Biserică Fortificată

Biserica mai prezintă şi azi caracteristicile de bază ale basilicii romanice cu trei nave, ce avea încă de la început în partea de vest un turn cu şase niveluri. Edificiul a fost prevăzut devreme cu zid de incintă, acesta fiind fortificat începând cu anul 1430 pentru a ţine piept atacurilor otomane. Se construiesc mai multe turnuri defensive, un al doilea zid de apărare şi un şanţ cu apă. Biserica este întărită la rândul ei: peste cor şi absida lui, precum şi peste intrările laterale sunt construite turnuri defensive, care ajung până la înălţimea streşinii navei centrale. Pe partea de vest se află un portal romanic tipic decorat cu palmete şi torsade. Acoperişul ascuţit cu patru turnuleţe de colţ a fost construit în 1591. La interior se păstrează altarele deosebit de valoroase provenite din alte biserici de sat şi aduse aici din motive de securitate. Aşezarea Legenda bisericii fortificate Cisnădie povesteşte că aici era odată îngropată o mare comoară. După desele atacuri otomane din sec. al XV-lea, comunitatea locală a construit o cameră secretă între zidurile cetăţii. Accesul a fost straşnic păzit de o uşă masivă de stejar, care putea fi deschisă doar prin apăsarea unui mecanism ascuns. Intrarea era atât de bine mascată, că numai câţiva iniţiaţi o puteau găsi. Nici măcar preotul nu se număra printre aceştia. De-a lungul secolelor s-a pierdut urma acestui ascunziş, dar la începutul secolului al XX-lea a fost redescoperit şi poate fi astăzi vizitat. Alte comori bine păstrată la Cisnădie, de data aceasta nu ascunse, ci vizibile de la mare distanţă, sunt primul turn-ceas din Transilvania, funcţional din 1425 şi primul paratrăsnet din Transilvania, datând din 1795. Clopotarul de la Cisnădie este şi un ghid avizat pentru vizitarea bisericii şi a muzeului şi are ascunse în tolbă multe alte poveşti şi legende. Serviciul religios și evenimente În biserica evanghelică din Cisnădie are loc o slujbă religioasă în fiecare duminică la ora 10:00. În lunile de vară, la încheierea acesteia, enoriașii sunt invitați să mai zăbovească la o cafea. Pe lângă marile sărbători și evenimente religioase, în incinta zidurilor cetății au loc și alte evenimente organizate de comunitatea deosebit de activă din Cisnădie. Mai multe informații găsiți la www.ekh.ro Contact: Cheile se găsesc la Oficiul Parohial Evanghelic Cisnădie, tel.: +40/269/564597, str. Cetăţii, nr.1, www.ekh.ro Program de vizitare: luni-sâmbătă orele 10:00-13:00 și 14:00-18:00, duminică orele 11:00-13:00 și 14:00-18:00, precum și după o anunțare prealabilă Cazare: Camere de oaspeți în casa parohială cu 12 paturi Contact: Oficiul Parohial Evanghelic Cisnădie, tel.: +40/269/564597, str. Cetăţii, nr.1, www.ekh.ro Casa de odihnă "Elimheim" din Cisnădioara cu 20 paturi în 10 camere Persoana de contact: D-na Marianne Banciu, tel.: +40/729/109586, adresa: Cisnădioara, nr. 281, e-mail: elimheim@yahoo.com

Cisnădioara / Michelsberg Biserica din deal, aflată azi în proprietate comunală, este una dintre puţinele mărturii aproape neschimbate ale perioade romanice de construcţie din Transilvania. Mica bazilică cu trei nave a fost ridicată probabil înainte de anul 1223. Portalul de vest cu patru retrageri succesive prezintă sculpturi în piatră deosebit de frumoase. Interiorul clădirii, care astăzi adăposteşte doar un memorial dedicat celor căzuţi în Primul Război Mondial, impresionează prin stilul său contemplativ. Din ansamblul fortificat s-au păstrat doar ruine ale zidului de incintă şi turnurile lui de apărare. La fel de impresionantă este şi biserica parohială din sat, din ale cărei sisteme de fortificaţie s-a păstrat doar turnul de vest cu cat de apărare. Biserica sală în stil baroc a fost construită în anul 1764 pe fundaţiile unei construcţii anterioare gotice. Mobilierul interior, cum sunt stranele şi tribunele datează din diferite perioade ale barocului şi este decorat cu picturi rural-florale. Așezarea Legenda spune că înainte de căsătorie bărbaţii din Cisnădioara trebuiau să împingă o stâncă mare până sus, la biserica fortificată. Treabă deloc uşoară, căci cetatea este cocoţată tocmai pe vârful unui deal. Pietrele adunate astfel erau rostogolite peste duşmani, în caz de atac. O parte a acestei tradiţii încă este respectată astăzi. Mulţi tineri încă mai trudesc în ziua nunţii să urce bolovani uriaşi la cetate, pentru a-şi răscumpăra mireasa furată de la nuntă (un alt vechi obicei laic). În centrul fortificaţiei aflate deasupra satului se găseşte una dintre cele mai vechi biserici din ţară, ridicată între 1200 şi 1250. Două scări săpate în grosimea zidurilor masive urcă la rămăşiţele turnurilor care nu au fost niciodată terminate. Cisnădioara a fost unul dintre puţinele sate din Transilvania locuite aproape exclusiv de către saşi până după 1989. Turism Casa de oaspeți Elimheim: Casa de oaspeți Elimheim din Cisnădioara, în apropiere de Sibiu, este locul ideal pentru un concediu, pentru organizarea de seminarii sau pentru perioade de reculegere. Casa pune la dispoziție 38 de locuri de cazare în camere duble cu baie în clădirea principală, patru camere cu baie în clădirea nouă, precum și trei camere în casa din grădină pentru grupuri de tineri sau familii. Contact:http://www.evang.ro/einrichtungen-werke/kirchliche-einrichtungen/elimheim-michelsberg/ În plus, la Cisnădiora, există mai multe hoteluri, pensiuni precum și un camping foarte frumos și îngrijit. Informații suplimentare: www.ananas7b.de Plimbările muzicale de la Cisnădioara: „Plimbările muzicale de la Cisnădioara“ sunt una din ofertele culturale estivale din împrejurimile Sibiului. În fiecare duminică la ora 17:00, de la sfârșitul lui iunie până la sfârșitul lui august, în biserica barocă din centrul Cisnădioarei are loc un concert al unui ansamblu muzical. Concertele, inițiate în 2007 ca un mic eveniment, au devenit în ultimii ani o atracție foarte îndrăgită. Dacă la început artiștii sau ansamblurile muzicale renumite erau invitați la acest eveniment, între timp, nu mai este nevoie de invitații, căci această serie de concerte a devenit o destinație de top din sudul Transilvaniei – și este o onoare pentru un artist să participe la evenimentele din cadrul „Plimbărilor muzicale de la Cisnădioara“. La încheierea fiecărui concert, comunitatea evanghelică din Cisnădioara invită participanții în grădina primitoare a parohiei, la o cafea și hencleș. Cheile pentru acces biserica sunt aici: d-na Marion Henning tel.:+40/727/111 575 Cheile pentru acces ansamblu fortificat sunt aici: d-na Carmen Schaessburger tel:+40/726/877 782

După ce vechea biserică gotică a fost distrusă, s-a construit între 1521 şi 1524 edificiul actual. Atât biserica, cât şi zidul poligonal de incintă cu turnuri de apărare la fiecare dintre cele patru colţuri s-a păstrat în stare destul de bună până astăzi. Turnul de sud a fost înlocuit în anul 1819 cu clopotniţa actuală. Biserica sală cu cor poligonal a fost încă din momentul construcţiei prevăzută cu cat de apărare dotat cu guri de aruncare între contraforţi. Panourile tribunei din sec. al XVIII-lea ce mobiliează interiorul bisericii pe trei laturi sunt decorate cu motive florale şi picturi reprezentând diferite biserici fortificate. Orga de deasupra altarului a fost montată în 1832 pe structura vechiului altar din 1716. În spatele acestuia s-a păstrat una dintre cele mai vechi inscripţii transilvănene: 1524 este anul în care s-au finalizat lucrările de construcţie ale bisericii. Aşezarea Mica aşezare din estul Transilvaniei, Cloaşterf, a dat naştere multor legende. Aproape de sat se află ruinele unui castel cunoscut localnicilor sub numele de “Castelul Maimuţelor”. Se spune că o comoară de mare valoare s-ar afla ascunsă în spatele unei uşi de fier invizibile, aflată pe dealul castelului. Din când în când uşa apare de nicăieri, însă ea poate fi descuiată doar cu mătrăgună, o plantă magică. De fapt, aici au fost găsite cândva rămăşiţele unei urne şi o monedă de aur cu inscripiţia grecească a lui Alexandru cel Mare. Adevărata comoară a rămas însă ascunsă până astăzi. Conform unui alt mit local, fata care găseşte prima viţă de vie cu două frunze la ramificaţie va fi condusă către bărbatul viselor ei de către această crenguţă. Fata trebuie să rupă crenguţa şi să şi-o pună la pălărie. Ea poate săruta primul bărbat tânăr întâlnit pe drumul de la vie spre casă, căci acesta va fi viitorul ei soţ. Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 140.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Contact: Cheile sunt la familia Chercheş tel.: +40/265/711 674 sau +40/744/271 907 adresa: Cloaşterf, nr. 99

