaboratori încearcă să readucă la viață clădirile nefolosite. În fosta clădire a școlii se organizează seminarii și workshop-uri, se fac prezentări cu tematică „verde”, iar în grădina parohiei sunt cultivate, cu scop demonstrativ, produse ecologice. Din septembrie 2016, clădirea școlii găzduiește Charlotte-Dietrich-Schule (Școala Charlotte-Dietrich), o școală elementară particulară cu predare în limba germană. Cheile sunt la: Parohia Evanghelică C.A. Sibiu Piaţa Huet nr. 1 550182 SIBIU jud. SIBIU tel.: +40 (0) 269 211203 e-mail: hermannstadt@evang.ro

Avrig / Freck În secolul al XIII-lea, la Avrig s-a construit o bazilică romanică cu trei nave despărțite prin coloane, închinată Sf. Ecaterina. Parterul turnului-clopotniță, care servește drept nartex, are o boltă în cruce. Remarcabilul portal de vest mai păstrează fragmente ale unor sculpturi în piatră care amintesc, de exemplu, de biserica din Hosman. Pe la anul 1500, în cadrul unor lucrări de transformare a bazilicii într-o biserică-sală, navele laterale au fost înlăturate, corul a fost îndreptat, iar turnul-clopotniță a fost înălțat cu încă un nivel. În 1765, corul și nava au fost prevăzute cu bolți baroce. Din vechile fortificații se mai păstrează părți ale unei curtine ovale precum și fragmente ale unui turn de poartă. Ceasul din turn a fost primit cadou de la Guvernatorul Samuel von Brukenthal în 1770. Amvonul și baldachinul provin din secolul al XVIII-lea, iar altarul în stil baroc târziu, din 1805. Cheile sunt la: d-l Nicolae Alexan tel.: +40/743/765 412

Felmer / Felmern La est de Făgăraș, construită încă din secolul al XIII-lea la marginea unei coline solitare, se află o bazilică cu trei nave, din care s-au păstrat corul încheiat cu absidă semicirculară și nava centrală. În jurul anului 1500 biserica a fost fortificată, navele laterale au fost demolate, iar deasupra corului și navei a fost înălțat un cat de apărare. Biserica este înconjurată de un zid de incintă, inițial cu trei turnuri defensive, dintre care s-au păstrat doar două. În anul 1795 s-a mai construit un turn în partea de vest, fapt care a dus la mutarea zidului de incintă către vest. Pe la 1800, catul de apărare a fost înlăturat, iar corpul bazilical a fost acoperit cu o boltă în leagăn care se sprijină pe console puternice. În partea de sud a zidului de incintă a fost ridicată clădirea școlii care este astăzi complet distrusă. În interiorul bisericii se păstrează o parte din obiectele clasiciste de cult, cum ar fi amvonul și altarul fără retablu. Orga, cea dintâi realizare a constructorului de orgi J. Prause, datând din anul 1780, a fost mutată în biserica din Făgăraș unde poate fi admirată astăzi. Proiecte în sat Asociaţia Renascendis este o organizaţie neguvernamentală nonprofit din România, înfiinţată în anul 2012 ale cărei obiective sunt protejarea, conservarea, restaurarea, recuperarea, promovarea şi reutilizarea patrimoniului cultural material şi imaterial, mobil şi imobil din Transilvania, ajutorarea comunităţilor rurale şi urbane slab dezvoltate în procesul de refacere economică, socială şi dezvolta…re sustenabilă, precum şi sprijinirea tinerilor – în special a studenţilor şi cercetătorilor debutanţi în demersurile lor de specializare profesională. Cheile sunt la: Radu Barla și Alina Patru tel: +40/268/255 558 e-Mail: contact@renascendis.org

Filitelnic / Felldorf Când un preot transilvănean este întrebat despre locul în care se află Filitelnic, răspunsul primit este: în Mesopotamia. Asta nu înseamnă că e vorba de ţinutul dintre două ape din vechiul Orient, ci despre pământul dintre Târnava Mare şi Târnava Mică din centrul Transilvaniei. Prima atestare documentară a satului datează din 1347. În Evul Mediu târziu au avut loc numeroase conflicte între ţăranii de aici şi latifundiari pe tema proprietăţii terenului şi obligaţii de muncă. Evoluţiile din secolul al XX-lea au adus mari schimbări: după ce în 1944 majoritatea germanilor din nordul Transilvaniei au plecat, mulţi dintre sătenii din Filitelnic au urmat aceeaşi cale. Comunitatea săsească nu şi-a mai revenit niciodată de pe urma acestor emigrări, iar biserica evanghelică a fost închisă în anul 2000. Însă începând cu anul 2010, Asociaţia Arcus din Târgu Mureş, împreună cu Georg Fritsch jr. sau urmaşi ai acestora, a înfiinţat un centru de formare pentru conservarea bisericii fortificate. Cu ajutorul voluntarilor au putut fi executate reparaţii majore la biserică şi incintă. Aşezarea În secolul al XIII-lea este ridicată o biserică hală în stil gotic, cu clopotniță și ferestre în ogivă. De-a lungul secolelor au loc diverse lucrări de reparații și modificări, dintre care amintim refacerea completă a acoperișului clopotniței în 1787 și reparații ale bisericii, zidului de incintă, bastionului și portalului între 1580 și 1655. Ultimele reparații au avut loc în 1972, atunci când biserica și clopotnița au fost renovate, iar zidul de fortificație, turnul de poartă și turnul de nord au fost consolidate. În 1980 se înregistrează deja degradări majore la biserică, iar din 1989 slujbele de duminică se țin în casa parohială. Biserica devine cu fiecare an o ruină, acoperișul corului și apoi cel al navei prăbușindu-se pe rând. Începând cu anul 2010 Asociația Arcus din Târgu Mureș, împreună cu Georg Fritsch jr. ia biserica în custodie și începe lucrările de reparații. Din 2012 biserica are deja un acoperiș nou Keys are with: Mr. Jakob Elek tel.: +40/746/177 490

