Biserica fortificatâ Râșnov

Homorod / Hamruden Unul dintre cele mai puternice turnuri defensive din Transilvania are 8 niveluri şi este construit peste corul iniţial al basilicii romanice ridicate în Homorod în sec. al XIII-lea. Turnul a fost ridicat în 1550 în etapa de fortificare a bisericii, când şi corul a fost despărţit de navă, iar turnul de vest de dimensiuni mai reduse, aflat în prelungirea navei laterale a fost flancat de două construcţii laterale. Ansamblul a fost înconjurat cu două ziduri de incintă. Cel exterior, fără turnuri, cuprindea un zwinger, în timp ce zidul interior era apărat de patru turnuri de colţ. În 1784, sub presiunea unei comunităţi din ce în ce mai numeroase, biserica a fost extinsă prin construirea unui cor nou pe partea de sud. După incendiul din 1792 biserica primeşte valorosul mobilier în stil baroc târziu, cu tavan casetat pictat, tribune decorate şi altarul cu orgă bogat ornamentat. Fragmentele de pictură murală conservate în cor sunt reprezentări din epoci diferite, începând cu 1270 şi până în Evul Mediu târziu. Aşezarea Satul Homord este vestit pentru izvoarele sale de apă minerală şi pentru băile sale curative. În timpuri demult apuse se vorbea despre un izvor minunat, ce ar fi fost atins de magie. Soarta dăruise apa aceea nevoiaşilor, care o puteau folosi la o adică în locul laptelui, drojdiei şi sării. Astăzi, dacă această apă fermecată este frământată cu făină, aluatul îşi sporeşte volumul de trei sau chiar patru ori.Mai puţin misterioase, dar la fel de impresionante sunt frescele de mare valoare din biserică, considerate a fi cele mai vechi fresce păstrate din Transilvania. Acestea se găsesc pe zidurile iniţiale ale corului şi nu au fost îndepărtate sau zugrăvite pe deasupra, pentru că această încăpere a fost despărţită de biserică în cursul lucrărilor de fortificare şi înlocuită cu un cor nou. Fragmentele de picturi murale au fost executate în trei etape diferite, cele mai de preţ putând fi subordonate stilului gotic târziu. Cheile sunt la: Familia Marton tel.: +40/268/286 609

Biserica mai prezintă şi azi caracteristicile de bază ale basilicii romanice cu trei nave, ce avea încă de la început în partea de vest un turn cu şase niveluri. Edificiul a fost prevăzut devreme cu zid de incintă, acesta fiind fortificat începând cu anul 1430 pentru a ţine piept atacurilor otomane. Se construiesc mai multe turnuri defensive, un al doilea zid de apărare şi un şanţ cu apă. Biserica este întărită la rândul ei: peste cor şi absida lui, precum şi peste intrările laterale sunt construite turnuri defensive, care ajung până la înălţimea streşinii navei centrale. Pe partea de vest se află un portal romanic tipic decorat cu palmete şi torsade. Acoperişul ascuţit cu patru turnuleţe de colţ a fost construit în 1591. La interior se păstrează altarele deosebit de valoroase provenite din alte biserici de sat şi aduse aici din motive de securitate. Aşezarea Legenda bisericii fortificate Cisnădie povesteşte că aici era odată îngropată o mare comoară. După desele atacuri otomane din sec. al XV-lea, comunitatea locală a construit o cameră secretă între zidurile cetăţii. Accesul a fost straşnic păzit de o uşă masivă de stejar, care putea fi deschisă doar prin apăsarea unui mecanism ascuns. Intrarea era atât de bine mascată, că numai câţiva iniţiaţi o puteau găsi. Nici măcar preotul nu se număra printre aceştia. De-a lungul secolelor s-a pierdut urma acestui ascunziş, dar la începutul secolului al XX-lea a fost redescoperit şi poate fi astăzi vizitat. Alte comori bine păstrată la Cisnădie, de data aceasta nu ascunse, ci vizibile de la mare distanţă, sunt primul turn-ceas din Transilvania, funcţional din 1425 şi primul paratrăsnet din Transilvania, datând din 1795. Clopotarul de la Cisnădie este şi un ghid avizat pentru vizitarea bisericii şi a muzeului şi are ascunse în tolbă multe alte poveşti şi legende. Serviciul religios și evenimente În biserica evanghelică din Cisnădie are loc o slujbă religioasă în fiecare duminică la ora 10:00. În lunile de vară, la încheierea acesteia, enoriașii sunt invitați să mai zăbovească la o cafea. Pe lângă marile sărbători și evenimente religioase, în incinta zidurilor cetății au loc și alte evenimente organizate de comunitatea deosebit de activă din Cisnădie. Mai multe informații găsiți la www.ekh.ro Contact: Cheile se găsesc la Oficiul Parohial Evanghelic Cisnădie, tel.: +40/269/564597, str. Cetăţii, nr.1, www.ekh.ro Program de vizitare: luni-sâmbătă orele 10:00-13:00 și 14:00-18:00, duminică orele 11:00-13:00 și 14:00-18:00, precum și după o anunțare prealabilă Cazare: Camere de oaspeți în casa parohială cu 12 paturi Contact: Oficiul Parohial Evanghelic Cisnădie, tel.: +40/269/564597, str. Cetăţii, nr.1, www.ekh.ro Casa de odihnă "Elimheim" din Cisnădioara cu 20 paturi în 10 camere Persoana de contact: D-na Marianne Banciu, tel.: +40/729/109586, adresa: Cisnădioara, nr. 281, e-mail: elimheim@yahoo.com