Codlea / Zeiden Cetatea bisericească din Codlea este dominată de turnul clopotniței, care în urma completărilor din diferitele etape de construcție a ajuns să aibă ziduri de 5m grosime. Biserica a fost ridicată în sec. al XIII-lea, iar în sec. al XV-lea a fost transformată în biserică sală gotică. Primele invazii otomane i-au convins pe localnici că au nevoie de o bună apărare. Drept urmare ansamblul a fost înconjurat cu un zid de incintă înalt de peste 8m și gros de 2m, prevăzut cu goluri de tragere și guri de aruncare. La interiorul acestuia se construiesc cămări de provizii, astfel pe lângă vieţile oamenilor fiind protejate și bunurile lor. Interiorul bisericii este dominat de tavanul casetat pictat, format din 252 de panouri și realizat la început de sec. XVIII. Nu mai puțin impresionantă este orga din 1783, opera maestrului Prause din Silezia, unul dintre cele mai valoroase instrumente din Transilvania, de a cărui cromatică s-a ocupat pictorul Oelhahn. Așezarea De pe noua promenadă frumos amenajată în Codlea, vizitatorul poate admira biserica fortificată, având ocazia de a visa la istoria seculară a acesteia. Poate și să-și închipuie cum arăta aceast tablou atât de pitoresc acum 400 de ani, când principele Gabriel Báthory asedia cetatea. El l-a promis locuitorilor și soldaților brașoveni că le va cruța viața și bunurile, dacă vor capitula de bună voie. Însă nu s-a ținut de cuvânt. Soldații brașoveni au fost uciși cu cruzime, iar oamenii principelui au ocupat fortificația. Un codlean, Thomas Göbel, a încercat să treacă de gărzi purtând două urcioare cu vin: a fost oprit și deposedat de băutură. Bărbatul a plecat mânios, doar ca să se întoarcă în scurt timp, părând de data aceasta că se furișează. Din nou a fost prins și vinul i-a fost confiscat. Ceea ce însă nu știau gărzile, era că bărbatul strecurase un somnifer în băutură. Astfel cetatea a fost recucerită în scurt timp, Göbel a fost numit erou și ca răsplată pentru fapta sa isteață a fost absolvit de plata dărilor pentru tot restul vieții. Cheile sunt la: Oficiul Parohial Evanghelic Codlea tel.: +40/268/251 853 adresa: str. Lungă nr. 110 e-mail: zeiden@evang.ro, sau la d-na Hedda Bardon tel.: +40/747/169 859 adresa: str. Măgurii nr. 52

Pe dealul de est, veghind satul de la înălţime, se afla iniţial o basilică gotică cu turn. În 1510, în cursul lucrărilor de fortificare, corul este demolat şi în locul lui se construieşte un alt cor mai înalt, cu închidere poligonală şi întărit de un cat de apărare din piatră. Corul astfel echipat şi mai înalt cu aproape 11 metri decât nava formează un sistem defensiv pentru apărarea bisericii dinspre partea dealului. Turnul este şi el prevăzut cu cat de apărare din lemn. În timp ce corul păstrează încă bolta stelată şi mulurile gotice datând din aceeaşi perioadă de construcţie, nava bisericii este modificată în 1795 în stil baroc. Pe partea de nord a corului se află sacrisitia pe două niveluri, datată 1519, la parterul căreia a fost amenajată o capelă. De mare valoare sunt portalul renascentist de acces în sacristie şi altarul clasicist. Așezarea Aşezarea a fost întemeiată cel mai probabil în a doua jumătate a sec. al XIII-lea. În timp ce coloniştii au ridicat încă de la începutul sec. al XIV-lea o biserică din piatră, ale cărei fundaţii, în ciuda numeroaselor reconstrucţii şi demolări se păstrează şi astăzi, casele din sat au fost construite din materiale mult mai puţin durabile. Lemnul pădurilor din jur a fost o sursă la îndemână şi la începuturi principalul material de construcţie. Crăpăturile dintre bârne erau umplute cu muşchi şi lut, iar casele erau acoperite cu paie de grâu rămase după seceriş. Ferestrele erau astupate cu membrană de animal prin care trecea o lumină palidă, care abia reuşea să mai împrăştie întunericul camerelor. Abia în sec. XVIII-XIX construcţia caselor din zidărie de cărămidă a devenit un fapt comun. Din această perioadă datează gospodăriile săseşti tipic transilvănene, care încă mai străjuiesc disciplinat de o parte şi de alta a drumurilor din sat. Activități „Nașa proiectului”, Sabine Reither, se implică încă din august 2016 în lucrările de restaurare a bisericii fortificate din Copșa Mare. În strânsă colaborare cu Biserica Evanghelică, și cu Fundația Biserici Fortificate, ea se străduiește să obțină finanțare și să organizeze reparațiile de maximă urgență necesare păstrării bisericii. A inființat o asociație germană în 2020, Pro Gross Kopisch e.V., pentru a coordona mai bine lucrării și donații. În anul 2018, acoperișul navei bisericii a fost supraetajat și mutat. Cele 10.000 de țigle vechi au fost înlocuite cu țigle-solz fabricate cu tehnici tradiționale. Mai trebuie achiziționate numai 300 de țigle de coamă. De asemenea, s-au înnoit 54 m de bârne de susținere și 3.700 de șipci. Îmbinarea dintre turnul-clopotniță și navă a reprezentat o mare provocare, căci aici se produseseră cele mai mari stricăciuni. Toate jgheaburile orizontale și verticale precum și rigolele vechi pentru scurgerea apei de ploaie au fost înlocuite sau au fost montate unele noi. Fondurile necesare de 15.500 de Euro pentru aceste reparații au putut fi alocate din donații. În 2019 mai sunt planificate și alte lucrări. Cheile sunt la: d-l Sebastian Ghiuri tel.: +40/733/262 089 

Cristian / Großau Cea de-a doua comunitate ca mărime din scaunul Sibiului (unitate administrativă) a adus modificări importante bisericii romanice iniţiale: în sec. al XIV-lea adaugă un cor poligonal flancat de două capele laterale, iar în 1480 meşterul Andreas Lapicida este comisionat pentru a înălţa navele laterale şi a înlocui arcadele spre nava principală cu piloni, rezultând astfel o biserică hală luminoasă. Peste nava principală a fost construită o boltă în plasă de factură gotic târziu. În timpul lucrărilor de fortificare turnul romanic de vest este înălţat cu un cat de apărare, care va fi mai târziu înlocuit de actualul acoperiş ascuţit. Zidul de incintă dublu include un mic zwinger, care în jurul anului 1550 este extins în partea de nord cu o curte. Mobilierul interior impresionant datând din sec. al XVIII-lea este dominat de altarul baroc din 1729, abundent ornamentat. Cristian este una dintre cele trei aşezări care, după decimarea locuitorilor de către ciumă este repopulată începând cu 1756 cu protestanţi – landleri- trimişi forţat din Viena catolică. Așezarea Satul Cristian a fost atestat încă din sec. al XII-lea şi este nu doar una dintre primele aşezări săseşti din Transilvania, ci este şi mai veche cu circa 200 de ani decât Bucureştiul sau Iaşul. Localitatea s-a dezvoltat cu rapiditate la porţile Sibiului şi a devenit în scurt timp una dintre cele mai mari comunităţi din regiune. La mijlocul sec. al XVII-lea se povesteşte că ar fi avut loc o întâmplare dramatică: o armie otomană câtă frunză şi iarbă, retrăgându-se de la Sibiu către Alba Iulia, s-a lăsat convinsă de către un nobil local să treacă fără să atace cetatea din Cristian. Dar când un sătean aflat sub influenţa lui Bacchus a tras în trupele aflate în mişcare, acestea au decis să atace fortificaţia. Şi totuşi nu au reuşit să cucerească turnul bisericii, în care se baricadaseră localnicii. De aceea au adus lemn şi paie la baza acestuia şi le-au dat foc, fumul sufocând apărătorii din turn. După aceea întreaga aşezare a fost incendiată. Şi în zilele noastre atât satul, cât şi biserica fotificată încă mai sunt asediate pe calea aerului: numeroase perechi de berze şi-au construit aici cuiburile şi contribuie anual la creşterea demografică cu încă circa 80 de pui. Turism Casa parohială din cadrul ansamblului fortificat oferă posibilități de cazare într-o ambianță unică. Rezervări se pot face prin d-na Maria Mărășescu, tel: +40/751/146 061 sau prin Oficiul Parohial Turnișor, tel: +40/269/228 865, gemeindebuero@kirche.neppendorf.de). Cheile sunt la: Maria Mărășescu tel.: +40/751/146 061 

Cristian / Neustadt bei Kronstadt Doar clopotniţa s-a păstrat din basilica gotică demolată în întregime în anul 1839 şi înlocuită ulterior de biserica hală clasicizată. În acea perioadă turnul avea deja un acoperiş ascuţit cu patru turnuleţe, care fuseseră construite în 1803. Portalul său şi fereastra rotundă de deasupra acestuia provin dintr-o fază de construcţie anterioară. Interiorul bisericii este segmentat de perechile de piloni ce susţin arcele dublouri şi calotele a vela. Altarul şi amvonul au fost construite odată cu biserica. Ansamblul mai este încă înconjurat de un zid dublu de incintă, care timp de trei secole a fost construit, extins şi prevăzut cu nouă turnuri de apărare, din care s-au păstrat doar opt. Alte construcţii remarcabile din Cristian sunt casa parohială neoclasică aflată vis-a-vis de biserică, precum şi căminul cultural din anii 1926-1927 cu acoperiş curbat, structură numită „ acoperiş Zollinger“ după inventatorul ei. Așezarea Biserica din Cristian, cu zidul său dublu de apărare şi cu cele opt turnuri defensive bine conservate este un exemplu impresionant de arhitectură militară medievală. Satul a fost fondat în sec. al XIII-lea, când Ordinul Cavalerilor Teutoni a construit mai multe cetăţi în regiune şi a recrutat colonişti saşi. Legenda spune că fiul unui influent greav din zona Cristianului a fost renegat şi dezmoştenit de către tatăl său pentru că se îndrăgostise de fata nepotrivită. Pe mama tânărului însă nu a lăsat-o inima să-şi vadă fiul în nevoie şi i-a dăruit în compensaţie moara din aval de pe Ghimbav şi terenul aparţinând acesteia. Fiul şi fata îndrăgită s-au stabilit deci în acel loc şi au întemeiat o familie. De-a lungul timpului au început să se mute acolo din ce în ce mai multe familii, care doreau să scape de vecinătatea greavului cu inimă de piatră. Astfel în jurul morii s-a născut o nouă colonie, numită în limba germană Neustadt (Oraşul Nou). Aşezarea se află la poalele muntelui Postăvaru, care împreună cu Poiana Braşov reprezintă una dintre cele mai cunoscute destinaţii pentru sporturile de iarnă din România. Cheile sunt la: familia Homorozan tel.: +40/744/681 074 Vizitatorii sunt rugați a se anunța înainte.