Vulcan / Wolkendorf Din basilica romanică de sec. XIII s-a păstrat doar arcul de triumf. Corul gotic ridicat două secole mai târziu este acoperit cu boltă pe nervuri de piatră care sprijină pe console decorate cu măşti. Abia după mai bine de 50 de ani de la distrugerile provocate edificului de către armata lui Gabriel Bathory, biserica este reconstruită în 1665, perioadă din care datează actuala boltă a corului şi tavanul casetat al navei. Turnul clopotniţă este ridicat în partea de vest la mai bine de un secol distanţă, odată cu montarea tribunelor de lemn la interior. Pe cristelniţa din 1741 se pot citi inscripţii în limbile latină şi germană, care sunt menţionate într-o carte a bisericii din sec. al XVIII-lea. Zidul de incintă de sec. XIV-XV avea acces protejat cu hersă (grilaj din lemn întărit cu fier) şi gură de aruncare. Astăzi intrarea principală este mascată de clădirea primăriei. În fortificaţie se mai pot vedea încă cămările bine păstrate. O vizită interesantă poate fi cea de la cimitirul evanghelic aflat în spatele bisericii. Cavourile aflate sub acoperiș comun, înșiruite perimetral și povești cu tâlc despre cei ce odihnesc acolo merită descoperite. Așezarea Satul Vulcan din Țara Bârsei se află la poalele munților Bucegi, la numai 15km distanță spre sud fiind vîrful Omu, care se vede foarte bine pe vreme bună. Nu este de mirare că satul cu un nume atât de pitoresc a dat naștere unora dintre cele mai frumoase legende românești. Se pare că atât denumirea săsească de „Wolkendorf“ (satul norilor) cât și cea românească de „Vulcan“ provin dintr-o veche formă a numelui, „Wulkendreff“. Aceasta este posibil să se tragă din ungurescul „wylk“, însemnând lup. Lumii fantastice a satului îi aparține și „călărețul alb“, stafie ce a fost zărită de un sătean în „Kirchwald“ (pădurea bisericii) și care a dispărut odată cu bătaia clopotelor de la biserică. Vulcan se găsește departe de aglomerația traficului principal, într-o zonă liniștită. Așezarea adăpostește o frumoasă biserică fortificată, centrul viu al comunității mereu active. Tot în Vulcan se află și Casa de Odihnă a Bisericii Evanghelice C.A. din România, care este deschisă atât turiștilor care vor să se relaxeze, cât și întâlnirilor de tot felul sau grupurilor de călători. Cheile sunt la: Oficiul Parohial Evanghelic Vulcan tel.: +40/268/256 477 sau la d-l Preot Uwe Seidner tel.: +40/745/108 974 e-mail: pfarramt@kg-wolkendorf.ro

Vărd / Werd Pentru construcția bisericii romanice Sf. Maria din Vărd în secolul al XIII-lea s-a folosit piatră de carieră. Grosimea zidurilor arată că aici nu a fost numai o casă de rugăciune, dar și un loc în care locuitorii satului se puteau adăposti în caz de pericol. Turnul-clopotniță din piatră, cu patru niveluri, având lățimea egală cu a navei bisericii, a fost construit un secol mai târziu, iar la mijlocul secolului al XIX-lea a fost înălțat cu încă un nivel. Zidul de incintă rectangular, cu o înălțime de șase până la șapte metri, cu două turnuri, unul în partea de sud-vest și celălalt în est, datează din secolul al XV-lea. În anul 1660, mica biserică fortificată a reușit să se apere cu succes în fața trupelor lui Georg Rákóczy al II-lea. Cea mai mare parte a zidului de incintă a fost demolată în anul 1924, dar o porțiune din acesta se prăbușise încă din 1877. Turnul defensiv din partea de sud-vest a fost demolat în cele din urmă în 1953/54. În secolul al XVIII-lea, locuitorii au construit tribune pe laturile de nord și de vest, ale căror balustrade au fost placate cu panouri din lemn pictate cu motive rococo. În plus, în nava și corul bisericii a fost ridicată o boltă semicilindrică cu arce dublou. În biserica din Vărd s-a aflat odinioară o orgă confecționată de Johannes Hahn în anul 1770, care se află acum în biserica Sf. Mihail din Cluj. Cheile sunt la: d-l Ion Avram tel.: +40/744/281 746