Bazilica romanică cu trei nave, deja înconjurată de un zid de apărare, primeşte în anul 1290 un turn clopotniţă în partea de vest. În sec. al XV-lea, atât turnul cât şi nava sunt adaptate stilului gotic şi se construieşte un al doilea zid de apărare. Zidul interior este înălţat până la 12 m şi întărit cu 7 turnuri defensive şi zwinger. Un al treilea zid, care astăzi nu se mai păstrează, înconjura şanţul cu apă astupat în 1814. Pe partea interioară a primului zid de fortificaţie, parţial conservat, a fost construit un drum de strajă. O particularitate deosebită o reprezintă grânarele şi locuinţele adosate bisericii în partea de S. Turnul de vest, cel mai înalt din Ţara Bârsei, a fost prevăzut cu un vârf nou în anul 1794. Mobilierul interior datează preponderent din sec al XVIII-lea. În turnul de apărare de est se află o capelă datând din perioada pre-reformă, decorată cu fresce înfăţişând printre altele Judecata de Apoi şi Pedepsirea Păcătoşilor. Picturile murale necesită lucrări de restaurare. Aşezarea Cum arăta traiul de zi cu zi în Evul Mediu, într-o biserică fortificată aflată sub asediu? În Hărman, datorită numeroaselor elemente restaurate încă se mai poate forma o impresie destul de fidelă asupra acelor timpuri. Cetatea a fost asediată şi atacată în repetate rânduri, mai ales în sec. XVI – XVII, dar nu a fost niciodată cucerită. În ianuarie 1612 sătenii au reuşit chiar să ţină piept puternicei armate de 7.000 de oameni a prinţului ungar Bathori.La acea vreme ansamblul era apărat de trei ziduri de incintă, un şanţ cu apă şi multe turnuri defensive. La interiorul celui de-al treilea zid, pe toată lungimea acestuia, erau construite spaţii de depozitare. Apa provenea din fântâni aflate în fortificaţie. Alveolele de locuit erau parte integrală a bisericii fortificate şi ofereau adăpost în caz de atac primarului, preotului şi altor reprezentanţi de seamă ai comunităţii.Puternicul zid interior, turnurile de apărare, camerele de locuit şi cele de depozitare au înfruntat atacurile şi curgerea timpului şi pot fi văzute şi astăzi la Hărman. Contact: Dan Ioan Ilica-Popescu tel.: +40/729/745 210 Program de vizitare: Vara: luni-sâmbătă, orele 9:00-18:00, duminică 10:00-18:00 Iarna: zilnic, orele 10:00-16:00 (este posibil ca vizitarea sa nu fie permisa cu ocazia unor evenimente)