Criț / Deutsch-Kreuz Biserica sală clasicizată cu cor şi turn clopotniţă în partea de vest, a fost ridicată între 1810 şi 1813, după ce clădirea iniţială, amintită pentru prima dată în 1270, s-a prăbuşit. Nu se cunosc prea multe despre această primă construcţie. Se presupune totuşi că este reprezentată într-un desen de pe o strană din biserică, datată 1793. Interiorul adăposteşte altarul cu galerie pentru orgă, amvonul şi cristelniţa, unele dintre acestea fiind realizate odată cu înălţarea bisericii, iar altele în 1822. Din sistemul de fortificaţii de sec. XV se păstrează zidul de incintă şi patru turnuri, in timp ce un al cincilea turn prăbuşit în 1925 nu a mai fost reconstruit. Pe partea de sud, la marginea fostului zwinger, se găsesc astăzi doar ruinele vechii şcoli săseşti. Aşezarea Biserica fortificată din satul Criţ, loc în care acum mai bine de 400 de ani a fost adoptată prima lege şcolară rurală din Transilvania, se află pe un deal în mijlocul satului. În trecut această amplasare necesita prezenţa unui paznic al cetăţii care să fi fost cizmar sau măcar un bun meşter. Aceasta pentru simplul fapt că drumul către biserică este abrupt şi pavat cu pietre rotunde de râu. Mergând să participe la slujba de duminică, multe femei îşi rupeau aici tocurile, care erau întărite pe vremuri cu potcoave de cai. Aşadar un cizmar era absolut necesar pentru a face reparaţiile cu pricina înainte de intrarea în biserică. Biserica şi satul istoric, ambele foarte bine păstrate, sunt înconjurate de un peisaj colinar idilic, ideal pentru plimbări către satele şi bisericile fortificate învecinate. Dacă doriți să trăiți istoria pe viu, veniți la Criț, unde aveți posibilităţi de cazare în câteva gospodării ţărăneşti restaurate cu multă delicateţe. Activități Proiect UE “18 Biserici Fortificate” Finanţator: Consistoriu Superior al Biserica Evanghelică C. A. din România Costuri: 270.000 EUR Perioadă: 2010-2014 Cheile sunt la: d-l Dietmar Depner tel.: +40/740/597 493 In lunile de vară biserica este deschisă zilnic. Grupurile de vizitatori sunt rugate să se anunțe în prealabil la d-l Depner.

Curciu / Kirtsch Biserica Fortificată din Curciu, construită la începutul sec. al XIV-lea, a rămas aproape neschimbată de-a lungul timpului. Valoarea remarcabilă a bazilicii cu trei nave şi cor poligonal constă în bogăția sa arhitecturală deosebită. În cor se găsesc ferestre cu muluri si menouri bine conservate, iar la turn ferestre bifore în stil gotic. Sculpturile ce împodobesc portalurile, turnul bisericii, ferestrele, contraforţii, precum şi capitelurile, cheile de boltă, sedilia, tabernacolul şi uşa sacristiei au fost create în jurul anului 1427. La începutul sec. al XIX-lea au fost înălţate navele laterale, astfel obţinându-se secţiunea transversală a unei biserici hală. În aceeaşi perioadă atât nava principală, cât şi cele laterale sunt acoperite cu tavan plan, împodobit cu stucaturi. Catul de apărare al turnului a fost dărâmat în anul 1913, materialul rezultat fiind folosit pentru construirea fleşei ascuţite de azi, acoperită cu tablă de zinc. Din ansamblul fortificat s-a păstrat zidul de incintă cu turnul de poartă folosit inţial ca intrare, precum şi o capelă gotică integrată în acest zid. Capela găzduiește un osuar, o cameră unde în trecut erau păstrate oasele decedaților.  Aşezarea Satul Curciu oferă o liniște cu totul specială între satele transilvane. Această aşezare romantică este amplasată în regiunile viticole din nord-estul Mediaşului, între dealuri şi păduri. Locul îşi datorează vegetaţia luxuriantă localizării între râurile Târnava Mare şi Târnava Mică, fiind numit şi “Mesopotamia”.  Cheile sunt la: d-na Dana Crişan tel.: +40/269/257 361 sau +40/742/077 290 direct lângă ansamblul fortificat 

Dacia / Stein La Dacia existase încă din secolul al XIII-lea o bazilică romanică fără turn, cu trei nave despărțite de arcade pe pilaștri. În secolul al XV-lea, aceasta a fost împrejmuită cu un zid de apărare înalt de șase până la opt metri, având forma unui patrulater neregulat. Se presupune că între acest zid și biserică a mai existat încă un zid de apărare. Când biserica a fost fortificată în jurul anului 1500, au fost demolate navele laterale și au fost zidite arcadele navei centrale precum și ferestrele din registrul superior. În plus, deasupra corului și a navei a fost ridicat un drum de strajă și un nivel de apărare. Câțiva ani mai târziu, nava a fost acoperită cu o boltă în leagăn cu penetrații, pe care se poate citi anul 1517. În 1845, locuitorii din Dacia au extins biserica către vest și au demolat nivelul de apărare precum și arcele dintre contraforturi. Odinioară, în cele patru colțuri ale zidului de apărare existau turnuri, dar, într-o perioadă mai recentă, s-a decis demolarea turnului din sud-vest pentru a construi o sală și o școală. Un al cincilea turn, turnul-clopotniță, s-a prăbușit la cutremurul din 1738, dar a fost reconstruit în 1763. Săpăturile pentru fundațiile turnului au dezvăluit o piatră cu inscripții precum și fragmente ale unui drum roman. Cheile sunt la: d-l Michael Konnerth tel.: +40/740/491 797

Daia / Denndorf Încheierea lucrărilor la biserica iniţială din Daia are loc în anul 1447, conform menţiunii de pe cheia de boltă din cor. La vremea aceea biserica nu avea turn, acesta fiind construit în partea de vest în cursul lucrărilor de fortificare de la începutul sec. al XVI-lea. Ulterior a fost demolat până la înălţimea navei. În aceeaşi perioadă de construcţie se adaugă un cat de apărare peste cor şi se construieşte zidul de incintă cu două clădiri defensive. Din cea de vest se mai păstrează doar ruine, în schimb cea estică încă se mai păstrează ca exemplu tipic de construcţie utilitară echipată cu sisteme defensive. În sec. al XIX-lea sistemele defensive încep să fie demolate rând pe rând, dar în exteriorul ansamblului se construieşte între 1829 şi 1834 o campanilă neoclasică, una dintre cele mai înalte din ţară. Sala bisericii a fost acoperită în 1884 cu un tavan drept, dar corul a păstrat bolta neogotică pe nervuri. După ce biserica nu a mai fost folosită pentru oficierea slujbelor, în interior au mai rămas tribunele şi stranele. Aşezarea La Daia se poate ajunge doar pe drumul pietruit care însoţeşte timp de câţiva kilometri pârâul Şaeş şi care trece printre păşuni întinse cu stâne şi ciobani păzindu-şi turmele de oi. De departe se vede clopotniţa bisericii evanghelice, simbol al localităţii menţionate pentru prima oară la sfârşitul sec. al XIII-lea. Documente istorice de sec. XIV lasă să se înţeleagă că în apropiere s-ar fi aflat o altă aşezare, cu numele de Daia Mică. Evoluţia satului Daia este tipică aşezărilor transilvane. La începutul  sec. al XVI-lea satul număra 72 de locuitori şi avea o moară şi o şcoală. În 1605 sătenii se apără în biserica fortificată de atacurile trupelor secuieşti aflate în trecere. La început de sec. XVIII ciuma face mai bine de 200 de victime. Astăzi amplasarea Daiei departe de traficul drumurilor aglomerate păstrează farmecul aşezării. Chiar şi în satul învecinat, Saschiz, aflat la 10 kilometri distanţă spre sud şi cu care existau pe vremuri legături strânse se poate ajunge doar pe cărările ce străbat dealurile şi câmpiile. Activităti Biserica fortificată din Daia și turnul ei cu ceas erau într-o stare avansată de degradare până  în anul 2013 când sasul transilvănean Uwe Hann a preluat inițiativa restaurării lor. El a înființat în România Asociația Șapte Brazi care, în parteneriat cu fundația germană Bona Fide International e.V. înființată anterior, a preluat îngrijirea clădirile istorice de la consistoriul districtual. Țelul său este de a proteja acest ansamblu arhitectonic unic, de a-l deschide publicului și de a-l folosi pentru evenimente culturale. În felul acesta s-au putut finanța lucrările de reparare a acoperișului și pardoselilor din turnul cu ceas precum și restaurarea ceasului. Fundația Biserici Fortificate dorește să sprijine această inițiativă: vom asigura consultanță privind conservarea bisericii fortificate, vom aduce persoanele interesate în acest sat izolat și vom atrage atenția asupra situației precare în care se află monumentul istoric. A fost elaborată deja o expertiză preliminară privind starea bisericii fortificate și suntem convinși că situația din Daia se va îmbunătăți în viitorul apropiat. Din fericire, Daia a putut fi inclusă într-un proiect de restaurare al asociației americane „Fondul ambasadorilor pentru conservare culturală” – „Ambassadors Fund for Cultural Preservation” (AFCP) care se desfășoară pe o perioadă de doi ani. AFCP sprijină păstrarea monumentelor culturale și istorice precum bisericile fortificate. Faza de implementare a proiectului începe în 2017 și vom relata despre desfășurarea lucrărilor pe pagina noastră de internet. Cheile sunt la: d-l Uwe Hann în fosta casă parohială tel.: +40/722/551 746 e-mail: office@bona-fide-ev.de