Vingard / Weingartskirchen Biserica-sală fără turn în stil gotic târziu a fost construită în anul 1461, după cum se menționează într-o inscripție de pe portalul din vest, care îl indică și pe Johannes Gereb de Vingard ca fiind patron al bisericii. Cele cinci chei de boltă din cor reprezintă blazonul regatului maghiar, blazonul familiei Gereb cu un animal, semnul heraldic al familiei Szilágyi, animalul de pe blazonul familiei Hunyadi, precum și o frunză de viță de vie și un strugure pe una dintre cheile de boltă, care se referă la numele german al localității Vingard, „Weingartskirchen”. Portalul din sud și fațada din vest prezintă niște sculpturi în piatră foarte valoroase. În secolul al XVIII-lea, interiorul bisericii a fost transformat într-unul baroc. Bolta semicilindrică barocă se sprijină pe pilaștri, care corespund vechilor contraforturi. Altarul baroc provine din anul 1715, iar strana parohială din 1461. Cheile sunt la: familia Reindt tel.: +40/258/766 081

Uila / Weilau Biserica-sală fără cor de la Uila a fost construită probabil în 1778. Aceasta prezintă trasături ale barocului târziu și are un cor scurt cu o închidere plată. Corul și nava sunt acoperite de un tavan din lemn dispus în arcuri segmentate. Spațiul interior este structurat pe pilaștri cu capiteluri. În părțile laterale ale altarului se află uși care închid o galerie. Tabloul principal al altarului reprezintă Răstignirea lui Isus, avându-i alături pe Sf. Maria și Sf. Ioan, opera pictorului sibian Carl Dörschlag din anul 1866. Orga a fost confecționată de Samuel Binder în 1862, refolosind prospectul mecanismul de alimentare cu aer și tubulatura unei orgi mai vechi. O particularitate este faptul că turnul-clopotniță nu a fost construit lângă biserică, ci jos în sat. Cheile sunt la: d-l Andor Barna tel.: +40/265/714 831 și +40/753/391 669

Ghimbav / Weidenbach În aşezarea fondată deja din sec. al XIII-lea de către Cavalerii Teutoni se găseşte din sec. al XV-lea o bazilică gotică, rezultată din reconstrucţia unei clădiri romanice anterioare. În etapa de fortificare aceasta a fost înconjurată cu zid de apărare cu cinci turnuri defensive, cărora puţin mai târziu li s-a adăugat un zwinger şi un şanţ cu apă, iar turnul bisericii a fost prevăzut cu guri de tragere. După distrugerile din 1658 biserica a fost reconstruită în forma ei iniţială. Totuşi bolta navei datează doar din 1775. Din perioada gotică de construcţie se păstrează compoziţia planimetrică, plastica ferestrelor, bolta nervurată în cruce gotică a corului și calota a vela a absidei. Din perioada de reconstrucţie datează acoperişul în formă de piramidă retezată al turnului cu nivel pentru clopote. Amenajarea interioară este de sec. XVIII-XIX. Unică în Transilvania este pictura ornamental-florală din 1902, care acoperă cu culoare zidurile şi bolţile spaţiului interior gotic. Așezarea Ghimbavul se află la câţiva kilometri distanţă spre vest de Braşov, în mijlocul Ţării Bârsei. Din cauza poziţiei sale geografice aproape de graniţa naturală a arcului carpatic, regiunea a fost des ameninţată de atacuri armate în sec. XV şi XVII. Pentru a face faţă pericolelor, biserica a fost reconstruită şi pregătită pentru apărare, la fel ca multe altele din zonă. Pe lîngă fortificarea propriei cetăţi, locuitorii Ghimbavului trebuiau să participe şi la construirea sistemelor defensive ale Braşovului. Între 1599 şi 1611 aşezarea a fost arsă din temelii de două ori şi de alte două ori a fost prădată. În 1612 cetatea bisericească a trebuit predată fără luptă. Iar în 1658 tătarii din Crimeea au asediat din nou fortificaţia. După negocieri, celor peste 900 de săteni din cetate le-a fost promisă trecerea liberă. Însă promisiunea nu a fost ţinută, iar apărătorii au fost ucişi sau deportaţi la porţile Braşovului. Acolo, dintre cei oferiţi spre răscumpărare, 155 au fost eliberaţi din captivitate de către locuitorii braşoveni. Cheile sunt la: d-l Francisc Mihaly tel.: +40/268/258176 Cazare: Camere de oaspeți în fosta casă parohială d-na Monika Rausch tel.: +40/268/258773