Cetatea din Câlnic a fost ridicată în jurul anului 1270, fiind prevăzută cu donjon, zid de apărare şi înconjurată de un şanţ cu apă, accesul fiind posibil doar pe  podul ridicător. După preluarea cetăţii de către comunitatea săsească, aceasta a fost extinsă prin construirea unui al doilea zid de fortificaţie şi a unui turn în partea de sud. Pentru a face faţă asediilor au fost construite în interiorul incintei camere de provizii şi locuinţe, care însă nu s-au păstrat. Fortăreaţa a fost dotată la sfârşitul sec. al XV-lea cu o mică biserică sală cu absidă. La mijlocul sec. al XVI-lea şanţul este umplut, iar podul este înlocuit de o casă de poartă cu hersă. În prezent ansamblul este administrat de către o fundaţie a Universităţii din Cluj. Aşezarea În Câlnic se păstrează una dintre ultimele reşedinţe ale greavilor din Transilvania. Datorită valorii şi semnificaţiei sale excepţionale, cetatea este acum sit UNESCO aflat pe lista Patrimoniului Mondial. În sec. al XIII-lea, greavul Chyl de Kelling (numele german al aşezării, provenit de la numele familiei de stăpâni) construieşte în sat un turn, pentru a-şi marca reşedinţa. Din cauza deselor atacuri otomane, turnul este fortificat cu cat de apărare şi înconjurat de un zid uriaş de apărare. Familia greavului Chyl nu a avut niciodată relaţii prea bune cu personalităţile marcante ale aşezării. Ca urmare, în 1430 ultimul greav se mută şi vinde fortificaţia sătenilor. Aceştia folosesc ansamblul ca refugiu în caz de atac otoman şi îi construiesc sisteme defensive suplimentare, precum şi spaţii de depozitare. În 1658 atacatorii reuşesc să distrugă satul, dar cetatea rămâne necucerită. Vizitare: vara: zilnic, orele 09.00 – 19.00 iarna: zilnic, orele 10.00 – 17.00 Cetatea adăpostește un muzeu și un punct comercial. Biserica evanghelică, situată direct lângă cetate, poate fi vizitată deasemenea, după o anunțare prealabilă. tel.: +40/258/747 220 e-mail: marpoacd@yahoo.com Cazare: Cazarea este posibilă atât în cetate cât și în casa parohială evanghelică. tel: +40/258/747 220 e-mail: marpoacd@yahoo.com

Biserica, care păstrează încă multe părţi din basilica romanică iniţială construită în sec. al XIII-lea a fost fortificată în sec. al XV-lea după principiile stilului gotic. Tot atunci a fost înălţat corul romanic cu cat de apărare şi au fost construite bolta în plasă peste navă şi bolţile nervurate ale corului. Nivelul fortificat în consolă de peste absida corului se sprijină pe contraforţi şi console profilate, lateralele corului pe maşiculiuri, iar la partea superioară se află metereze în formă de cheie întoarsă. Pentru fortificarea turnului de vest, navele laterale din flancuri au fost înlocuite cu turnuleţe, care mai târziu au fost demolate, iar deasupra s-a construit un cat de apărare, care în 1854 a fost înlocuit cu actualul acoperiş ascuţit. Interiorul este definit de tribunele din lemn viu colorate şi de stranele pictate din navele laterale, care au fost aduse aici din motive de siguranţă din biserica din Drăuşeni, aflată într-un lung proces de restaurare. Din zidul de fortificaţie al ansamblului nu se mai păstrează aproape nimic. Aşezarea Şura Mare se numără printre cele mai vechi aşezări din jurul Sibiului. Situată în aşa numitul „Ţinut Vechi“ şi întemeiată între 1142-1162, se bucură de o vârstă la fel de respectabilă ca şi cea a Sibiului. Numeroasele secole purtate pe umerii caselor şi ai bisericii fortificate nu sunt singurul lucru cu care se mândreşte satul. Aici s-au născut sau au profesat mari personalităţi, marcând atât istoria Transilvaniei, cât şi cea a României. Friedrich Teutsch a fost preot în sat între 1896 şi 1903, urmând peste trei ani să fie numit episcop al saşilor transilvăneni şi apoi episcop al bisericii evanghelice din România. În sec. al XVII-lea Johann Haupt a fost șapte ani primar al Șurii Mari. Născut în familia unui țăran nevoiaş din Cincu, el izbuteşte prin hărnicie şi pricepere să dobândească cea mai înaltă funcţie a naţiunii săseşti: întâi judecător al Scaunului Sibian (unitate administrativă a Transilvaniei medievale), apoi jude regal (comite al naţiunii săseşti). Cheile sunt la  d-l Hans Roth tel.: +40/757/587 775 adresa: Șura Mare, nr. 256