Daia (SB) / Thalheim În secolul al XIII-lea, la Daia a fost construită o bazilică romanică cu trei nave fără turn. S-au păstrat zidul de incintă, arcadele semicirculare și portalul zidit din vest. Pe la 1500 s-a construit o închidere poligonală pentru cor precum și bolta în cruce cu muchie și cu penetrații. Tot din această perioadă provin și un tabernacol simplu, navele laterale precum și contraforturile de la cor. Altarul baroc datează din anul 1797. Tabloul central îl înfățișează pe Isus răstignit, alături de Sf. Maria și Sf. Ioan. Orga mecanică a fost cofecționată de Johannes Hahn Jr. pe la 1800. Biserica este împrejmuită de un zid de incintă simplu având un plan oval. Cheile sunt la: d-l Johann Hopprich tel.: +40/269/584 325

Daneş / Dunesdorf Mica biserică din Daneş este construită în 1506 în stil gotic târziu, fără turn. Acesta este nou construit în partea de vest a bisericii abia în 1927, inclusiv caturile sale de apărare, probabil din dorinţa de auto-afirmare în faţa noului stat roman ca simbol al celor 800 de ani de istorie a saşilor transilvani. Din zidul de incintă original se mai păstrează doar câteva rămăşiţe pe partea de sud şi un mic turn cu turnuleţ de strajă. Mobilarea interioară datează din perioade diferite: cristelniţa şi amvonul sunt baroce, altarul este din 1878, iar orga din 1920. Bolta care acoperă sala bisericii a fost construită în 1868. Aşezarea Daneş, aflat la doar câţiva km vest de Sighişoara a fost menţionată pentru prima dată la mijlocul sec. al XIV-lea. Rapoartele din vremurile care au urmat sunt pline de jale şi nevoie, drept pentru care s-a acordat o reducere a taxelor în perioada 1503-1507 din cauza marei sărăcii în care se afla aşezarea. În 1507 satul a fost complet înghiţit de flăcări. Nefericitul şi distrugătorul eveniment s-a repetat mai puţin de 50 de ani mai târziu, în 1555. Începutul sec. al XVII-lea a găsit aşezarea pustiită de războaie civile: în doar 15 ani numărul ţăranilor localnici scăzuse de la 90 la 7. Pentru a remedia situaţia, începând cu 1656 oricărui colonist dornic să se stabilească aici i se acordau reduceri de taxe şi alte privilegii, dar succesul a fost unul moderat. 1658 aduce cu sine atacuri otomane care distrug din nou aşezarea. Abia începând cu 1665 coloniştii porniţi din Sighişoara au putut popula din nou Daneşul. În ciuda tuturor necazurilor, biserica fortificată şi-a construit propria istorie, iar slujbele creştine începute în sec. al XVI-lea se ţin şi astăzi cu regularitate, aşa cum s-au ţinut mereu, indiferent de greutăţile sorţii. Biserica Evanghelică Daneș tel.: +40/265/773 804

Dârlos / Durles Mica biserică sală fără turn din sec. al XV-lea s-a păstrat aproape intactă până astăzi. În 1500 corul a fost refăcut, iar tavanul sălii datează dintr-o fază de construcţie de sec. XIX. Din zidul iniţial de fortificaţie nu se păstrează nici o rămăşiţă. Biserica îşi datorează însemnătatea detaliilor sale constructive şi picturilor murale. Pe portalul de vest cu trei retrageri successive şi profilatură fin prelucrată se observă încă urme de pictură murală. Corul este bogat decorat cu figuri sculptate în piatră la consolele nervurilor bolţii, iar portalul sacristiei, tabernacolul şi sedilia sunt de asemenea deosebit de valoroase. S-au executat lucrări de conservare şi punere în valoare a picturile din cor, reprezentând scene biblice. Pe pereţii exteriori ai corului, odată cu picturile murale se păstrează un martor important al trecutului: “Patimile lui Hristos” înfăţişate aici prezintă analogii cu picturile murale de început de sec. XVI de la mănăstirile din Moldova. Aşezarea Denumirea săsească a satului poate fi interpretată atât ca “ţară de dor”, cât şi ca “lasă-i să trăiască acolo”. Ultima denumire este marcată de un deosebit optimism istoric: preotul Achim Sărăşan aminteşte în monografia satului de nobilul român Simion, ce ar fi stăpânit cu blândeţe asupra Durlesului în sec. al XIV-lea, fapt ce i-a determinat pe iobagii din împrejurime să se mute în sat. În structura bisericii se pot identifica mai multe perioade istorice de construcţie: clădirea a fost ridicată în sec. al XV-lea, dar mai păstrează încă elemente din perioada Imperiului Roman (aproximativ sec. al II-lea). Remarcabil este relieful unui taur cu corp de şarpe, ce se presupune că a aparţinut unui templu subteran închinat zeului Mitras, care a mântuit omenirea prin uciderea taurului primordial. Cultul mitraic a dăinuit ca religie mistică a romanilor păgâni. Cheile sunt la: d-l Gabra Alexandru tel.: +40/756/551 324

Dealu Frumos / Schönberg Basilica romanică cu trei nave construită în sec. al XIII-lea a fost semnificativ modificată în 1500 prin adăugarea sistemelor defensive. Clădirea iniţială fără turn primeşte în partea de vest un donjon masiv cu cat de apărare, iar zidurile corului sunt atât de bine întărite, încât aici se poate construi un alt turn defensiv. În acelaşi timp navele laterale sunt înălţate, iar biserica capătă aspectul de hală şi este acoperită cu bolţi în plasă nervurate. Tot acum se construieşte şi zidul de incintă cu patru turnuri de colţ, probabil în locul unui sistem mai vechi. Casele fortificate din sec. XVI şi XVII au fost folosite parţial şi ca spaţii de locuit. Ansamblul este completat în partea de sud prin construirea în 1914 a casei comunale. Crucifixul din 1425, aflat deasupra arcului de triumf se pare că provine de la un altar din perioada pre-reformă. Așezarea Trecând peste dealurile împădurite de pe marginea văii pârâului Hârtibaciu dai peste satul Dealu Frumos. Zidurile albe şi acoperişurile roşiatice ale bisericii fortificate tipice Transilvaniei şi care s-au păstrat foarte bine pot fi zărite de departe. Ansamblul a fost construit în centrul satului pentru a fi uşor accesibil tuturor locuitorilor în caz de atac. Dacă rămânea suficient timp, inclusiv animalele erau adăpostite în spatele zidurilor, pentru a nu cădea în mâinile inamicilor. Alimentele, cerealele şi slănina erau depozitate şi ele în fortificaţie. În prima jumătate a sec. al XVI-lea curtea a trebuit lărgită pentru a putea adăposti populaţia în creştere a satului. 100 de ani mai târziu o altă parte a zidului a fost mutată spre exterior pentru a face mai mult loc cămărilor de provizii. La desfacerea şi rezidirea fortificaţiilor a participat întreaga comunitate, în timp ce de întreţinere se ocupau pe sectoare diferitele bresle din sat. Activități La inițiativa Universității de Arhitectura și Urbanism „Ion Mincu” din București, în biserica fortificată din Dealu Frumos a fost înființat un „Centru de Studiu pentru Arhitectura Vernaculară”. Studenții la arhitectură au posibilitatea de a desfășura, la prima mână, activități de conservare și restaurare in situ. În plus, în biserica fortificată au loc regulat evenimente pe teme de arhitectură. Astfel, atât studenții cât și vizitatorii interesați au o șansă unică de a urmării procesul de restaurare. Cheile sunt la: d-l Martin Maurer tel.: +40/749/519 312

Dedrad / Deutsch-Zepling Vechea biserică din Dedrad a fost demolată în anul 1873. Din cauza pericolului de prăbușire, biserica fusese închisă încă dinainte. Biserica-sală nouă cu turn-clopotniță și sacristie a fost ridicată de Michael Seyfried între anii 1876 și 1884. Lucrările de construcție au fost întrerupte temporar din cauza lipsei de fonduri. Meșter constructor a fost Johann Müller din Reghin. Biserica este iluminată natural prin cele patru ferestre mari de pe fiecare latură, cea nordică și, respectiv, cea sudică. Sub ferestre se află tribunele, iar orga se află în tribuna din partea de vest susținută de două coloane din lemn. Corul este delimitat de navă printr-un arc triumfal ogival. Biserica a fost sfințită de episcopul Georg Daniel Teutsch în anul 1884. Altarul neogotic cu ornamente bogate îl înfățișează în panoul central pe Isus mergând pe apa mării. Orga, confecționată de firma Wegenstein în anul 1928, a fost distrusă în cel de-al Doilea Război Mondial. Așezarea Se estimează că în Primul Război Mondial au fost confiscate în total 43.000 de clopote de biserică în Imperiul German și Austro-Ungaria pentru a suplini uriașa lipsă de metale neferoase necesare pentru confecționarea de grenade și muniție de război. La fel ca în cazul multor comunități săsești, și locuitorii din Dedrad au pierdut două din cele trei clopote. În anul 1923, reprezentanții comunei au decis să achiziționeze două clopote noi, pentru a auzi din nou dangătul celor trei clopote. A fost contractată firma Schilling & Lattermann din Apolda, Turingia. La 20 iulie 1924, locuitorii din Dedrad au sărbătorit la gara din Reghin primirea celor două clopote noi, unul de 400 kg și celălalt de 1.600 kg. În arhivele bisericii se menționează: „Comunitatea din Dedrad, cea mai mare, cea mai disciplinată și mai harnică, dar și cea mai săsească dintre comunitățile din districtul Reghin, este și prima în care, după mulți ani, a revenit triada sunetelor clopotelor, tot ca urmare a hărniciei oamenilor. Căci să aduni 200.000 lei în plus față de celelalte poveri cunoscute, în așa scurt timp ca în Dedrad, este o virtute și o dovadă a spiritului locului, care călăuzește atât legământul religios cât și pe cel național”. Cheile sunt la: d-l Johann Göttfert tel.: +40/743/304 704

Drăușeni / Draas Până la mijlocul sec. al XIII-lea se termină construcţia unei basilici romanice cu contraforţi, turn de vest şi cor cu absidă, care înlocuia biserica iniţială de sec. al XII-lea. În cursul lucrărilor de fortificare din 1494 se construiesc caturi de apărare la turn, navă şi cor, zidurile corului sunt întărite şi înălţate până la streaşina navei, iar navele laterale sunt demolate. În aceeaşi perioadă ansamblul este înconjurat cu zid de incintă de 8m înălţime şi apărat de 5 bastioane, care se păstrează până astăzi. Portalul romanic de vest este decorat cu unele dintre cele mai valoroase sculpturi în piatră din Transilvania. Din perioada romanică se păstrează ferestrele bifore din registrul superior, precum şi ferestrele rotunde zidite de deasupra acestora. Lucrările ample de restaurare care durează deja de câţiva ani au scos la iveală şi frescele păstrate pe suprafeţe extinse. Mobilierul valoros din 1638 a fost iniţial depozitat din cauza lucrărilor, iar mai târziu a fost mutat într-o altă biserică, pentru a fi păstrat în condiţii de siguranţă. Aşezarea Între zidurile de piatră ale bisericii fortificate, încărunţite de trecerea timpului, s-a născut cu sute de ani în urmă una dintre cele mai de seamă legende ale Transilvaniei. Aceasta povesteşte cum primii colonişti saşi au jurat credinţă veşnică regelui, împlântându-şi săbiile în pământul sfânt şi alcătuind astfel semnul crucii. Au prezis atunci că atâta timp cât cele două săbii vor exista pe pământ, poporul lor va apăra aceste meleaguri. Însă odată cu dispariţia armelor, va dispărea şi neamul lor din Transilvania. Spadele au fost apoi trimise în cele mai îndepărtate locuri ale regatului, una ajungând în Orăştie, cealaltă în Drăuşeni. Păstrată în biserica evanghelică şi cinstită de-a lungul timpului ca simbol al curajului şi al loialităţii poporului german, dar şi ca dovadă a măiestriei sale în făurirea armelor, spada de la Drăuşeni piere în anul 1944 în tumultul războiului. În ciuda dispariţiei lor în negura bătăliilor, cele două săbii dăinuie şi astăzi pe blazonul oraşului Sibiu: preţioasa emblemă a unui trecut nepreţuit. Cheile sunt la: d-na Ella Kosa tel.: +40/724/456 899

Dupuș / Tobsdorf Construcția unei mici biserici-sală la Dupuș s-a încheiat, probabil, în 1524, acest an fiind inscripționat pe peretele din vest, în spatele orgii. Biserica este închinată patronului satului, Sf. Tobias. Deasupra navei și corului se află un nivel de apărare, peste care este un acoperiș stabil în două ape. La baza nivelului de apărare se poate vedea o cornișă pictată. Accesul este asigurat printr-un turnuleț cu trepte în spirală situat în partea de vest a bisericii. După renovările ample din 1741, s-au făcut în continuare reparații în 1904/1905, iar în anul 1969 s-au executat lucrări complexe de consolidare a bolții bisericii. Inițial, biserica a fost împrejmuită de un zid de apărare înalt de aproximativ șapte metri, pe care însă locuitorii din Dupuș l-au dărâmat parțial în anul 1901 pentru a construi o școală. Zidul de incintă rămas a fost renovat temeinic în 1957. Turnul-clopotniță, prăbușit în anul 1725, a fost înlocuit în 1902 cu un turn mai mic în care se află trei clopote din perioada pre-reformată. Clopotul din mijloc, turnat în 1491, are medalioane gravate cu imagini reprezentând dragoni și grifoni. Altarul cu voleuri din perioada pre-reformată este datat 1522. Părțile laterale baroce provin de la începutul secolului al XVIII-lea. Cheile sunt la: d-l Taropa Dan tel.: +40/726/178 955

Feldioara / Marienburg Biserica evanghelică şi ruinele cetăţii Ordinului Cavalerilor Teutoni, aflate doar la un şant distanţă una de alta sunt mîndria Feldioarei. Biserica romanică de sec. XIII, cu trei nave şi turn clopotniţă prezintă o particularitate interesantă: la al doilea nivel al turnului este construită o tribună de ctitor acoperită cu boltă. În sec. al XVIII-lea turnul primeşte un nou acoperiş, construit după modelul Biserica Neagră din Braşov. Interiorul bisericii este bogat decorat, cu bolţi în cruce care sprijină în cor pe colonete cu capiteluri decorate cu motive vegetale, antropomorfice şi chiar scene biblice. Din altarul realizat înainte de Reformă se mai păstrează câteva panouri, depuse la Biserica Neagră. Din zidul de incintă se păstrează doar câteva urme, pe când zidurile cetăţii Ordinului Teuton realizate din piatră spartă şi piatră de râu încă se mai păstrează în apropiere. Zidul de incintă al acesteia din urmă avea 4m grosime şi era întărit cu patru turnuri. În incintă încă se mai pot recunoaştele urmele unei capele. Aşezarea În vechi hrisoave şi picturi va dăinui veşnic cetatea Feldioara în toată măreţia ei, aşa cum a fost clădită de către cavalerii teutoni acum mai bine de 800 de ani. La începutul sec. al XIII-lea regele Andrei al II-lea al Ungariei dăruieşte Ţara Bârsei Ordinului Teutonic, care urma să apere granița de est a imperiului în expansiune. Cavalerii primeau în schimb imunitate și dreptul la autonomie şi administraţie proprie. Papa Honorius al III-lea le aprobă chiar şi dreptul de a bune bazele unui stat. În 1211 începe construirea unei cetăți. Nobilii maghiari, simțindu-se amenințați de puterea crescândă a Ordinului, impun în 1225 evacuarea definitivă a acestuia din ținut. Localitatea este apoi preluată de către călugării cistercieni, care împreună cu sătenii încep să ridice în același secol o biserica fortificată, care va fi secole de-a rândul centrul vieții culturale și religioase a sașilor transilvani. Biserica se află nu departe de ruinele cetății cavalerilor, în mijlocul așezării. Cheile sunt la: d-l Friedrich Taus tel.: +40/722/506 613 și d-l Attila Tartler tel.: +40/755/403 740

Felmer / Felmern La est de Făgăraș, construită încă din secolul al XIII-lea la marginea unei coline solitare, se află o bazilică cu trei nave, din care s-au păstrat corul încheiat cu absidă semicirculară și nava centrală. În jurul anului 1500 biserica a fost fortificată, navele laterale au fost demolate, iar deasupra corului și navei a fost înălțat un cat de apărare. Biserica este înconjurată de un zid de incintă, inițial cu trei turnuri defensive, dintre care s-au păstrat doar două. În anul 1795 s-a mai construit un turn în partea de vest, fapt care a dus la mutarea zidului de incintă către vest. Pe la 1800, catul de apărare a fost înlăturat, iar corpul bazilical a fost acoperit cu o boltă în leagăn care se sprijină pe console puternice. În partea de sud a zidului de incintă a fost ridicată clădirea școlii care este astăzi complet distrusă. În interiorul bisericii se păstrează o parte din obiectele clasiciste de cult, cum ar fi amvonul și altarul fără retablu. Orga, cea dintâi realizare a constructorului de orgi J. Prause, datând din anul 1780, a fost mutată în biserica din Făgăraș unde poate fi admirată astăzi. Proiecte în sat Asociaţia Renascendis este o organizaţie neguvernamentală nonprofit din România, înfiinţată în anul 2012 ale cărei obiective sunt protejarea, conservarea, restaurarea, recuperarea, promovarea şi reutilizarea patrimoniului cultural material şi imaterial, mobil şi imobil din Transilvania, ajutorarea comunităţilor rurale şi urbane slab dezvoltate în procesul de refacere economică, socială şi dezvolta…re sustenabilă, precum şi sprijinirea tinerilor – în special a studenţilor şi cercetătorilor debutanţi în demersurile lor de specializare profesională. Cheile sunt la: Radu Barla și Alina Patru tel: +40/268/255 558 e-Mail: contact@renascendis.org

Filitelnic / Felldorf Când un preot transilvănean este întrebat despre locul în care se află Filitelnic, răspunsul primit este: în Mesopotamia. Asta nu înseamnă că e vorba de ţinutul dintre două ape din vechiul Orient, ci despre pământul dintre Târnava Mare şi Târnava Mică din centrul Transilvaniei. Prima atestare documentară a satului datează din 1347. În Evul Mediu târziu au avut loc numeroase conflicte între ţăranii de aici şi latifundiari pe tema proprietăţii terenului şi obligaţii de muncă. Evoluţiile din secolul al XX-lea au adus mari schimbări: după ce în 1944 majoritatea germanilor din nordul Transilvaniei au plecat, mulţi dintre sătenii din Filitelnic au urmat aceeaşi cale. Comunitatea săsească nu şi-a mai revenit niciodată de pe urma acestor emigrări, iar biserica evanghelică a fost închisă în anul 2000. Însă începând cu anul 2010, Asociaţia Arcus din Târgu Mureş, împreună cu Georg Fritsch jr. sau urmaşi ai acestora, a înfiinţat un centru de formare pentru conservarea bisericii fortificate. Cu ajutorul voluntarilor au putut fi executate reparaţii majore la biserică şi incintă. Aşezarea În secolul al XIII-lea este ridicată o biserică hală în stil gotic, cu clopotniță și ferestre în ogivă. De-a lungul secolelor au loc diverse lucrări de reparații și modificări, dintre care amintim refacerea completă a acoperișului clopotniței în 1787 și reparații ale bisericii, zidului de incintă, bastionului și portalului între 1580 și 1655. Ultimele reparații au avut loc în 1972, atunci când biserica și clopotnița au fost renovate, iar zidul de fortificație, turnul de poartă și turnul de nord au fost consolidate. În 1980 se înregistrează deja degradări majore la biserică, iar din 1989 slujbele de duminică se țin în casa parohială. Biserica devine cu fiecare an o ruină, acoperișul corului și apoi cel al navei prăbușindu-se pe rând. Începând cu anul 2010 Asociația Arcus din Târgu Mureș, împreună cu Georg Fritsch jr. ia biserica în custodie și începe lucrările de reparații. Din 2012 biserica are deja un acoperiș nou Keys are with: Mr. Jakob Elek tel.: +40/746/177 490