Fortificarea bazilicii romanice târzii, ridicate la sfârşitul sec. al XIII-lea, s-a petrecut devreme: navele laterale au fost demolate, iar peste nava principală şi peste turn s-au ridicat caturi de apărare. Corul va fi înălţat şi el în 1500 cu un cat de apărare, prevăzut cu maşiculiuri. Imaginea actuală a bisericii este îmbogăţită de turnul ridicat în 1847. Interiorul îngust şi înalt impresionează prin proporţiile sale, subliniate de tribuna pe două niveluri de pe partea de nord, realizată între 1680-1775, ale cărei panouri au fost pictate de familia Rössler, bunic şi nepot. Zidul de fortificaţie din sec. al XIV-lea a fost prevăzut cu 4 turnuri şi cămări pentru provizii pe partea interioară. Aşezarea Versurile “Transilvania, fund de mare al unei inundaţii de mult restrase, o mare de spice care se odihneşte acum la pieptul raiului” din imnul “Transilvania, dulce casă” spune povestea unei mări care acoperea regiunea în mezozoic. Biserica fortificată Buneşti a fost construită din rocă marină sedimentară, fosilele vizibile în zidărie purtând mărturia acelor timpuri. În schimb, casele ridicate în aceeaşi perioadă erau construite din lemn. În timpul atacurilor mereu însoţite de incendieri, sătenii se refugiau în fortificaţia rezistentă la foc. În vremuri de restrişte turnul masiv servea şi drept adăpost preotului. Pereţii încă mai poartă inscripţionate cuvinte de îmbărbătare, scrise în acele vremuri îngrozitoare. Preotul Johannes Nösner a scris aceste înţelepte vorbe, în timp ce se adăpostea în încăpere: „Hör! Hast Vor eIne gVte SaCh, aber`s geht Von statt geMaCh, fahre getrost fort, nICht Verzag, es fäLLt keIn aLt EICh aVff eInn SChlag”. (Ascultă! Eşti pe drumul cel bun, chiar dacă mersul e încet, nu dispera, nici un stejar bătrân nu cade sub o singură lovitură). Literele accentuate în textul original sunt numere romane, care fomează anul 1680. Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 510.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Contact: Cheile se găsesc la fam. Wagner Tel.: +40/268/248702 și la d-na Ella Wagner Tel.: +40/727/344/718 Bunești nr. 14

În a doua jumătate a secolului al XV-lea, pe o mică colină în mijlocul satului Beia a fost ridicată o biserică-sală, care inițial nu a avut turn. La începutul secolului al XVI-lea, biserica a fost fortificată, construindu-se un nivel de apărare din lemn. În aceeași perioadă s-au construit, în partea de vest, un turn-clopotniță svelt, în stil gotic și o sacristie pe peretele nordic al corului. Până în anul 1677, zidul de incintă a fost fortificat cu un turn defensiv hexagonal precum și cu trei turnuri simple. Arcul triumfal s-a prăbușit în anul 1702 în urma unui cutremur. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au fost amplasate tribune din lemn pe pereții din vest, nord și sud ai bisericii. Picturile de pe panourile acestora au un caracter rustic și scot în evidență o lume imaginară, naiv-religiosă, plină de alegorii și simboluri. În anul 1822, în nava bisericii a fost construită bolta de astăzi ornamentată cu elemente clasiciste. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea au fost demolate două dintre turnurile simple, nivelul de apărare precum și turnul din vest. Turnul-clopotniță de astăzi a fost ridicat în 1892. Turnul din partea de sud-vest precum și o parte a zidului de incintă au fost demolate în 1900 pentru a construi o școală. În 1909 s-a prăbușit partea estică a zidului de incintă. S-au păstrat turnul hexagonal situat în partea de nord-vest și turnul din sud-est de lângă vechea casă parohială. Altarul poliptic gotic din perioada pre-reformată este expus în Biserica din Deal din Sighișoara din anul 2005. Contact Cheile sunt la d-l Wilhelm Roth Tel.: +40/767/738 175 Beia nr. 98