Biserica sală ridicată în sec. al XV-lea a fost fortificată la început de sec. al XVI-lea, cînd incinta a fost înconjurată cu un zid oval, prevăzut cu guri de tragere, cinci turnuri de apărare şi mai târziu cu zwinger. În aceeaşi perioadă au fost construite două caturi de apărare peste cor, care în sec. al XIX-lea au fost demolate şi înlocuite cu un acoperiş în patru ape. Turnul de poartă medieval a fost înlocuit în 1862 de turnul clopotniţă cu acoperiş baroc. Interiorul adăposteşte orga construită de către Samuel Maetz în 1825, precum şi stranele şi cristelniţa de sec. XVI. Altarul gotic târziu de sec. al XVI-lea, foarte valoros, a fost adus în 1999 la Biserica Sfântul Ioan din Sibiu. În sec. al XIX-lea comunităţii în creştere nu i-a mai fost suficientă tribuna de sec. al XVII-lea, pictată cu motive florale tipic regionale şi desfăşurată pe un singur nivel, astfel că se construieşte deasupra ei o altă tribună. Aceasta va fi prelungită pînă în cor, iar acolo i se va adăuga un nivel inferior. Aşezarea Bătăi de clopote sub pământ, pe cerul nopţii un şarpe de foc, un mânz alb plutind pe străzile înfăşurate de noapte şi pe câmpiile întunecate, tropotul unei cirezi invizibile…Toate acestea şi multe altele se spune că au fost văzute în Fişer. Deosebit de captivantă este povestea prăvăliei din muntele de lângă sat, despre care se crede că se deschide doar o dată la o sută de ani. Demult, tare demult, un sătean îşi ara pământul când, deodată, muntele s-a deschis chiar în faţa ochilor săi. În întunericul prăvăliei, bărbatul a găsit pe rafturi bogăţii neînchipuite şi a luat cu el cât a putut duce. Ieşind afară, a văzut însă că boul şi plugul său au dispărut. Însă nu s-a îngrijorat, pentru că acum că era bogat. Ajuns acasă s-a îngrozit să constate că la masa lui cinează oameni necunoscuţi. Aceştia i-au povestit cum acum 100 de ani în acea casă ar fi trăit un bărbat care a dispărut într-o bună zi în mod inexplicabil. Numele bărbatului era numele său. Contact: Cheile sunt la d-na Ortrun Morgen Tel.: +40/268/260 136 și +40/753/922 466 Fișer nr. 75

Gherdeal / Gürteln Biserica din Gherdeal, un sat retras aşezat într-o vale laterală a pârâului Rohrhbach este încă înconjurată de un zid de incintă foarte bine conservat. În cele patru colţuri au fost construite turnuri de apărare, dintre care cel de sud a fost transformat la mijlocul sec. al XIX-lea în casă de poartă şi locuinţă pentru paznicul cetăţii. Biserica medievală anterioară, aflată în pericol de prăbuşire din cauza problemelor structurale majore a fost demolată complet în 1850. În locul ei a fost ridicată biserica sală de azi cu turn în partea de vest. Construcţia este realizată în spiritul epocii, după cum mărtuirsesc compoziţia reţinută a faţadei turnului şi mobilarea spaţiului interior. Din biserica veche s-a putut salva totuşi altarul baroc, care a fost remontat în noua clădire. Orga barocă, a fost construită iniţial pentru biserica din Cristian, dar în anul 1842 a fost adusă la Gherdeal. Aşezarea O vizită în această localitate poate fi asemuită unei călătorii în timp, Gherdealul fiind cunoscut drept “satul-fantomă al Transilvaniei”. Această denumire nu sugerează neaparat că pe uliţele prăfuite şi prin casele rămase fără locatari ar pândi spirite neliniştite, ci povesteşte mai degrabă despre faptul că Gherdealul nu este atât un sat, cât mai degrabă amintirea a ceea ce a fost odată, demult un loc vesel şi plin de viaţă. Locuitorii rămaşi pot fi număraţi pe degete, iar liniştea pădurii este arareori tulburată de un mârâit înăbuşit de motor sau de sunetul unui telefon. Şi totuşi renumele localităţii a ajuns până în Germania, după ce în 2002-2003 M. Nudow şi Th. Beckman au filmat documentarul “Gherdeal”, în care este zugrăvită viaţa retrasă a locuitorilor şi a ultimei familii de saşi din sat. Biserica ortodoxă şi biserica fortificată evanghelică ridicată în sec. al XVI-lea sunt un semn al credinţei într-un viitor mai bun, precum şi încrederea nestrămutată că Gherdealul părăsit de oameni nu este câtuşi de puţin un loc uitat de Dumnezeu. Cheile sunt la: d-l Johann Ongherth tel.: +40/788/635 771

Ghimbav / Weidenbach În aşezarea fondată deja din sec. al XIII-lea de către Cavalerii Teutoni se găseşte din sec. al XV-lea o bazilică gotică, rezultată din reconstrucţia unei clădiri romanice anterioare. În etapa de fortificare aceasta a fost înconjurată cu zid de apărare cu cinci turnuri defensive, cărora puţin mai târziu li s-a adăugat un zwinger şi un şanţ cu apă, iar turnul bisericii a fost prevăzut cu guri de tragere. După distrugerile din 1658 biserica a fost reconstruită în forma ei iniţială. Totuşi bolta navei datează doar din 1775. Din perioada gotică de construcţie se păstrează compoziţia planimetrică, plastica ferestrelor, bolta nervurată în cruce gotică a corului și calota a vela a absidei. Din perioada de reconstrucţie datează acoperişul în formă de piramidă retezată al turnului cu nivel pentru clopote. Amenajarea interioară este de sec. XVIII-XIX. Unică în Transilvania este pictura ornamental-florală din 1902, care acoperă cu culoare zidurile şi bolţile spaţiului interior gotic. Așezarea Ghimbavul se află la câţiva kilometri distanţă spre vest de Braşov, în mijlocul Ţării Bârsei. Din cauza poziţiei sale geografice aproape de graniţa naturală a arcului carpatic, regiunea a fost des ameninţată de atacuri armate în sec. XV şi XVII. Pentru a face faţă pericolelor, biserica a fost reconstruită şi pregătită pentru apărare, la fel ca multe altele din zonă. Pe lîngă fortificarea propriei cetăţi, locuitorii Ghimbavului trebuiau să participe şi la construirea sistemelor defensive ale Braşovului. Între 1599 şi 1611 aşezarea a fost arsă din temelii de două ori şi de alte două ori a fost prădată. În 1612 cetatea bisericească a trebuit predată fără luptă. Iar în 1658 tătarii din Crimeea au asediat din nou fortificaţia. După negocieri, celor peste 900 de săteni din cetate le-a fost promisă trecerea liberă. Însă promisiunea nu a fost ţinută, iar apărătorii au fost ucişi sau deportaţi la porţile Braşovului. Acolo, dintre cei oferiţi spre răscumpărare, 155 au fost eliberaţi din captivitate de către locuitorii braşoveni. Cheile sunt la: d-l Francisc Mihaly tel.: +40/268/258176 Cazare: Camere de oaspeți în fosta casă parohială d-na Monika Rausch tel.: +40/268/258773

Guşteriţa / Hammersdorf Substanţa construită a bisericii prezintă numeroase caracteristici ale basilicilor romanice din zona Sibiului: navă centrală compactă, bolţi în cruce la navele laterale, arcade cu arce în plincintru pe piloni pătraţi şi ferestre circulare în registrul superior, toate datând din sec. al XIII-lea, la fel ca absidiola navei laterale sudice. Corul suferă modificări în sec. al XV-lea, când se construiesc ferestrele în ogivă şi bolta cu nervuri. În plus se ridică deasupra acestuia un cat de apărare. Tot în această perioadă este construit şi zidul de incintă, care păstrează încă o mică capelă în partea de est. Bolta semicilindrică cu penetraţii din nava principală a fost realizată în sec. al XVIII-lea şi sprijină pe arce dublouri. În interior se păstrează stranele din sec. XVIII-XIX şi picturile restaurate în 1988. Aşezarea Guşteriţa, în prezent cartier al Sibiului, este una dintre cele mai vechi aşezări ale saşilor transilvăneni din această zonă şi păstrează încă structura tipică rurală originală. Proximitatea faţă de oraş a adus aşezării multiple beneficii economice, dar în acelaşi timp a şi transformat-o în ţintă pentru duşmani. Locul a fost distrus de atâtea ori, încât rezistenţa sa poate fi privită doar cu admiraţie. În 1600 este arsă din temelii de trupele comandantului Basta, în 1658 este masiv distrusă de turci, în 1661 este pustiită de trupele lui Ali Paşa, devastată de foc în 1690 şi 1698, prădată de curuţi în 1701 şi peste toate acestea se mai instalase şi ciuma. Cu toate acestea Guşteriţa beneficiază masiv de apropierea de Sibiu, devenind unul dintre cei mai importanţi furnizori de ţigle şi cărămizi pentru ridicarea a numeroase clădiri în oraşul învecinat. Localitatea este menţionată în cronici încă din 1500 ca exportator de argilă, iar câteva secole mai târziu se dezvoltă aici fabrici moderne, care mai funcţionează parţial şi astăzi. Activităti În cadrul ansamblului bisericii fortificate din Gușterița, Parohia Evanghelică din Sibiu are în derulare un „proiect verde”. Sub numele de „Gușterița – biserica pentru mediul înconjurător și educație”, aici au loc diferite activități pentru grupuri de copii, clase de elevi, tineri și alte persoane interesate. O echipă entuziastă de voluntari și colaboratori încearcă să readucă la viață clădirile nefolosite. În fosta clădire a școlii se organizează seminarii și workshop-uri, se fac prezentări cu tematică „verde”, iar în grădina parohiei sunt cultivate, cu scop demonstrativ, produse ecologice. Din septembrie 2016, clădirea școlii găzduiește Charlotte-Dietrich-Schule (Școala Charlotte-Dietrich), o școală elementară particulară cu predare în limba germană. Cheile sunt la: Parohia Evanghelică C.A. Sibiu Piaţa Huet nr. 1 550182 SIBIU jud. SIBIU tel.: +40 (0) 269 211203 e-mail: hermannstadt@evang.ro

Hamba / Hahnbach Doar zidăria turnului bisericii sală din Hamba se mai păstrează din perioada romanică a construcţiei. Turnul a fost probabil reparat după distrugerea bisericii din anul 1493 şi întărit cu un drum de strajă din lemn, în timp ce biserica nu a mai fost reconstruită, ci doar înconjurată cu un zid defensiv. Noua construcţie a bisericii din 1749 a durat doar până în 1830, când a fost înlocuită de actuala clădire, zidul de apărare trebuind să-i facă loc acesteia. Mica biserică clasicizată, armonios proporţionată nu mai este folosită astăzi, mobilierul ei incluzând tribunele de lemn, amvonul şi stranele fiind mutat în altă parte. Așezarea Atestat pentru prima oară în anul 1337, satul s-a aflat peste mai puţin de 200 de ani pe punctul de a fi şters de pe faţa pământului, suferind un devastator atac otoman. Din bazilica romanică puternic degradată s-a păstrat şi a putut fi reparat doar turnul, lângă acesta construindu-se o nouă navă, care la rândul ei a fost înlocuită în sec. al XVII-lea de actuala clădire. Fără a se afla sub ameninţarea războaielor sau a focului şi mult mai trainice decât pereţii de piatră sunt numeroasele tradiţii săseşti, cum ar fi folosirea regulată în perioada Crăciunului a aşa-numitului „Lichtert“(germ. Licht: lumină). Acesta era un sfeşnic din lemn de formă ovală, bogat împodobit cu globuri strălucitoare şi beteală. Când lumânările sale erau aprinse în biserica întunecată, comunitatea sau corul începeau să cânte colinde. Acest obicei a fost păstrat până de curând în Hamba, dar s-a pierdut odată cu emigrarea saşilor. Se păstrează însă până astăzi biserica satului, a cărei istorie construită a lăsat urme valoroase, ce merită vizitate. Activităti Din primăvara anului 2015, asociația „Melikoleg“ a înființat o școală de apicultură ecologică. Aici se țin diferite cursuri pentru începători, dar și pentru avansați. Oferta de cursuri este variată: creștea albinelor și obținerea mierii, combaterea dăunătorilor în mod natural, folosirea mierii și a produselor apicole în scopuri curative precum și marketing. În plus, se pot cumpăra diferite sortimente de miere biologică direct de la producător. Mai multe informații și evenimente găsiți pe site-ul www.miereecologica.ro Cheile sunt la: d-l Wilhelm Tartler tel.: +40/269/543 609 sau: +40/749/417 077 Wilhelm Tartler vinde miere ecologică de arome diverse din producție proprie Internet: www.miereecologica.ro

Hălchiu / Heldsdorf În secolul al XIII-lea, în localitatea Hălchiu a fost construită o biserică în stil gotic timpuriu care a fost închinată Sf. Andrei. Din această perioadă s-a păstrat doar portalul din vest în stil romanic târziu. În secolul al XV-lea, în locul acesteia a fost ridicată o biserică-hală gotică. După cutremurul din 1802, aceasta a fost reconstruită tot ca biserică-hală, însă mai mare, păstrându-se în anumite locuri vechile fundații. În anii 1894/95, elementele de fortificație au fost demantelate. Zidul interior avusese o înălțime de nouă metri, iar cel exterior de șase metri. Un desen făcut de Andreas Altomonte prezintă biserica în anul 1727 cu un zid de incintă interior cu două turnuri de apărare precum și un zid exterior cu patru turnuri. Trei clopote din turnul bisericii sunt din oțel sonor și au fost sfințite în 1923. Acestea au înlocuit alte trei clopote mai vechi confiscate de militarii maghiari în 1916 ca material de război. Cel de-al patrulea clopot datează din 1434 și este cel mai vechi clopot din Țara Bârsei. Altarul cu voleuri duble datează din anul 1528 și a fost restaurat de Gisela Richter din Brașov în anii 1975/76. Orga de astăzi a fost confecționată de Johann Theiss din Râșnov în anul 1808, care a refolosit unele părți din vechea orgă distrusă la cutremur. În anul 1839, aceasta a fost din nou reconstruită. Cheile sund la: d-na Elfriede Beders tel.: +40/747/842 936

Bazilica romanică cu trei nave, deja înconjurată de un zid de apărare, primeşte în anul 1290 un turn clopotniţă în partea de vest. În sec. al XV-lea, atât turnul cât şi nava sunt adaptate stilului gotic şi se construieşte un al doilea zid de apărare. Zidul interior este înălţat până la 12 m şi întărit cu 7 turnuri defensive şi zwinger. Un al treilea zid, care astăzi nu se mai păstrează, înconjura şanţul cu apă astupat în 1814. Pe partea interioară a primului zid de fortificaţie, parţial conservat, a fost construit un drum de strajă. O particularitate deosebită o reprezintă grânarele şi locuinţele adosate bisericii în partea de S. Turnul de vest, cel mai înalt din Ţara Bârsei, a fost prevăzut cu un vârf nou în anul 1794. Mobilierul interior datează preponderent din sec al XVIII-lea. În turnul de apărare de est se află o capelă datând din perioada pre-reformă, decorată cu fresce înfăţişând printre altele Judecata de Apoi şi Pedepsirea Păcătoşilor. Picturile murale necesită lucrări de restaurare. Aşezarea Cum arăta traiul de zi cu zi în Evul Mediu, într-o biserică fortificată aflată sub asediu? În Hărman, datorită numeroaselor elemente restaurate încă se mai poate forma o impresie destul de fidelă asupra acelor timpuri. Cetatea a fost asediată şi atacată în repetate rânduri, mai ales în sec. XVI – XVII, dar nu a fost niciodată cucerită. În ianuarie 1612 sătenii au reuşit chiar să ţină piept puternicei armate de 7.000 de oameni a prinţului ungar Bathori.La acea vreme ansamblul era apărat de trei ziduri de incintă, un şanţ cu apă şi multe turnuri defensive. La interiorul celui de-al treilea zid, pe toată lungimea acestuia, erau construite spaţii de depozitare. Apa provenea din fântâni aflate în fortificaţie. Alveolele de locuit erau parte integrală a bisericii fortificate şi ofereau adăpost în caz de atac primarului, preotului şi altor reprezentanţi de seamă ai comunităţii.Puternicul zid interior, turnurile de apărare, camerele de locuit şi cele de depozitare au înfruntat atacurile şi curgerea timpului şi pot fi văzute şi astăzi la Hărman. Contact: Dan Ioan Ilica-Popescu tel.: +40/729/745 210 Program de vizitare: Vara: luni-sâmbătă, orele 9:00-18:00, duminică 10:00-18:00 Iarna: zilnic, orele 10:00-16:00 (este posibil ca vizitarea sa nu fie permisa cu ocazia unor evenimente)

Herina / Mönchsdorf O vizită la Herina, o localitate cu aproape 500 de locuitori și cu o bazilică romanică cu trei nave deliminitate prin coloane, nu ar trebui să lipsească din nici un circuit turistic prin nordul Transilvaniei. Biserica evanghelică cu cele două turnuri de vest și o tribună vestică a fost construită la începutul secolului al XIII-lea și restaurată de curând. Ea se ridică solitar pe o colină din localitate și este, datorită poziției și arhitecturii sale, un subiect fotografic îndrăgit. Minunata Țarp a Năsăudului este o regiune cu o istorie foarte bogată, fiind un ținut intens disputat ca urmare a poziției sale geografice avantajoase, a calității solului, a pădurilor sale întinse și a zăcămintelor de minereuri. Urmele breslelor meșteșugărești și negustorești stabilite aici în trecut sunt vizibile și astăzi. Vizitatorii si pot bucura de multiple atracții turistice: se recomandă mai ales excursiile în natura, prin numeroasele parcuri naționale din regiune, precum și participarea la sărbătorile tradiționale celebrate frecvent, care constituie un veritabil magnet pentru publicul larg. Cheile sunt la: d-na Brigitte Budacan tel.: +40/766/432 729

Hetiur / Marienburg În mica aşezare de iobagi este ridicată în sec. al XV-lea o biserică sală cu cor cu închidere poligonală. Actuala clădire în stil gotic târziu primeşte în sec. al XVIII-lea un turn de vest cu platformă defensivă şi acoperiş ascuţit. După cum mărturisesc contraforţii care sprijină încă zidurile bisericii, interiorul acesteia a fost iniţial acoperit cu bolţi, înlocuite ulterior de un planşeu drept. Din zidul de incintă nu se păstrează urme. Interiorul adăposteşte lucrările valoroase a doi sighişoreni binecunoscuţi: un altar realizat în 1789 de către Johannes Folberth, iar deasupra acestuia o orgă cu prospect baroc târziu, construită în 1850 de către Samuel Binder. Aşezarea Aflată lângă „Bijuteria medievală a României“, Sighişoara, localitatea Hetiur poate fi considerată la rândul său un jiuvaer istoric. Zidurile bisericii fortificate protejează valorosul altar baroc din 1789. Rădăcinile altarului, ca loc al adoraţiei, sunt însă împlântate mult mai adânc în trecut. Denumirea se trage din lat. „alta ara“, însemnând “ridicătură” (iniţial altarul era un morman de pământ sau pietre). El simbolizează locul de întâlnire dintre om şi Dumnezeu, având în majoritatea culturilor imaginea unei mese, la care stau împreună Creatorul şi omul. În creştinism, altarul era la început o simplă masă din lemn, apoi din piatră, ajungându-se într-un final să fie ridicat deasupra mormintelor de martiri în formă de sarcofag. Cu timpul, aceste simple construcţii s-au transformat în adevărate opere de artă, cele mai importante tipuri fiind: altarul cu ciboriu (baldachin susţinut de coloane), altarul triptic (alcătuit din multiple tablouri şi panouri) şi altarul cu predelă (partea inferioară a unui tablou reprezentând scene legate de subiectul acestuia). Cheile sunt la: d-na Maria Theiss tel.: +40/265/711 155 Din păcate, în prezent biserica nu este accesibilă.