Biserica fortificată din Roşia poartă semnele transformărilor survenite de-a lungul secolelor, dar păstrează încă multe elemente ale bazilicii romanice iniţiale, ridicate în sec. al XIII-lea: corul, arcul de triumf, pilonii dintre nava principală şi cele laterale, părţi ale portalului de nord, precum şi ferestrele din registrul superior. În sec. al XVI-lea au loc lucrări de fortificare, iar două secole mai târziu se construiesc  majoritatea ferestrelor şi sala de intrare din vestul bisericii. În sec. XIX nava este acoperită cu o boltă sprijinită pe pilaştri cu capiteluri. Interiorul atrage atenţia prin pictura în stil Biedermaier de deasupra arcului de triumf. Deosebit de decorative sunt altarul baroc din 1682 cu şase coloane corintice şi baldachin, precum şi amvonul cu baldachin din 1781. Aşezarea Deşi situat doar la câţiva km distanţă de Sibiu, satul Roşia dă impresia unui loc unde timpul s-a oprit de câteva decenii încoace. În centrul satului se află o basilică romanică bine conservată, înconjurată de ruinele unui zid de apărare. Cetatea a rezistat în fața a numeroase atacuri, cum ar fi cel din anul 1600, când armata lui Mihai Viteazul a ars satul din temelii. În estul așezării se află o colină ce poartă denumirea de “La Cetate”. Aici pot fi într-adevăr văzute rămășițele unui zid a cărui provenienţă rămâne un mister. Astăzi numele satului este strâns legat de Eginald Schlattner. Schlattner a fost preot până la pensionare și are și în prezent grijă de sufletele celor închiși. A devenit celebru datorită celor trei romane pe care le-a publicat între 1998 şi 2005. Aceste opere literare cu tentă biografică tematizează dezvoltarea României începând cu anii ’30. Contact: Cheile sunt la d-l Preot Eginald Schlattner Tel.: +40/751 561 948 și la d-na Ioana Maria Bradescu Tel.: +40/743/494 140

Biserica sală ridicată în sec. al XV-lea a fost fortificată la început de sec. al XVI-lea, cînd incinta a fost înconjurată cu un zid oval, prevăzut cu guri de tragere, cinci turnuri de apărare şi mai târziu cu zwinger. În aceeaşi perioadă au fost construite două caturi de apărare peste cor, care în sec. al XIX-lea au fost demolate şi înlocuite cu un acoperiş în patru ape. Turnul de poartă medieval a fost înlocuit în 1862 de turnul clopotniţă cu acoperiş baroc. Interiorul adăposteşte orga construită de către Samuel Maetz în 1825, precum şi stranele şi cristelniţa de sec. XVI. Altarul gotic târziu de sec. al XVI-lea, foarte valoros, a fost adus în 1999 la Biserica Sfântul Ioan din Sibiu. În sec. al XIX-lea comunităţii în creştere nu i-a mai fost suficientă tribuna de sec. al XVII-lea, pictată cu motive florale tipic regionale şi desfăşurată pe un singur nivel, astfel că se construieşte deasupra ei o altă tribună. Aceasta va fi prelungită pînă în cor, iar acolo i se va adăuga un nivel inferior. Aşezarea Bătăi de clopote sub pământ, pe cerul nopţii un şarpe de foc, un mânz alb plutind pe străzile înfăşurate de noapte şi pe câmpiile întunecate, tropotul unei cirezi invizibile…Toate acestea şi multe altele se spune că au fost văzute în Fişer. Deosebit de captivantă este povestea prăvăliei din muntele de lângă sat, despre care se crede că se deschide doar o dată la o sută de ani. Demult, tare demult, un sătean îşi ara pământul când, deodată, muntele s-a deschis chiar în faţa ochilor săi. În întunericul prăvăliei, bărbatul a găsit pe rafturi bogăţii neînchipuite şi a luat cu el cât a putut duce. Ieşind afară, a văzut însă că boul şi plugul său au dispărut. Însă nu s-a îngrijorat, pentru că acum că era bogat. Ajuns acasă s-a îngrozit să constate că la masa lui cinează oameni necunoscuţi. Aceştia i-au povestit cum acum 100 de ani în acea casă ar fi trăit un bărbat care a dispărut într-o bună zi în mod inexplicabil. Numele bărbatului era numele său. Contact: Cheile sunt la d-na Ortrun Morgen Tel.: +40/268/260 136 și +40/753/922 466 Fișer nr. 75