Homorod / Hamruden Unul dintre cele mai puternice turnuri defensive din Transilvania are 8 niveluri şi este construit peste corul iniţial al basilicii romanice ridicate în Homorod în sec. al XIII-lea. Turnul a fost ridicat în 1550 în etapa de fortificare a bisericii, când şi corul a fost despărţit de navă, iar turnul de vest de dimensiuni mai reduse, aflat în prelungirea navei laterale a fost flancat de două construcţii laterale. Ansamblul a fost înconjurat cu două ziduri de incintă. Cel exterior, fără turnuri, cuprindea un zwinger, în timp ce zidul interior era apărat de patru turnuri de colţ. În 1784, sub presiunea unei comunităţi din ce în ce mai numeroase, biserica a fost extinsă prin construirea unui cor nou pe partea de sud. După incendiul din 1792 biserica primeşte valorosul mobilier în stil baroc târziu, cu tavan casetat pictat, tribune decorate şi altarul cu orgă bogat ornamentat. Fragmentele de pictură murală conservate în cor sunt reprezentări din epoci diferite, începând cu 1270 şi până în Evul Mediu târziu. Aşezarea Satul Homord este vestit pentru izvoarele sale de apă minerală şi pentru băile sale curative. În timpuri demult apuse se vorbea despre un izvor minunat, ce ar fi fost atins de magie. Soarta dăruise apa aceea nevoiaşilor, care o puteau folosi la o adică în locul laptelui, drojdiei şi sării. Astăzi, dacă această apă fermecată este frământată cu făină, aluatul îşi sporeşte volumul de trei sau chiar patru ori.Mai puţin misterioase, dar la fel de impresionante sunt frescele de mare valoare din biserică, considerate a fi cele mai vechi fresce păstrate din Transilvania. Acestea se găsesc pe zidurile iniţiale ale corului şi nu au fost îndepărtate sau zugrăvite pe deasupra, pentru că această încăpere a fost despărţită de biserică în cursul lucrărilor de fortificare şi înlocuită cu un cor nou. Fragmentele de picturi murale au fost executate în trei etape diferite, cele mai de preţ putând fi subordonate stilului gotic târziu. Cheile sunt la: Familia Marton tel.: +40/268/286 609

Hosman / Holzmengen Din bazilica ridicată în secolul al XIII-lea se mai păstrează portalul de vest, mărturie de mare valoare a plasticii romanice în Transilvania şi coloanele şi arcadele ce despărţeau cândva nava principală de cele laterale. Cine se uită cu atenţie deasupra portalului de vest, observă o sculptură înzidită reprezentând două personaje. Unii spun că e vorba de Botezul Domnului în Iordan, alţii că ar fi Adam şi Eva. Privitorul poate deci încerca să descifreze pe cont propriu misterul. În jurul anului 1500 turnul clopotniţei a fost înălţat şi prevăzut cu drum de strajă din lemn, sprijinit pe console, iar navele laterale ale bisericii au fost demolate. Cele două ziduri ale fortificaţiei, ridicate în secolul al XV-lea sunt unite prin turnul de poartă şi păstrează urme ale drumului de strajă şi gurile de tragere drept mărturie a timpurilor grele. Aşezarea În mijlocul văii pitoreşti a Hârtibaciului se află satul Hosman. Biserica fortificată aflată în centrul aşezării reprezintă unul dintre cele mai fotografiate edificii din Transilvania. Pe fondul unui cer senin cetatea bisericească se profilează pe imaginea adeseori înzăpezită a crestelor munţilor Făgăraşi, care reprezentau cândva graniţa de infleunţă austro-ungară. Ca parte a grupei sudice a Carpaţilor, munţii ating înălţimi de peste 2.500m. Astăzi Hosman este unul dintre punctele de intrare pe traseele culturale Brukenthal, care explorează împrejurimile în excursii cu durată de pînă la nouă zile. Asociaţia “Hosman durabil” din localitate promovează dezvoltarea locală. Punctele principale ale activităţii acesteia sunt conservarea patrimoniului cultural şi construit, precum şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă. Parte a muncii asociaţiei a fost preluarea morii vechi, reabilitarea și reconversia ei într-un centru cultural dedicat evenimentelor de tot felul. Aici se poate lua parte la diverse tururi şi se poate cumpăra pâine coaptă după reţete şi metode tradiţionale. Centrul European pentru Întâlnirea Tineretului Biserica Cetate Hosman (CEPIT Hosman) organizează evenimente interetnice și ecumenice pentru tineri și se dedică conservării ansamblului medieval al bisericii fortificate. Activități Biserica fortificată din Hosman a fost restaurată amplu la sfârșitul anilor ’90. Între timp au trecut 20 de ani în care îngrijirea continuă și mentenanța – atât de importante pentru păstrarea monumentului – s-au desfășurat cu suișuri și coborâșuri. La începutul anilor 2000, familia Cotaru (asociația Hosman Durabil) s-a ocupat intens de biserica fortificată. Nu numai că au deschis-o pentru public, dar au efectuat și lucrări de reparație. În acest fel, pe lângă acțiunile continue de îngrijire, a putut fi restaurat și ceasul din turn. Din 2010, asociația de tineret Jugendburg Holzmengen, județul Sibiu și alte câteva inițiative locale au efectuat lucrări de conservare la biserica din Hosman. Jugendburg Holzmengen are în grijă de mai multi ani vechea casă parohială. Pentru a susține angajamentul comunității evanghelice precum și al celor două asociații din localitate, am inclus Hosmanul în programul nostru de conservare și protecție al patrimoniului. Cheile sunt la: d-na Maria Nicula tel.: +40/746/131 088 

Iacobeni / Jakobsdorf bei Agnetheln Biserica-sală gotică din Iacobeni, închinată Sf. Iacob, a fost ridicată în secolul al XIV-lea. La sfârșitul secolului al XV-lea, nava a fost acoperită cu o boltă în rețea în stil gotic târziu. Transformarea în biserică fortificată s-a făcut în jurul anului 1500, când, în partea de vest, a fost ridicat un turn masiv cu drum de strajă din lemn. Deasupra sacristiei a fost înălțat încă un turn de apărare cu cinci niveluri. Peste biserică s-a construit un nivel de apărare în consolă, susținut de 15 arcade. Din anii 1990, biserica din Iacobeni a permis accesul temporar unei alte comunități religioase spre folosință. În această perioadă s-au făcut niște modificări constructive în special la interior, care nu au respectat cerințele de protejare a monumentului. Din vechiul inventar al bisericii s-au păstrat totuși, printre altele, un epitaf al preotului Michael Schullerus (de la 1748), precum și panourile pictate ale tribunelor din secolul al XVIII-lea. Cheile sunt la: d-l Achim Vintea tel.: +40/746/707 799 sau +40/741/928 545

Ideciu de Jos / Niedereidisch În anul 1868, un incendiu a distrus vechea biserică din Ideciu de Jos. Construcția noii biserici a început în 1870, dar până în anul 1874 slujbele s-au ținut sub cerul liber. În timpul slujbei, comunitatea stătea așezată într-un cerc mare pe niște bârne, care ulterior au fost folosite la construcția acoperișului turnului. Noua biserică-sală nu prezintă caracteristici stilistice deosebite. Încăperea este divizată de arce dublou în trei travee de boltă, corul are o boltă cu penetrații, iar între cor și navă se află un arc triumfal semicircular. Turnul-clopotniță din vest s-a prăbușit în 1875, cu puțin timp înainte de a fi terminat, deoarece vechile fundații nu au putut susține greutatea noii construcții. Turnul reconstruit adăpostește două clopote foarte vechi, unul din anul 1597 care portă inscripția „Verbum Domini Manet in Aeternum“ (Cuvântul lui Dumnezeu rămâne pentru eternitate) și al doilea inscripționat „Anno Domini 1664“. În perioada totalitarismului, biserica a fost folosită în egală măsură de credincioșii reformați, catolici, ortodocși, dar și de evanghelici – o măsură ecumenică născută din necesitate. Cheile sunt la: d-na Gerda Lassel tel.: +40/757/628 710

Idiciu / Belleschdorf În secolul al XV-lea a fost ridicată o mică biserică-sală pe o colină în partea de vest a comunei Idiciu. Bolta acesteia s-a prăbușit în anul 1690 în urma unei furtuni. Între 1825 și 1827, corul medieval a fost reconstruit și mărit de către meșterul constructor Conrad din Mediaș. În 1904 s-au făcut lucrări mai ample de renovare, în cadrul cărora s-a refăcut șarpanta acoperișului. Vechea clopotniță din lemn, de sine stătătoare, a fost demolată în 1927 și, în locul ei, s-a ridicat un turn-clopotniță nou în partea de vest. Când vechea biserică din Senereuș a fost demolată în anul 1870, comunitatea locală a vândut orga din biserica lor la un preț mult sub valoarea ei reală locuitorilor din Idiciu, o comunitate mai săracă. Orga a fost confecționată la Sibiu în 1753, iar în 1991 a fost vândută din nou, de data asta bisericii romano-catolice Sf. Mihail din Cluj. Cel mai valoros obiect din biserică a fost tavanul casetat renascentist din anul 1690. Cele 98 de casete cuprindeau panouri decorate cu motive geometrice și vegetale. În primăvara anului 2016, tavanul bisericii s-a prăbușit, lăsând în urmă o ruină. Un panou al altarului se află expus în capela căminului de bătrâni din Drabenderhöhe, Wiehl, Germania. Biserica din Idiciu este o ruină.